Codul de Procedură Penală prevede ca în anumite cauze, anumite procese să se judece în şedinţe secrete. Unul dintre motivele pentru care legea impune astfel e procedură este acela că judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere demnităţii sau vieţii intime uneia dintre părţi. Cu atât mai mult când în cauze sunt implicaţi minori, secretizarea şedinţei de judecată devine o decizie pe care magistraţii trebuie s-o ia din oficiu. Din păcate, la Tribunalul Ialomiţa aceste reguli nu se aplică. Săptămâna trecută, într-o foaie locală a fost publicat un articol aiuritor despre un astfel de caz, cu largul concurs al conducerii Tribunalului care a oferit dosarul în baza legii accesului la  informaţiile de interes public!

Prostie sau premeditare?

Dosarul aruncat cu lejeritate în presă poartă numărul 2511/2008 şi se afla pe rolul Tribunalului Ialomiţa. Este vorba despre infracţiunea de viol comisă asupra unei minore, fapt pentru care apărătorul părţii vătămate a solicitat ca întreaga judecată să se facă în şedinţă secretă. Completul de judecată a admis cererea apărătorului, fapt consemnat în încheierea de şedinţă. Din acel moment, şedinţele de judecată, inclusiv actele aflate la dosar deveneau secrete. În ciuda acestui fapt, conducerea Tribunalului a aprobat cu nonşalanţă ca un reporter să consulte dosarul, ba chiar să poată copia documente. Ulterior, într-o publicaţie locală a apărut un articol halucinant, total paralel cu realitatea ce rezultă din dosar, după cum afirmă apărătorul părţii vătămate. Victima poate fi uşor identificată, chiar dacă s-a încercat mascarea numelui. Mai mult, competenţii reporteri au ilustrat materialul şi cu o poză care vrea să acrediteze ideea că o prezintă pe victimă. Faptul este de o gravitate fără precedent şi poate cauza prejudicii grave pentru toţi cei implicaţi. Nu ştim dacă gafa a fost comisă de preşedintele Tribunalului, judecătorul Traian Ionescu sau de alt magistrat care i-a preluat atribuţiunile. Cert este faptul că apărătorul părţii vătămate se va adresa Consiliului Superior al Magistraturii pentru a stabili cine se face vinovat de o asemenea încălcare gravă a legii. Ceea ce surprinde este faptul că într-o cauză civilă, soluţionată deja, aceeaşi judecători au interzis accesul presei la documente, deşi era vorba despre prejudicii de miliarde aduse bugetului prin lichidarea judiciară dubioasă a unei societăţi comerciale, cauză soluţionată de aceeaşi magistraţi cărora li se cerea dreptul e studiere a dosarului.  

 

 

 Începând cu această ediţie Gazeta de Sud Est devine cea mai importantă publicaţie locală. Cu un tiraj general de 5000 de exemplare distribuite gratuit în tot judeţul, GSE va fi singurul ziar care va ajunge la publicul cititor din mediul rural. Este un proiect care vizează plasarea ziarului în zona ziarelor serioase, cu tiraj semnificativ care să asigure independenţa financiară şi, implicit, independenţa editorială. GSE va încerca să obţină contractele de publicitate care finanţează orice ziar strict în condiţii de competitivitate, delimitându-se astfel reclama care ascunde interese oculte şi obligă la embargou editorial asupra unor subiecte.

Oferind gratuit conţinut editorial de calitate, ediţia print se adresează mai de grabă mediului rural şi publicului cu venituri reduse in mediul urban, pentru care preţul unui ziar este un lux. Pentru cititorul avizat care este reprezentat de segmentul populaţiei active şi ocupate, GSE oferă conţinut editorial disponibil în format electronic. Site-ul care poate fi accesat la adresa www.gazetadesudest.ro este updatat zilnic cu informaţii la cald şi pigmentat cu investigaţii jurnalistice de calitate, marca GSE.

Avem motive să credem că noul site este deja un punct de atracţie pentru cititorii online, aproximativ 5000 de vizitatori accesându-l in mai puţin de o lună de la lansarea sa oficială. GSE îşi propune prin aceste modificări de substanţă să ridice standardele presei locale la cote apropiate de cele ale presei centrale şi să impună pe piaţă presa de tiraj făcută în condiţii de profitabilitate în dauna presei cu tiraj care încape în sacoşă, finanţată prin inginerii financiare, şantaj şi corupţie la vedere. Ne despărţim de un astfel de tip e presă pentru că nu dorim să fim asimilaţi cu cei care practică presa de drumul mare. Până acum am făcut distincţia prin calitatea textelor şi prin loviturile de presă reprezentate de investigaţiile noastre jurnalistice preluate de toată presa central. De acum vom impune standarde de tiraj, astfel încât să putem oferi celor care apelează la noi servicii de publicitate eficiente.

Este un proiect care se materializează într-un moment delicat prin care trece presa scrisă, ale cărei tiraje scad vizibil. Sperăm ca mutarea aceasta să ne salveze de penibil şi să ne ferească de transformarea în loterie ambulantă, vândută doar pentru concursuri penibile şi farse ieftine.   

 

La Albeşti primarul Marin Constantin este cel mai tare din parcare. Cum el este membru PSD, rezultă că şi partidul lui este la fel de tare ca şi el. Sună logic, nu? Spre exemplificare publicăm o poză de senzaţie realizată în comuna lui Costică. În imagine se vede clădirea care adăposteşte grădiniţa şi biblioteca. Pe clădire tronează o firmă luminoasă din care deducem PSD se adăposteşte fix în clădirea publică. Asta înseamnă că primarul Costică i-a închiriat omului politic Costică, şeful PSD-ului local un sediu. Dacă tot este aşa generos, ne întrebăm de ce nu a închiriat Costică un sediu pentru PSD la el în casă? Că doar partidul l-a făcut om politic şi i-a făcut rost de o slujbă bine plătită la el în site. O funcţionară din primărie, probabil adeptă a stângii de baltă ne-a explicat că PSD nu mai are sediul acolo şi că băieţii au uitat să dea jos firma. Primarul Costică nu a fost de găsit pentru a comenta pe larg cazul. Aşa că ne vedem nevoiţi să punem punct acestui senzaţional articol despre mârlănie şi PSD.

Preoţelul cu caschetă de la miliţie, supranumit şi Dascălu, dar calificat popă la locul de muncă şi-a însurat odrasla. A fost nuntă mare în cartier , căci mireasă a fost fiica omului de afaceri Drăghici, fost manager la firma generalului Amza de unde se zice că ar fi fugit cu profitul. La chiolhan au participat peste 400 de invitaţi, cam tot aia care au venit şi la nunta de argint a socrului mare.

Care socru mare, este vorba despre miliţianul Dascălu, şi-a celebrat sub auspiciile fostului prefect nu ştim câţi ani de însurătoare. Ca şi la nunta de argint, toţi cei 400 de nuntaşi au venit cu darul în dinţi pentru a-şi exprima omagiile la plic. În parcare a tronat un Audi cu fundiţă cumpărat pentru numai vreo 60.000 de euroi ca să aibă ăia micii cu ce să voiajeze.

Pe post de lăutari au fost invitaţi mai mulţi gurişti plătiţi din mână în cea mai curată evaziune fiscală la care socrul mare, om al legilor lumeşti dar şi cereşti, a asistat ca mortul în păpuşoi. Nunta a fost marcată în bunele tradiţii ale mârlanului românesc cu un foc de artificii care a deranjat profund populimea din municipiul reşedinţă de judeţ.

Dacă tragem linie şi adunăm chiolhanul a costat ceva. Şi în bunele tradiţii, grosul cheltuielilor a căzut fix în portofelul domnului miliţian. Care din leafa lui modestă a plătit ca la balamuc. O fi contribuit şi odrasla cu ceva, din indemnizaţia de slujitor al domnului. Băieţii care au contribuit cu dar de nuntă în avans susţin că numai lăutarii au costat vreo 10.000 de euroi. Pe baza acestor informaţii să se determine care este provenienţa mălaiului tocat respectiv colectat ca dar de nuntă.

La nea Bebiţă Anticoruptul la moşie a luat foc săptămâna trecută. O mână criminală a pus niţel foc la averea omului legii, ocazie cu care s-au făcut scrum nişte combine şi vreo două camioane. Care bineînţeles că nu aveau asigurare, deoarece statutul e procuror şef la DNA ţine loc de poliţă. Dar nu acţionează şi la incendii, după cum se poate vedea.

Unii spun că focul a fost pus de răsculaţii traşi în piept la moara procurorului, care în loc de făină au primit doar niţel uium. Alţii susţin că focul provine din bricheta vreunui ţăran care şi-a dus grâul la moara procurorului în loc de plată a primit Multe Urări şi Iubire Eternă. Noi credem că focul provine de la celebra expresie: “Arde-te-ar focul” pe care mulţi contribuabili i-o cam adresează în gând domnului procuror.

Agentul 007,60

Un nuntaş cu loc de veci!

Naţionala lui Piţurcă, ca să ne exprimăm şi noi precum fătucile tâmpe de la TV este căpuşată politic. Ne-a şoptit o păsărică federală cum că biletele la meciul de miercuri cu Lituania au fost cumpărate vrac de nea Mitică Bucşaru, un fel de Becali de Urziceni. Biletele au ajuns pe extrema dreaptă, la Gigi Babagianu, sacul de box al PD-L de la Urziceni care şi-a luat-o în toate bătăliile electorale la care a participat.

Babagianu a preluat pe piept şi a început să distribuie pase la contribuabilii cu drept de vot în vederea alegerilor parlamentare din toamnă, la care vestitul golgheter al PD-L va candida. Nu ştim dacă atacantul din Urziceni a perceput vreun comision suplimentar ca atunci când serveşte cu numerar, în adâncime, creditorii care apelează la el.

De ce bagă nea Bucşaru atâta bănet în campania acestui looser, un fel de lanternă roşie a ligii politice nu ştiu nici experţii pe care i-am consultat. Nişte calcule or fi la mijloc. Ce nu înţeleg însă politrucii este faptul că doar fotbalul nu te poate transforma peste noapte din Cămătaru, ca să zicem aşa, în Adrian Năstase, chiar dacă ai un joc excelent cu spatele la poartă. Trebuie mai mult.

În plus, alţi politruci pot oricând să te căpuşeze ca pe Sidex la astfel de acţiuni. Cum a făcut domnişoara Cristina Pocora, de la PNL, care s-a afişat cu haidamacii liberali în tribune, ca să guste din apropierea de electorat. Nea Gigi ce putea să mai zică? Aşa că a admirat suita liberală condusă de veterinarul partidului, care se pricepe la fotbal ca şi la administraţie. Adică de loc.

Cu ochii la meci, spectatorii nu prea au dat importanţă vipurilor din tribune. Iar pe donatorul nea Gigi, aici fără dobândă, l-au ignorat complet. Degeaba au ascultat urechile politrucilor variante autohtone de folclor oral şi au înghiţit exprimările plastice ale populimii! Efectul pe tabela de marcaj va fi nul. Şi putem să punem pariu pe asta.

Agentul 007,64

Un fundaş mai prost ca altul!

La Prefectură s-a deschis un bordel unde singura damă de consumaţie este legea. Cam dur spus, nu? Poate, dar situaţia a devenit de netolerat. Speţa este următoarea. Subprefectul Marin Silviu a fost reîncadrat ilegal în funcţie. Situaţia acestui bugetar dat afară pentru incompetenţă este oarecum cunoscută cititorilor GSE. Concedierea flăcăului s-a produs în urma unui calificativ nesatisfăcător dat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. În cel mai tradiţional mod cu putinţă omul s-a îmbolnăvit şi şi-a tras o pensie medicală, încetându-şi astfel raporturile de muncă cu guvernul. Ulterior, o instanţă de judecată anulează calificativul. Dacă bipedul nu s-ar fi scos la pensie, ar fi trebuit reîncadrat direct. Cum a ales să tragă în piept statul, reîncadrarea sa nu mai avea obiect, căci renunţase de bună voie la statutul de salariat. Cât de legală e pensionarea sau ce temei are sentinţa care i-a anulat sancţiunea, nu e treaba noastră. Treaba noastră este că reîncadrarea titularului s-a făcut fără Hotărâre de Guvern. Asta pentru că un asemenea act normativ nu putea fi promovat. Ca să ocupe funcţia, Marin Silviu trebuia să meargă la concurs. Nu s-a întâmplat. A fost pur şi simplu angajat pe funcţie fără nici o bază legală. Şi ia leafă de la stat prin încălcarea legii. Prefectul ştie asta din referate juriştilor care refuză să semneze ştatul de plată. Iar Caramitru dă ordin ca subprefectul de la apelul bocancilor să fie plătit! Este o situaţie incredibilă. Cum incredibil a fost şi faptul că Instituţia Prefectului a fost condusă ilegal de Caramitru luni întregi. Numit ilegal, menţinut ilegal şi fixat în funcţie printr-un concurs ţinut abia după ce veterinarul s-a recalificat la locul de muncă pe banii contribuabililor! Este posibil ca de la cel mai înalt nivel, recte Guvernul României, să se violeze legea în asemenea hal? Uite că da. Puşcăriaşii din penitenciare par îngeraşi pe lângă demnitarii statului român. Necazul este că pe primii îi cunoşti după zeghe. Demnitarii se camuflează sub costume de firmă.

Faptele sunt relevante. În comuna Buieşti legea o fac mai mulţi. Primarul, capul dracilor, majoritatea PSD din consiliul local, unealta, şi, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, fostul pensionar Marin Silviu, uns ilegal de guvern în funcţia de subprefect. Trei consilieri locali ai PDL nu au fost validaţi în funcţie pentru că au lipsit de la şedinţa de constituire a consiliului local. Prezent la ostilităţi, subprefectul Marin Silviu, de obârşie din Albeşti şi din născare politică pesedist din stirpea lui Ilici s-a făcut că plouă. Iar legea a fost făcută franjuri de majoritarii din PSD cu largul gir al fostului pensionar din prefectură trimis acolo să asigure respectarea legii. Deşi prefectul le-a cerut să-şi reanalizeze tâmpenia, majoritarii au zis pas! Urmează un proces la cremenal, pe banii contribuabililor. Şi o relatare incredibilă despre nivelul de prostie din ruralul mioritic românesc.

Secretarul comunei expune problema

Îl cheamă Calotă. Marian Calotă. Poartă o cămaşă elegantă şi frizură în tendinţe. Este secretarul comunei şi amic intim al primarului, după cum acuză tabăra adversă din PDL. L-am găsit la cârciuma din sat, unde savura pauza de masă întreţinându-se cu electoratul. Pontul că domnul secretar stă pe la cârciumă îl aveam de la opoziţie. S-a dovedit a fi corect. Şi pontul şi omul, care ne-a condus la birou şi s-a pus pe povestit. Extragem esenţialul ca să nu plictisim: “ La prima şedinţă, cei trei de care întrebaţi nu au intrat în sala de şedinţă! Uşa era deschisă, au fost invitaţi de două-trei ori toţi să vină,doamna care este şi acum aicia a fost chemată de două ori,ceilalţi au plecat,au zis că nu participă ei la un simulacru de şedinţă, că nu au nevoie de niciun Consiliu Local şi n-au venit în sala de şedinţă. Deci nu au intrat în sală. Cei care participau la şedinţă au considerat că refuză să depună jurământul. La şedinţă a participat şi domnul Marin Silviu, ca reprezentant al prefectului, domnul subprefect. Şi verificând în documentele astea care stăteau la baza constituirii Consiliului Local, respectiv, statutul …ăăă….alesului local şi legea 215, dumnealor au considerat că au refuzat să depună jurământul şi-au hotărât să nu se valideze, să constate încetarea de drept a mandatului de consilier local pentru cei trei. Hotărârea asta a fost adusă la cunoştinţă instituţiei prefectului şi după verificare , specialiştii care sunt acolo,juriştii care sunt acolo,au considerat că este ilegal. Considerând că este ilegală, au transmis primarului şi Consiliului Local printr-o adresă să se reanalizeze şi să fie revocată în vederea revocării. .. Explicaţia pleacă de la un conflict ce a avut loc înainte de alegeri pentru că primarul cu viceprimarul au fost în conflict şi…probabil,tot de aici a plecat şi chestia asta. Ce să vă spun mai mult? Păi a doua oară, n-a vrut să justifice în faţa consilierilor de ce …pentru că nu au avut …n-a fost absenţă nemotivată, , ştiţi cum zice legea 215, păi ori eşti în spital, ori … ori ei veniseră în sediu şi i-a deranjat p-ăştia, pe consilieri. Ori a doua oară când au fost întrebaţi ,,De ce, mă,n-aţi vrut să discutaţi despre revocare. „De ce n-aţi vrut să staţi să depuneţi jurământu’?” Doi dintre consilieri au zis:,,Dom’le, ce să mai ,era un conflict în PSD, pe unul îl scosese d-acolo şi că nu trebuia în ziua aia… Domnule, eu unul vreau să vă spun că , analizând aşa, eu ştiu , şi lăsând la o parte orgoliile eu n-am să caut dreptate, dar ar fi putut să fie lăsaţi să depună jurământul în şedinţa asta, după ce primarul a iniţiat proiectul de revocare. Că s-a întâmplat ce s-a întâmplat în prima şedinţă, s-a luat o decizie, după cum ei absentaseră, deci atunci ar fi trebuit să fie lăsaţi să depună jurământul pentru că e ceva firesc,adică… “

Secretarul încerca să ne spună că majoritarii de la PSD au refuzat să valideze nişte consilieri doar pentru că aceştia au refuzat să vină la şedinţa de constituire şi apoi au refuzat să-şi motiveze absenţa. Versiunea secretarului este cosmetizată, credem noi. Consilierii PD-L ştiu ce-i mâna pe pesedişti în luptă. Intrăm în amănunte iar “Politică, frate” îşi intră în drepturi. Urmează un interviu la două capete cu proscrişii din consiliul local Buieşti.

Aritmetica politică dă cu rest

În prima fază a interviului am vrut să aflăm de ce nu au intrat cei trei consilieri în sala de şedinţe. Aşa am aflat că e posibil ca soţul să fie la PSD şi soţia la PD-L, că deşi are 5 consilieri din 9 PSD putea pierde postul de viceprimar şi că liberalii au comportament de curve politice.

- Haideţi să vedem, cum s-a întâmplat?De ce nu aţi participat la prima şedinţă?

-De ce nu am participat?Chiar trebuie să…ăăă… spunem motivul?

-Vă întreb pentru că eraţi acolo, totuşi..

-Într-un fel eram…eram în preajma primăriei…sub nicio formă nu am intrat în sala de şedinţe sau să…

- Da’ şi eu am fost înăuntru!…

-Da’ ştiaţi de şedinţă?

- Da’ ştiam…ne anunţase pe mine la ora 20…deci astă seară la ora 20 şi mâine aveam şedinţa la care i-am zis :,,Domnu’ Sechelariu, eu dacă îmi plănuiam altceva şi aveam de făcut o şedinţă de formarea Consiliului Local….de…sau nu ştiu ce…,,că ,ce ,că n-am ştiut nici noi,că ne-au luat pe nepregătite de la Prefectură…”chestii din astea cu abureală…şi la mine nu ţine pentru că –l cunosc şi am purtat discuţii cu el de fiecare dată ,că nu e bine ce face. Şi-i zic,,Domnu secretar,hai să zicem cu totul ,că să zicem că aţi venit aşa de târziu…îmi arătaţi şi mie acolo ce trebuie să facem?… Da, domnule ,vă prezentaţi la ora cutare,la 4 sau la 2!

…Noi să vă spun drept, aveam şi noi. .Cum să zic eu…vroiam să punem un viceprimar de-al nostru.şi făcusem o coaliţie cu cel de la PNL şi bănuim că o să ne iasă treaba.

- Păi cum să vă iasă,că sunteţi trei şi cu ăla de la PNL patru.

-Patru, şi mai era soţul doamnei Ilie Ienuţa care şi el ieşise consilier,dar în ultima clipă,chiar în ziua aia,în urmă cu 10..15…5 minute i-a dat o hârtie cum că nu mai este consilier ,că e următoru’ după dânsu’ şi că el a pierdut încrederea partidului…şi drept urmare nu mai e…

-El e de la PSD?

Nu,soţul doamnei…era de la PSD?

- Da,da,şi doamna e de la PD-L?.

- Deci făceau vot comun.

-Deci aţi avut un candidat la PSD şi unul la dumneavoastră!

-Pai ei,da,da. Soţia lui era la noi şi decât că au fost…

-Aşa e peste tot,să ştiţi,în toate posturile. Adică nu…aşa…funcţionează sistemul.

- Deci aveaţi această înţelegere.

-Da. Dar ei şi-au dat seama de planul nostru şi-n ultimul moment,partidul i-a retras susţinerea… Ştiţi de ce?Pentru că ne-au vândut cel de la PNL. Deci vânduse faptul că cel de-al cincilea… Şi cel de la PNL în ultimele două zile ne-a vândut!Deci ce plănuiam cu ei,hop,se ducea pentru că am înţeles că i-ar fi dat nişte bani prin intermediul domnului primar Costică şi cu domnul primar Mihăilă şi ăsta a tăcut şi ne vindea pe noi. Eu am dat un telefon la domnu’ preşedinte Cazacu i-am explicat situaţia şi mi-a spus: ,,Dom’le,nu intraţi în şedinţă” ! Urma să găsim o altă variantă, să încercăm altă soluţie.

Pensionarul Marin Siviu trece la butoane

Unsul prefectului la şedinţă a fost subprefectul Marin Silviu, un ilegalist revenit în funcţie după ce se pensionase medical. Însănătoşit brusc, Marin Silviu a intrat în joc şi, uitând că este apolitic, s-a apucat să facă jocurile pentru PSD. Omul era regizor. Regia, banda vă rog:

- Şi…a venit domnul Marin Silviu, eu eram chiar acolo,înainte cu jumătate de oră înainte de începerea şedinţei,am intrat acolo la domnu’ secretar în birou.Eu vă spun că…ăăă…mă aşteptam la nişte planuri puse în aplicarea pe moment,atunci pe loc. Nu-i frumos,dar am gândit că aşa fac ei,mârşăveşte !Am ascultat puţin la uşă!Scurt,pe doi! Şi-au început,domnu’ secretar… Bine,că uşa era deschisă… Era între-deschisă, chiar era,nu era problemă…eram la 1 m….printre care domnul Marin Silviu zice: ,,Domnu’ secretar, spuneţi care e problema aici ,ca să retuşăm subiectu’, că nu ştiu,cum dracu’ să facem, ce să facem,,…La care domnu’ secretar a început povestea lui:,,Domnule, există doi consilieri soţ şi soţie,probabil,vor face front comun şi vor vota pentru dânsa ca să iasă viceprimar. Dânsa e la PNL. Eu sunt din sat,că nu mă bag,că după aia poartă duşmănie pe mine şi ar trebui să intraţi dumneavoastră în subiect ca şi cum eu n-aş fi spus şi nu ştiam nimic despre lucrul ăsta. Eu am auzit acolo şi-a început cu domnu’ Marin şi uite cum facem şi-au dres, şi-au cusut-o anume că primarul de ce a adus hârtia la partid. Cred că aduce acum, nu ştiu unde este. -Deci,făceau jocurile pentru PSD?

-Da,dom’le!Pe faţă,chiar pe faţă!Ce, nu cunoaştem cine este,până la urma urmei? E rudă cu Costică (n.r primarul PSD de la Albeşti)! E rudă cu Costicăşi fost pesedist, fost aicişa,nu ştiu ce! Şi atuncea, au intrat în şedinţă, am plecat şi noi şi-am considerat că va fi o altă dată…

-Dar Marin Silviu a învăţat ă facă povestea asta cu hârtia,cu excluderea?

- Probabil !

-Ce a zis concret Marin Silviu,când aţi auzit dumneavoastră conversaţia?

-Deci Marin Silviu a spus clar,,Spune-mi şi mie,introdu-mă în subiect ca să ştim ce facem, cum dracu’ facem, pentru că voi ştiţi problemele aci,adică secretarul şi cu primarul, ca să îşi pună vicele lor….şi la care ăsta secretaru’ a început să îi explice….Ei aveau lecţia făcută!

Când au început să dea explicaţii mai amănunţite au închis uşa şi…Şi zic,mi-am dat seama de problemă şi zic,e clar,jocurile sunt făcute şi cu asta basta. Şi nu am intrat. Asta a fost tot!

Politică, frate? Nu, doar prostie

Aceasta este istoria aşa cum ne-a fost ea relatată de combatanţi. Deşi legea este foarte explicită în legătură cu încetarea mandatului de consilier, nişte ţărani cred că ea, legea, este proastă. Pentru cu nu sună cum vor ei. Opoziţia din consiliul local a fost rasă prin vot, democratic. Cu largul concurs al subprefectului, care nu s-a obosit să le explice intelectualilor social democraţi din gaşca primarului că legea nu le dă dreptul să facă ce le trece prin cap doar pentru că ei sunt mai mulţi. Pricina va ajunge în instanţa de judecată. Până la judecarea ei, care este doar o formalitate, gealaţii din Buieşti îşi vor face de cap. Ceea ce era de demonstrat.

Minune Dumnezeiască la Garda de Mediu, exact vineri, când s-a dat dezlegarea la peşte! Slujitorul domnului, la domnul Tăriceanu ne referim, preotul civil Cezar Zamfir, zis Padre, a dat şi el dezlegarea la peşte pentru subalterni. În parcarea de la sediul Gărzii de Mediu s-a derulat operaţiunea “lăsaţi peştii să vină la ei”. Un gipan Toyota Landcruiser cu numărul de înmatriculare IL 11 ADC a debarcat un sac de peşte în trotineta Logan cu numărul IL 03 GNM. De aici peştoii s-au distribuit într-o Dacia de culoare vişinie care a demarat în trombă cu prada către frigider.

Acum nu ştim dacă preoţelul liberal are habar de tranzacţiile pe sub mână derulate chiar în parcarea instituţiei primite în administrare ca răsplată pentru serviciile aduse partidului. Dar cunoscând aplecare liberalilor către şpăgi ordinare, nu ne-ar mira că omul domnului să fie la capătul traiectoriei descrise de monştrii adâncurilor aduşi plocon de omul cu Toyota.

La miliţie bate vântul schimbării. Nea Titi Inimosul nu s-a mai întors din concediul lui de odihnă (oare de ce o avea nea Titi nevoie de concediu de odihnă?). Pentru că l-a prelungit cu un concediu medical. În spatele deciziei marelui manager se află o a treia cizmă, Pe care nea Titi urmează s-o primească de la ministerul de resort direct în turul pantalonilor. Cum decizia ministerului are drept cauză performanţa inexistentă a amicului nostru, pensionarea pe caz de boală ar fi soluţia de mascare a acestui şut în dos.

Pe lângă spălarea păcatelor, nea Titi vizează şi o pensioară de baştan pe care s-o încaseze regulamentar de la contribuabil, că doar a muncit pentru popor. Că nu se vede nimic, că judeţul este varză, că miliţienii îşi fac de cap în continuare, a se vedea cazul de la Ţăndărei, că şefii miliţiei fac contrabandă cu maşini, că în poliţie există în continuare cămătari, că amantlâcurile se ţin lanţ sunt doar efecte. Cauza vrea pensie pe caz de boală. Dacă acesta e preţul ca să scăpăm de un bugetozaur, parcă ar merita. Numai să nu-l vedem civil într-o altă instituţie de stat, că se poartă.

Pe lista gri a poliţiştilor care aşteaptă a treia cizmă mai regăsim adjuncţi cum ar fi Dascălu şi Călin, plus doi băieţi de la eşalonul inferior. Este vorba despre Chirică şi Papacioc, ambii în concedii medicale din luna iunie. Ce boală or avea şi pe cine, nu ştim. Ştim doar că băieţii sunt văzuţi zilnic la cantina miliţiei, ca să nu piardă contactul cu infractorii. Asemenea devotament pentru munca de miliţie, mai rar. Ne vedem săptămâna viitoare pe hârtie şi zilnic pe site. Adică pe “uorduri d-astea”, cum ar zice nea Bâtlan!

Agentul 007 şi un sfert

Un plutonier pe Internet

 

În trafic îi recunoşti după rablele cu numere de înmatriculare de Spania sau Italia. Mai nou, şi de Irlanda, cu volan pe dreapta şi numere galbene. Circulă ca bezmetecii, cu geamurile lăsate, iar din interior răzbat manele de mare respiraţie. Parchează unde îi taie capul, blochează circulaţia oprind maşinile în paralel şi lăudându-se unii către alţii cu performanţele dinamice ale cotineţelor ce poartă logouri celebre. Până la intrarea în ţară circulă ca nişte îngeraşi, de frica represaliilor. Cum trec vama, şoşelele devin ale lor. Aici redevin brutele de care am crezut că am scăpat odată cu deschiderea graniţelor. Când nu sunt la volan sunt uşor de recunoscut după hainele ţipătoare, cu etichete la vedere şi bijuteriile etalate ostentativ. Invadează terasele cu zgomot mare, înconjuraţi de turme de rude şi prieteni care-i privesc ca pe mici dumnezei ai economiei de piaţă. S-au descurcat, au făcut rost, şi-au depăşit condiţia de anonimi. Nu contează că acolo unde îşi duc traiul fac munci dintre cele mai de jos sau sunt infractori neprinşi încă. Poveştile servite rubedeniilor sunt identice. Au salarii de boieri şi lucrează la birou. Nu stau înghesuiţi claie peste grămadă în apartamente insalubre, ci locuiesc pe centrul metropolelor pe care, de fapt, nici măcar nu au avut timp să le viziteze. Privesc totul de sus, ca şi cum cele câteva sute de euro pe care îşi permit să le spargă în România ca să demonstreze că au reuşit le permit să facă orice. România nu mai e de nasul lor, le pute tot, strâmbă din nas şi compară totul cu raiul din care, cică, au pogorât pentru câteva zile. Civilizaţia pe care o evocă ore întregi în faţa celor care sunt dispuşi să le asculte poveştile nu s-a lipit de ei nicicum. Se calcă în picioare la ieşirea din aeroport, îşi marchează trecerea lăsând în urmă maldăre de gunoaie, poluează fonic peste tot pe unde năvălesc, de la centre comerciale la băncuţele dintre blocuri. E un coşmar să nimereşti în preajma lor. Nimeni nu le spune nimic, nimeni nu-i opreşte. Autorităţile îi privesc cu respect, căci banii lor echilibrează balanţa comercială a României şi pompează sânge într-o economie moartă. Ca atare îşi permit orice. Este refularea faptului că acolo de unde vin sunt priviţi ca cetăţeni de rangul şapte. Nu suflă, nu au drepturi, nu există decât în statistici unde sunt asimilaţi cu unelte rudimentare folosite la muncile cele mai primitive. Abia aici îşi pot permite să se exprime. Şi o fac după posibilităţile lor, modeste până la primitivism. Se spunea despre ei că vor revoluţiona mentalitatea românească şi că vor veni de acolo cu altă educaţie pentru muncă. Nimic mai fals. Ei, cei 3-4 milioane de emigranţi exportaţi în ultimii ani, sunt de fapt marea problemă a României. Curând criza economică îi va aduce pe toţi înapoi. Unii sunt deja rablagiţi de munca intensă făcută pentru câţiva euro pe oră, 10 ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Deşi nu au contribuit cu nici un şfanţ la bugetul asigurărilor sociale vor veni să se trateze pe banii celor care transpiră în România şi plătesc taxe aici. Neadaptaţi în România, căpşunarii vor refuza să muncească aici pe salarii considerate mici, deşi acolo se speteau pentru lefuri, de fapt mizerabile în raport cu muncile pe care le făceau. O generaţie întreagă de muncitori este pierdută pentru economia românească. Hrăniţi din iluzia că ar putea să-şi depăşească oarecum condiţia de coloană vertebrală a economiei, căpşunarii vor fi piatra de moară care ne va atârna de gât. O masă de muncitori pe care occidentul ne-o va trimite pachet înapoi încă mai denaturată decât le-am trimis-o noi. Excepţiile nu fac decât să confirme regula.

Treaba devine cam aşa. Ieri, o haită de nesimţiţi cărora poporul le plăteşte leafă de parlamentari s-a adunat la mare sfat pentru a decide dacă doi dintre ei pot fi cercetaţi pentru furăciuni comise în dauna poporului. Pentru că ei fac legea în Românica, au decis ca nici unul dintre membrii găştilor politice care a trecut prin funcţii publice de conducere să nu poată da cu subsemnatul dacă nu îşi dă acordul plenul. În mod logic, plenul a decis că nici Năstase şi nici Mitrea să nu fie trimişi în judecată. Dacă Mitrea a anunţat că îşi dă demisia pentru a putea să se confrunte cu procurorii, Năstase s-a tupilat după haita de nemernici care l-a protejat de anchetă şi a început să dea cu pietre. Că dosarul lui e politic, că Băsescu îi vrea capul sau că DNA l-a călcat pe drepturi. Habar nu am dacă dosarele lui Năstase sunt politice. Poată că el a devenit unul dintre miliardarii ţărişoarei spetindu-se la catedră sau vânzând cu nevastă-sa ouă la tarabă. Dracu’ ştie! Important şi deranjant este alt aspect, cum ar spune semidocţii care au votat blocarea cercetărilor. Este vorba despre protecţia specială de care se bucură nişte cetăţeni care par a fi mai cetăţeni decât plebea. Oare câte abuzuri s-au comis împotriva oamenilor simplii la anchetele miliţieneşti ale poliţiei? Câţi procurori au obţinut dovezi trucate sub presiunea ameninţărilor şi şantajului? În mod sigur foarte mulţi şi este foarte limpede că pentru ei nu a ţipat nimeni. Unii au răzbit în instanţe şi au avut câştig de cauză, alţii au înfundat puşcăria. Dar toţi au trecut prin furcile caudine ale justiţiei româneşti, care arată exact ca politicienii care acum ţipă în faţa monstruozităţii propriei creaţii. Nu am nici el mai mic dubiu că Năstase sau Mitrea ar putea avea parte de procese trucate. Chiar dacă DNA i-a călcat în picioare cum susţin, ambii ar putea rezolva problema în instanţă. De ce nu o fac? De ce nu se supun legilor făcute chiar de ei? Pentru că ei sunt deasupra. Şi pentru că probabil mizeria din dosarele lor este greu de ascuns sub preş. Mitrea pare că a înţeles. Năstase nu. Prinţişorul ceauşist are mai multe ouă decât muritorii de rând. Şi nu mă refer la cele de la Cornu. El trăieşte în legea lui, în ţara lui special creată numai pentru el. Cu un asemenea monstru la Cotroceni, ne-am putea numi Cuba.