Wednesday, July 30th, 2014

Comunităţile sărace sunt dominate de personaje obscure, care acaparează resurse şi fac legea chiar şi împotriva autorităţilor. Este o axiomă care este ilustrată perfect de realitatea din judeţe conduse de baroni locali. Cumpăraţi cu pomeni ieftine şi gargară populistă, cetăţenii sunt incapabili să reacţioneze ca un corp social. Acceptă dominaţia supuşi şi se feresc să reclame abuzurile. Atracţia pe care ştăbuleţii locali o exercită asupra alegătorilor este inexplicabilă şi durează. Durează până când nemulţumiţii se grupează şi încep să vorbească. Aşa ies la iveală fapte incredibile şi abuzuri inimaginabile. Se întâmplă asta acum, în satul Horia, unde vătaf este pădurarul Tudor Nicolae. Da, un pădurar, căci pădurea a îmbogăţit pe mulţi pe tăcute. Nu este nici o legendă în afirmaţia care acreditează ideea că pădurarii ar renunţa la salariu şi ar aduce şi bani de acasă ca să îşi păstreze posturile. Omul nostru este unul dintre ei. Controlează tot cu o mână de fier, iar dominaţia este atât de mare că un procuror ajunge să mintă pentru a-i salva pielea. În 2004 un om a murit în curtea cantonul şi nimeni nu a pus măcar o întrebare. Cât de mare poate fi corupţia şi cât de mic este statul în raport cu ştăbuleţii cu bani dacă nici măcar atunci când moare un om nu se întâmplă nimic? Investigaţiile noastre au scos la iveală faptul că pe domeniile pădurarului din Horia sclavia este o practică. Oameni cu dizabilităţi şi fără acte sunt exploataţi sălbatic şi ţinuţi într-o mizerie cruntă. Erau nişte afirmaţi ale unor martori oculari pe care nimeni nu s-a deranjat să-i întrebe nimic. Poată că fotografiile pe care le publicăm în ediţia de astăzi să sensibilizeze pe cineva. Nu se poate ca o instituţie de stat, respectiv cantonul 24 Groasa să fie lagăr de muncă pentru handicapaţi fără ca cineva să bage de seamă asta. Din păcate, situaţia de la Horia este aproape un model. Un model în care falimentul justiţiei şi nepăsarea organelor de control sunt condiţii necesare şi suficiente. Restul e tăcere şi complicitate.

C O M U N I C A T

CONSILIUL JUDEŢEAN IALOMIŢA se convoacă în şedinţă ordinară în data de 27.02.2009, ora 14.00 în sala de şedinţe a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Ialomiţa, având următoarea ordine de zi:

Discutarea şi adoptarea următoarelor proiecte de hotărâre :

a) privind încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier judeţean al domnului Găină Mihăiţă;

b) privind validarea unui mandat de consilier judeţean;

c) privind modificarea componenţei unor comisii de specialitate ale Consiliului Judeţean Ialomiţa;

d) privind însuşirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al judeţului Ialomiţa;

e) privind aprobarea concesionării unui teren proprietate publică a judeţului Ialomiţa situat în intravilanul municipiului Slobozia;

f) privind închirierea unui spaţiu din imobilul Centrul Cultural UNESCO ”Ionel Perlea”;

g) privind aprobarea Studiului de Prefezabilitate şi a principalilor indicatori tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii ,,Amenajare şi extindere Unitate de Primire Urgenţe – Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia”;

h)privind aprobarea utilizării unor sume din fondul de rulment constituit la nivelul Consiliului Judeţean Ialomiţa, pe anul 2009.

Mapele de şedinţă ale consilierilor judeţeni au fost înaintate în data de 17.02.2009.

Şedinţa este publică.

PREŞEDINTE,

Vasile Silvian CIUPERCĂ

L-au instalat prin noiembrie în funcţia de subprefect. Îl cheamă Cristian Vasile Bitea şi este un băiat cu atât de mult bun simţ încât a lipsit de la propria-i instalare în funcţie. Oamenii din prefectură spun că ar avea nevoie de poză cu împricinatul, că nu-l cunosc. Nu de alta dar s-ar putea ca portarul să-l ţină pe la poartă şi să-l confunde pe înaltul funcţionar venit să-şi încaseze leafa cu vreun pârlit care cerşeşte ajutorul social. Bine, că Bitea pentru vreo câteva ore săptămânal de frecat capra prin instituţie încasează vreo 50 de milioane este altă treabă. Ceea ce ne place la acest băieţel administrativ este tupeul. A umflat prima de instalare, freacă săptămânal o maşină cu şofer care-l ia dimineaţa din Bucureşti şi-l duce înapoi seara şi oficial se ocupă de reînnoirea contractului de închiriere cu BCR ca să justifice şederea prelungită în capitală. Ce ne dă el nou, contribuabililor pentru că-i plătim leafă? Vă spunem noi: Multe Urări şi Iubire Eternă! Ceea ce îi dorim şi noi lui.

 

 

Lucrările chindiei despre care este vorba în propoziţie s-au desfăşurat la tabăra Cerbul din judeţul Dâmboviţa, unde a parcat regulamentar tineretul bovin din PSD pentru vreo 3 zile. Organizator a fost noua speranţă a politicii social democrate, vicele Mușoiu, specialist în colectat bănet public pe bază de studii de fezabilitate.

 

Irigate din plin cu șprițuri, lucrările au decurs într-o atmosferă tovărășească până în momentul în care un înalt oficial din administrația locală, înalt ca bradul și deștept ca gardul s-a îmbătat muci. Și a tras o jună pe genunchi pe care a început s-o vrăjească cu tupeu. S-a demonstrat totuși că juna agățată de vicele beat cui era soția unui tovarăș de partid. Și-a ieșit un tămbălău cât China, țară pe care vicele a vizitat-o de curând.

 

Potrivit băiatului de la butoane, spiritele s-au mai calmat după ce în scenă a intrat guristul partidului, prospătul director de spital Vasile Olaru. DJ Vasile, treaz nemîncat fiind,  a luat microfonul la trântă și a comis o intepretare orală de maximă acuratețe soldată cu dispariția prematură de la lucrări a președintelui Ciupercă, oripilat de penibilul situației. Până la închiderea ediției nu am reușit să aflăm motivul pentru care tineretul bovin de stânga a organizat această conferință orală. Vom reveni.

Agentul 007,69

Băcan olărit la ouă!

În acte îl cheamă Tudor Nicolae şi este pădurar la Groasa. Localnicii îl alintă Nicu Pădurarul şi îl ştiu de frică. Se spune despre el că este tare-n relaţii şi că în ciorba lui de paznic de pădure nu suflă nimeni. Dumnezeul cerbilor şi mistreţilor din cea mai braconată pădure ialomiţeană, Nicu este şi Dumnezeul sătenilor din Horia. Gurile rele spun că trei sferturi din populaţia satului a lucrat la el pe moşie. Şi că nici unul nu a scăpat nebătut. Stăpân absolut peste fostul CAP situat strategic la intrarea în sat, Nicu îşi împarte existenţa de vătaf local între camuflarea cioatelor din pădure de ochii controalelor şi împărţirea dreptăţii printre iobagii din Horia. Cu parul! Ambele manevre îi ies de minune, dovadă că în ciuda grozăviilor care se spun despre el Statul a tăcut! De la şeful de post din Axintele la procurorul blond de la Urziceni alintat “ domnişoara Margareta” toată lumea pare să lucreze, într-un fel sau altul, la Nicu la moşie. Nici şefii lui de la Regia Naţională a Pădurilor nu prea pot să-l dovedească, deşi localnicii vorbesc despre sute de metri cubi de lemne dispăruţi, despre cerbi şi mistreţi împuşcaţi între ochi, făcuţi pachet şi livraţi înspre destinaţii necunoscute. Ori de câte ori prin pădurea lui Nicu bate vântul schimbării, pe la birourile din Slobozia ale RNP sună în draci telefoanele. Ba un secretar de stat, ba un prefect, ba un general, toţi îl vor pe Nicu în funcţie, viu şi liber. Secretul pare să zacă prin găurile de vulpi de pe lângă pădurea Groasa, care sunt doldora de piei de animale, ori prin râpele din zonă în care găseşti cranii de mistreţi găurite de puştile unor oameni de calibru. Ar fi fost tare bune nişte mărturii din frigiderele ştabilor care au trecut prin pădurea Groasa sau nişte dezvăluiri de prin camerele mari ale conacului lui Nicu. Dar nu avem pentru că secretele pădurarului sunt bine păzite de un păienjeniş de interese care a cedat abia anul trecut. Sătui să-i tot îndure apucăturile de vătaf, nişte argaţi” de pe moşia de la Groasa s-au luat cu Jupânul. Şi l-au dat în gât la RNP cum că fură lemne ca-n codru. Informaţia s-a confirmat dar pădurarul abia s-a ales cu diminuarea salariului şi mutarea din canton. A urmat concediul medical de rigoare şi acţiunea în instanţă. Cum nu pleacă ei câinii de lângă abator tot aşa nici Nicu se dă dus de la Groasa. Mai ales acum când la Horia, pe vastele domenii, tocmai se pune de o răscoală. Mişcarea de eliberare a plecat de la patru flăcăi decişi să rupă jugul şi tăcerea. I-am ascultat şi ne-am minunat. Nu ştim cât de adevărate sunt poveştile lor, dar un lucru e clar. Şi telefoanele noastre au sunat în draci în ultimele zile, după numai două vizite pe moşia de la Horia!

E groasă în pădurea Groasa!

Creţu Stelian şi Iancu Mugurel sunt oameni din Horia. Amândoi au lucrat pentru pădurarul Nicolae Tudor şi spun că au văzut multe la viaţa lor. Unele dintre fapte le-au pus pe hârtie sub forma unei sesizări adresate Regiei Naţionale a Pădurilor. Controlul , spun ei, s-a făcut ca-n România. Adică mai uşor, să nu iasă chiar tot la lumină. Şi când informaţiile vin de la oamenii care au tăiat lemne pentru Nicu Pădurarul, îndoiala ţi se strecoară în suflet şi te umflă râsul când controlul scoate un prejudiciu de doar 19 metri cubi de lemne. Creţu Stelian, mânuitor de drujbă, zice: „Am lucrat patru ani la pădurarul Tudor Nicolae. Nu am avut contract de muncă iar bani îmi dădea din când în când. Făceam tot felul de activităţi pentru el, mă duceam cu vacile, le mulgeam şi alte chestii. M-am certat cu el de la nişte bani pe care avea să mi-i dea. Ne-am certat, s-a dat el de mai multe ori la mine dar nu m-a bătut încă. M-am dus şi eu undeva mai sus, la Regia Pădurilor, şi l-am reclamat că taie lemne din pădure. Şi eu am tăiat pentru el. Au venit cei de la regie şi i-am dus să le arăt cioatele de la pomii tăiaţi. S-au bătut vreo câteva iar a doua zi ne-am dus noi să vedem ce au controlat cei de la Bucureşti, să vedem dacă s-au bătut toate cioatele. Am văzut că nu erau bătute toate cioatele pe care le arătasem eu şi care erau de la pomii tăiaţi direct de el. I-am dus şi în alte locuri şi au luat o probă dintr-o buturugă şi au spus că e mai veche şi că trebuia să facem reclamaţie mai demult (n.r Tudor Nicolae e pădurar de peste 10 ani la Groasa). Numai din locurile pe care le ştiu eu s-au tăiat din toamnă peste 100 de metri cubi de lemn. El mă punea să tai. Lemnele le căra cu tractorul lui personal. Degeaba am reclamat că nu s-a făcut nimic”. Iancu Mugurel este liderul insurgenţilor. Îl cunoaşte pe Nicu mai bine decât îşi ştie buzunarele. Nicu l-a dezamăgit însă, iar Mugurel n-a stat cu mâinile în sân: Reclamaţia i-am făcut-o eu anul trecut în martie. Şi am primit o hârtie acasă din care rezultă că i-au dat diminuarea salariului cu 30% şi îl schimbă la alt canton. El, când i-a venit hârtia a intrat în concediu medical 3 luni de zile. Dar el în perioada aia făcea campanie electorală pentru PD-L. Când a venit inspecţia de la Bucureşti să vedeţi şmecherie la ei. Începe şi bate prima zi şi am aflat că nu bătuseră vreo 34 de bucăţi. Am plecat în pădure şi am găsit cioate nebătute. Am sunat la Regia Pădurilor şi le-am spus că s-a muşamalizat inspecţia. A venit ăla a doua zi şi s-a confirmat. Au mai găsit 20 de cioate cum le-am zis noi. Din cei patru inşi care au fost la marcat doar cel de la Regie vedea cioatele. Păi, norma, ce Nicu era prost să zică stai mă că mai avem un ciot aici? În tufa aia unde i-am dus noi trebuie să fie 100 de metri cubi tăiaţi. Au luat probă dintr-o buturugă veche şi au scos ei la un laborator că e mai veche de doi ani. Păi, ce el e pădurar de doi ani? Are 13 ani de când e la pădure. A jumulit doi tufani mari. Unul e punct de reper, e şi pe hartă. Sunt nişte stejari mari care sunt pe hartă ca puncte de reper ale armatei. Aveau diametru de 1 metru.

Blestemul pământului

Nicu Pădurarul n-a înţeles una dintre regulile nescrise ale mafiei: niciodată nu tragi ţeapă celor care te au la mână. În cazul de faţă, eroul de la Horia se afla în mâna lui Iancu Mugurel, băiat bun la toate pe moşia pădurarului. Pentru două hectare amărâte de teren şi un titlul de proprietate luat cu japca, Nicu Pădurarul şi-a câştigat un inamic pe cinste. Care are memorie şi un chef de vorbă ieşit din comun: “Eu am două hectare de pământ la el. După vreo 6 sau 7 ani de zile timp în care i-am lăsat lui pământul, mi-a dat o dată două milioane şi mie. Acum un an mi-a cerut titlul de proprietate ca să îşi ia subvenţia pentru grâu. Nici nu i-am zis mamei, am luat titlul de proprietate în original şi i l-am dat. I l-am dat în noiembrie sau decembrie şi în martie m-am certat cu el. L-am sunat şi i-am cerut titlul de proprietate şi mi-a spus că sunt şmecher. L-a pus martor pe Popa Carmen că în 2002 mi-a dat 2000 de euro şi a venit cu o chitanţă. Mama i-a făcut plângere, că ea era titular pe titlul de proprietate. Ce a făcut, ce n-a făcut că i-a dat neînceperea urmăririi penale. A luat-o pe o soră a mamei, care avea şi ea dreptul la teren şi a făcut o hârtie în nume privat. Zice că a pierdut chitanţa făcută chipurile cu mine şi a încheiat un alt înscris în nume privat cu un alt proprietar al terenului. Şi nu mi-a mai dat terenul care şi acum e la el”. Popa Carmen, un alt fost tovarăş de arme al Pădurarului confirmă povestea lui Iancu Mugurel. Din motive pe care le veţi afla mai încolo: A venit la mine să mă pun martor că i-a dat lui Mugurel 2000 de euro. I-am spus că nu mă pun, că am un copil şi nu vreau. Şi de acolo a început conflictul meu cu el. Intraţi în Horia şi întrebaţi pe oricine a muncit la el. Dacă a scăpat unul nebătut de el”.

Toyota versus Logan

Cum spuneam, Popa Carmen a refuzat să fie martorul mincinos al Pădurarului. Om cu frica lui Dumnezeu şi un copil de crescut, Popa s-a trezit din somnul raţiunii şi şi-a adus aminte de toate datoriile după ce Loganul lui de patron de magazin a fost hăituit de jeepul de pădurar pricopsit al lui Nicu: Făcea braconaj. El singur cu puşca trăgea. Indiferent ce-i ieşea în faţă în tot trăgea, nu conta că era mistreţ sau cerb. Mă punea pe mine sau pe cine era pe la canton, le jupuiam şi carnea şi pieile plecau. Multe piei s-au băgat pe găuri la vulpi. Acum degeaba mergem că nu se mai găsesc. Şi dacă a avut vreo reclamaţie cu braconajul au zis că nu se pot lua probe după o pile sau după o căpăţână. La el veneau multe maşini, dar cine venea nu ştiu. Mă chema când făcea ceva, jupuiam, marfa pleca şi nu mai ştiu nimic. Sâmbătă seara mă aflam cu maşina la discotecă şi a venit fiul lui cu o maşină Toyota. Nu ştiu ce l-a deranjat pe el, a început să mă înjure. Nu i-am spus nimic, decât să nu mă mai înjure. A plecat şi a venit cu taică-su şi cu încă două persoane în maşină. Eu am plecat spre casă şi m-am trezit că mă urmăresc prin sat. Am ajuns acasă acasă, am încercat să deschid porţile şi când el (n.r pădurarul Tudor Nicolae) s-a dat jos din maşină i s-a aprins lumina şi am văzut că i-a dat arma lui fi-su s-o ţină. S-a dus la poliţie şi a declarat că eram cu o persoană în maşină undeva pe izlaz cu o fată şi el a venit la maşină că a crezut că sunt la braconaj. Am martori că m-a alergat cu puşca în maşină. Mă aflam odată în maşină cu el şi am mers la Urziceni. Eram prieten bun cu el. A oprit la un puţ, pe câmp, a luat doi saci şi i-a aruncat în puţul acela. Ce era acolo, nu ştiu. Asta se întâmpla cam acum un an şi jumătate”.

Mortul din cisternă

În urmă cu patru ani şi jumătate, în curtea cantonului silvic 24 Groasa a murit un om. A murit într-o vineri, pe la trei şi era unul dintre argaţii fără acte ai lui Nicu Pădurarul. Vineri seara, pe la 6, a aflat şi soţia lui de grozăvie. Pădurarul i-a cerut buletinul şi i-a spus că bărbatul ei e grav bolnav şi trebuie dus la spital. A doua zi, sâmbătă, certificatul de deces era scos iar hârţoagele mortului într-o regulă mai mult decât suspectă. Maestru de ceremonii, Nicu Păduraru a făcut rost şi de vin pentru parastas, ajutat de domnişoara Margareta, procuror la Urziceni. Procurorul de caz, spun cei care au cărat vinul şi mortul pe drumul de întoarcere spre Horia. Cei 6 copii rămaşi în urmă şi mama lor au tăcut ani de zile, cu speranţa că stăpânul va avea grijă de ei. După nici un an, Nicu şi-a văzut de ale lui. Mortul putrezise deja şi nu mai putea dovedi nimeni nimic. Soţia victimei explică: S-a întâmplat toată treaba pe 4 august 2004. L-a pus să scoată boasca afară din cisternă că îi curgea pe la robinet şi a murit acolo. Soţul meu lucra la el de vreo 4 luni dar nu avea nici un contract de muncă. Nu ne-a chemat nimeni nici pe mine nici pe copii mei care lucrau acolo. A anunţat poliţia şi procuratura sau ce o fi anunţat. Soţul a murit pe la ora 3. Seara, pe la 6 a venit la mine Tudor Nicolae ca să-i dau buletinul că soţul e grav bolnav şi e dus la spital. Nu mi-a dat nimic, m-a minţit că mă ajută că îmi dă de toate. M-a ajutat să fac 7 pomeni. Restul le-am făcut singură. Mi-a promis că mă ajută să-l duc pe băiatul cel mic la spital că e bolnav dar n-a făcut nimic. Am rămas singură cu şase copii. Primesc o pensie de urmaş de la soţ pentru că el a avut 10 ani lucraţi la SMA. În rest, el nu mi-a dat nimic. Ne-a fost frică să vorbim. Punea pe unul şi pe altul să-mi bată copiii. Nici actele toate ale soţului nu le am. Certificatul de deces este la mine dar actele făcute la spital la Urziceni la autopsie nu mi-a dat nimic. Când le-am cerut mi-a spus că la ce îmi foloseşte mie aşa ceva. Soţul a avut ceva la plămâni. A fost la spital, s-a făcut bine. Dacă nu îl băga în cisternă să scoată boasca nu murea acolo. Când a fost să îi facă autopsia am crezut că mă ia şi pe mine. Dar pe mine şi pe soţia lui ne-a trimis la cumpărături pentru parastas iar el s-a dus la spital cu poliţia de i-a făcut autopsia. L-am îngropat duminică şi el a murit vineri. Trebuia să-l mai ţinem în casă măcar până luni dar a zis Nicu că-l îngropăm duminică. De ce a ţinut morţiş să-l îngroape? S-a fălit că mi-a adus 7 preoţi la înmormântare. La ce mi-a folosit mie? A zis în gura mare că a cheltuit 50 de milioane când l-a îngropat. Ce, l-am pus eu să facă fală şi să cheme tot satul? Vineri seara l-a dus la spital şi sâmbătă dimineaţă l-a adus acasă. După ce s-a împlinit anul nici nu m-a mai băgat în seamă. Când soţul era mort pe masă mi-a zis că începând din ziua aia el e familia noastră, el răspunde de noi. Când i-am spus că mai trebuie să facem pomeni mi-a spus că mi-ajunge cât mi-a dat. De atunci am terminat toată legătura cu el. Nu putem să mergem la Urziceni să spunem pentru că acolo au oameni”. Creţu Stelian este unul dintre fiii victimei. Care deşi lucra în aceeaşi curte cu tatăl său, a fost lăsat să plece cu vacile pădurarului în pădure fără să i se spună că tatăl său murise: În ziua aceea eu eram la vaci, la pădurar. Abia am plecat cu vacile la pădure. L-a băgat pe tata să scoată nişte boască dintr-o cisternă. Tata era cu plămânii, s-a sufocat şi a murit. Doi ani de zile i-a muncit degeaba, nici banii nu i-a dat. I-a făcut două, trei pomeni? Păi din banii lui i-a făcut, din banii pe care trebuia să-i dea lui tata. Noi l-am îmbrăcat şi pe urmă am fost cu domnişoara procuror Iancu Margareta să luăm vinul acolo, în capătul străzii la Parchet unde era o bodegă”. Iancu Mugurel confirmă şi el că procurorul de la Urziceni s-a preocupat, creştineşte de altfel, de vinul pentru parastas, caz care numai în România se poate întâmpla: ”Eu am fost acolo când procuroarea Margareta i-a aranjat de am luat vinul pentru înmormântare. Am ieşit de la Parchet din curte şi în dreapta e o d-asta unde se vinde vinuri. A vorbit ce-a vorbit acolo şi s-a aranjat.

Iar Margareta?

Iar. De data aceasta, numele domnişoarei procuror apare invocat de un alt şerb fără contract de muncă de pe moşiile lui Nicu. Trezit într-o zi fără chef de muncă, şerbul s-a gândit să tragă un chiul. La câteva zile s-a trezit cu invitaţie la Parchetul din Urziceni. Unde domnişoara Iancu Margareta i-a explicat că va fi judecat la urgenţă şi arestat pentru că a furat nişte fiare de pe moşia lui Nicu Pădurarul. Gogoaşa a ţinut, şerbul a pupat inelul şi s-a întors la muncă iar dosarul s-a soluţionat cu NUP: „Acum vreo 2 ani lucram la el cu ziua. Şi într-o zi nu m-am dus la muncă că am avut altă treabă. M-a chemat la Tribunal că i-am furat eu nişte blocuri de motoare de la nişte tractoare, nişte fiare. A găsit doi martori mincinoşi şi m-a chemat la Parchet la domnişoara procuror Margareta. M-am dus şi mi-a zis că în două zile mă judecă la urgenţă şi mă arestează. M-am dus la el acasă, că m-a învăţat cineva şi l-am întrebat de ce mă bagă cu chestii d-astea după ce l-am ajutat atâta timp. Nu ştiu ce a făcut, a vorbit sau s-a dat telefon, dar mi-a venit o hârtie acasă că mă scoate de sub urmărire”.

Printr-o declaraţie scrisă înaintată ieri spre semnare deputaţilor din Parlamentul European, europarlamentarii români Alexandru Nazare, Maria Petre şi Constantin Dumitriu (PPE-DE, PD-L) solicită crearea unui mecanism financiar de intervenţie pentru prevenirea efectelor negative provocate de schimbările climatice.

 

Efectele adverse ale schimbărilor climatice sunt mai rapide şi mai grave decât se credea până acum, aşa cum o arată fenomenele meteorologice extreme ce se petrec cu o frecvenţă tot mai mare. In urma inundaţiilor care au lovit România în iulie 2008, cinci judeţe din nord-estul ţării (Maramureş, Suceava, Botoşani, Iaşi şi Neamţ) au fost grav afectate şi peste 1.5 milioane de oameni şi-au pierdut casele, culturile agricole şi alte surse de venit. “Solicitam Comisiei Europene revizuirea procedurilor de alocare a ajutorului financiar astfel încât banii europeni să ajungă în maxim şase luni în zonele afectate. Experienta din Romania, unde inundatii succesive au afectat mai multe judete, ne-a dovedit ca mecanismele de reactie ale Uniunii nu sunt indeajuns de flexibile” a subliniat Maria Petre, europarlamentar PD-L. Am ajuns la un moment în care nu mai putem neglija impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii, solului, pădurilor, apelor şi populaţiei din statele membre ale Uniunii Europene. Am văzut asta chiar anul trecut, când nord-estul României a fost lovit de inundaţii în urma cărora s-au registrat pagube de peste 470 milioane de euro. Alături de colegii mei eurodeputaţi,  doamna Maria Petre si domnul Constantin Dumitriu, am  solicitat instituţiilor europene abilitate să analizeze posibilitatea înfiinţării unui fond direcţionat spre acţiuni de prevenire a calamităţilor naturale provocate de schimbarile climatice a declarat Alexandru Nazare, europarlamentar PD-L. Mecanismele actuale puse de UE la dispoziţia statelor membre pentru astfel de situaţii, prin Fondul European de Solidaritate, au la bază o procedură greoaie ce duce la termene de luni de zile până la eliberarea fondurilor. Acesta este şi cazul propunerii de mobilizare a celor 11.8 milioane euro ca ajutor financiar pentru cele cinci judeţe din România afectate grav de inundaţiile din 2008. Propunerea, prezentată de Comisia Europeană în ianuarie anul acesta ca răspuns la solicitarea depusă de România în octombrie 2008, se află în prezent în dezbatere în Comisia de Buget a Parlamentului European, urmând să fie votată în plen în luna martie. Deputaţii europeni pot semna, începând de săptămâna aceasta, declaraţia scrisă pentru crearea noului mecanism de intervenţie şi îmbunătăţirea procedurile de alocare a fondurilor. Documentul va putea fi transmis mai departe Comisiei Europene şi Consiliului după ce obţine semnătura a cel puţin jumătate din europarlamentari.

Consiliul local Perieţi funcţionează după alte legi decât cele votate de Parlamentul României. Este concluzia la care au ajuns consilierii PD-L din această localitate după ce au încercat în mai multe rânduri să-şi exercite atribuţiile conferite de lege. Liderul grupului, consilierul Nicolae Pârvu, consideră că lucrurile au mers prea departe şi că în acest sistem implementat de primarul comunei consilierii opoziţiei ar trebui să meargă la treburile lor, căci la primărie vin degeaba. Într-un interviu acordat GSE, consilierul Pârvu trece în revistă modul de lucru patentat de PSD la Perieţi.

-Domnule consilier, care este după părerea dumneavoastră cea mai gravă deficienţă a primăriei din Perieţi?

- E greu de ales între incompetenţă şi lipsa transparenţei. La primăria Perieţi, singurul lucru transparent este lipsa transparenţei. Cred totuşi că lipsa transparenţei este cea mai gravă chestiune cu care ne confruntăm noi, consilierii opoziţiei, dar şi cetăţenii. Încercăm să aflăm diverse lucruri ca de exemplu execuţia bugetară pe anul trecut. Deşi aceasta este o informaţie care se publică din oficiu, doamna primar refuză să ne pună la dispoziţie documentele. Când cetăţenii cer ceva, lucrurile se complică şi mai rău. Solicitările oamenilor ajung pe masa consilierilor târziu sa deloc. Nu înţeleg ce se ascunde. Pentru că dacă nu ni se furnizează informaţii este clar se încearcă ascunderea unor lucruri. Asta ne obligă să căutăm informaţiile şi să uzăm de justiţie pentru a le obţine.

- Vorbeaţi şi despre incompetenţă

- Da şi ca să demonstrez asta este suficient să vedeţi cum arată proiectele de hotărâri care ajung în dezbaterea consilierilor. Materialele sunt incomplete, se vine cu proiecte scrise pe genunchi şi introduse pe ordinea de zi în ultimul moment. Toate aceste inexactităţi sunt acoperite de maşina de vot a PSD. Nu se dezbate nimic. Asta în vreme ce vreo 7 proiecte ale noastre nu sunt introduse pe ordinea de zi din motive care nu ni se comunică. Nu mai spunem că de câte ori am solicitat sprijin de la secretarul comunei pentru elaborarea proiectelor nu am fost sprijiniţi cu informaţii.

- Cum funcţionează această maşină de vot de care vorbiţi?

- Prost, din păcate. Pentru domnii de la PSD nu există noţiunea de prioritate. Alocăm bani pentru o nouă reparaţie la căminul cultural, după ce precedenta acţiune derulată cu puţin timp în urmă s-a lăsat cu scandal pentru că reparaţia a fost de proastă calitate. Reparăm din nou primăria, deşi este o clădire reparată şi ea de curând. Asta în timp ce banii alocaţi suplimentar pentru iluminatul public au fost redistribuiţi de maşina de vot PSD la tichete cadou! Adică executivul nu încasează decât circa 60% din veniturile prognozate, dar are bani de cadouri. Iluminatul public pentru oameni poate să mai aştepte! Cam asta este ideea consilierilor PSD despre priorităţile comunei. Numai vorbim de costurile alimentării cu apă! Am plecat de la o valoare de circa 11 miliarde. S-au cheltuit mult mai mulţi bani şi nu avem apă. Avem datorii la constructor. Cât? Nu se ştie. Ba 3 miliarde, ba 5 miliarde, aşa ni se spune de la primărie. Se lucrează haotic şi astea sunt rezultatele. Opoziţia nu este tratată cu respect. Amendamentele noastre se aruncă direct la coşul de gunoi. Ei au consilieri mai mulţi şi trec la vot. Noi rămânem cu punctele de vedere consemnate după ureche în procesele verbale de şedinţă care sunt nişte falsuri ordinare.

- Nu credeţi că ar trebui să mergeţi la culcare în aceste condiţii?

- Sigur că este şi asta o opţiune valabilă când partenerul de dialog politic te calcă-n picioare. Dar soluţia aceasta nu se potriveşte cu temperamentul consilierilor PD-L din Perieţi. Eu sunt un luptător şi la propriu şi la figurat. O să ne luptăm cu toate mijloacele pe care legea ni le pune la dispoziţie. Reprezentăm nişte oameni în consiliul local Perieţi şi nu avem intenţia să-i dezamăgim. Va fi un an greu pentru administraţia comunei pentru că va fi anul clarificărilor. Şi, se pare, domniile lor tocmai de clarificări se tem ca dracul de tămâie.

Marii poluatori din România sunt ocrotiţi prin mijloace ilegale chiar de către stat. Organele de control nu pot aplica legea şi nu pot închide haznalele toxice care ne otrăvesc viaţa pentru că legi nescrise, mai tari decât cele scrise spun că nu închizi un agent economic poluator pentru că laşi în urmă şomeri. Strategia statului, care latră în public despre protecţia mediului dar permite cazuri de poluare extremă doar de dragul unor locuri de muncă prost plătite răzbate chiar din acte normative în vigoare. Există cazuri în care agenţii economici care poluează se monitorizează singuri. Adică sunt obligaţi să prezinte la control buletine de analiză pe care le plătesc din banii lor şi care nu au cum să arate prost. Dacă organul de control, în speţă Garda de Mediu, vrea să verifice corectitudinea analizelor trebuie să plătească. Şi, cum e de aşteptat, nu are banii necesari. Aşa că poluatorul îşi vede de treabă şi otrăveşte mediul cu acte în regulă, căci nimeni nu va îndrăzni să dea amenzi fără probe. Ceea ce face statul este criminal de două ori. În primul rând că atitudinea de noncombat în faţa marilor poluatori atentează la viaţa a sute de mi de oameni care au neşansa să locuiască în preajma unui asemenea focar de poluare. În al doilea rând, este un fapt deja, poluatorul nu va avea nici cea mai mică reţinere de a face concedieri dacă interesele sale o cer. Este şi cazul Amonil, care fiind tolerat atâta amar de vreme fără nici un fel de investiţie în protecţia mediului va concedia salariaţi pentru că asta îi spune piaţa. Deci, cui foloseşte? În ediţia de astăzi ne ocupăm de un alt mare poluator. Este vorba despre Avicola SA, societate care a transformat o pădure de la marginea comunei Misleanu în hazna. Şi care periodic otrăveşte aerul arzând cadavre de găini după bunul plac. Şi în acest caz se umblă cam cu mânuşi. Situaţia datează de vreo 5 ani. Iar Avicola ne otrăveşte la două capete, comercializând pui cu gust de carton presat şi ouă la care albuşul are aceeaşi culoare cu gălbenuşul. Singura raţiune pentru care poluatorii nu protejează mediul este economia de fonduri. Numai că în vreme ce ei strâng punga şi îşi maximizează profiturile, noi trebuie să plătim cu zile de spitalizare şi medicamente. Dacă tragem linie şi adunăm, vom vedea că ne costă mai mult aţa decât faţa. Şi că amanetăm fără nici un drept viitorul copiilor ce vor fi obligaţi să trăiască într-un mediu toxic doar pentru că nişte şmecheri vor să-şi umple buzunarele pe seama sănătăţi tuturor.

 

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe sentinţa care-l repune pe Cazacu în funcţie ca prefect că un mic amănunt schimbă datele problemei. În conformitate cu articolul 86 aliniatul 2 din Legea 188 care reglementează statutul funcţionarului public, guvernul va fi obligat să-l suspende pe Cazacu din funcţie. Motivul este acela că fostul prefect este judecat pentru abuz în serviciu în dosarul retrocedărilor de terenuri din zona Urziceni, dosar instrumentat de DNA Ialomiţa. Ca atare, simultan cu hotărârea guvernului de numire a lui Cazacu trebuie să apară şi cea de suspendare din funcţie până la terminarea procesului. În cazul în care Cazacu va câştiga procesul, guvernul va fi obligat să-i plătească salariile pentru perioada de suspendare. Pe perioada procesului se poate desemna un prefect interimar. Or, în acest moment judeţul este condus de un interimar, de un subprefect încadrat fără HG de numire şi de un al treilea importat din Oradea, care vine o zi pe săptămână la prefectură şi îşi încasează leafa integral. Ca atare, în acest moment discuţia despre posturile din prefectură este relansată. Iar PSD se poate gândi la un prefect interimar, domnul Ştiucă în speţă. Circul va începe dacă prefectul suspendat Cazacu va fi repus în drepturi la finalul procesului aflat acum la instanţa de fond. Vom reveni.

Sătui să tot plătească amenzi de miliarde, securiştii din spatele Amonil SA au pus la cale o inginerie deşteaptă prin care să fenteze organul de control pus pe numărat noxe. Printr-o mişcare abilă, din dosarul de autorizare de la ARPM Piteşti a dispărut una dintre pagini în care erau notate cantităţile maxime de noxe admisibile. În locul ei a apărut o altă coală în care numărul de noxe se umflase niţel, cât să nu mai permită aplicarea de sancţiuni la adresa lui nea Nicolae.

Afacerea a bubuit după ce Garda de Mediu Ialomiţa a sesizat că noua coală contrasta cu celelalte din dosar şi după ce, în urma amenzii de un miliard aplicate la sfârşitul anului trecut s-a propus închiderea şandramalei toxice. S-a declanşat o anchetă administrativă la Piteşti despre care nu s-a mai auzit nimic până în zilele noastre. Ceea ce era de aşteptat.

O mică fraudă în dauna fraierului de contribuabil are loc şi în municipiul Feteşti, devenit fief al PNL. Societatea de gospodărire comunală încasează taxe de la cetăţeni pentru colectarea şi depozitarea gunoiului menajer. Băieţii adună marfa şi în loc să o depoziteze la staţia de transfer operată de Vivani dau o fugă până la Călăraşi, unde există un depozit de deşeuri neconform. Cu acest artificiu fraţii din subordinea primarului Catrinoiu fac o economie de 18 euro pe tonă, bani pe care-i fură pur şi simplu din buzunarele feteştenilor. Deci, bieţii oameni au scăpat în 2008 de nişte hoţi şi au dat peste alţii, mai mari. Ce se naşte din Patriciu….

Abia intrat pe bază de carnet de partid în biroul de şef de spital, medicul Olaru a simţit miros de penelist. Mirosul venea din fişetul în care zac contracte publice în care sunt trecute mânării de miliarde. Nasul pesedistului Olaru a vibrat mai tare la un contract legat de protecţia muncii pentru angajaţii din spital. Cum spitalul are o tonă de angajaţi, contractul firmei bietului pedelist era şi el extrem de baban.

La intercepţie, pe această piaţă a afacerilor de tip nişă create pentru clientelă stătea la un pesedist hămesit, cu acelaşi obiect de activitate. Adică preluarea cu metoda copy/ paste a unor texte din legi şi comercializarea acestora la preţ de dumping către fraierii obligaţi să deţină astfel de hârţoage destinate protejării angajaţilor.

Şi cum sângele politic apă nu se face, Olaru a luat caşcavalul de la băiatul fostului regim şi l-a dat pesedistului hămăseit. Care pesedist hămesit lucrează în branşă, la instituţia de control şi derulează afacerea camuflat, ca să nu se prindă băieţii că e conflict de interese. Bănet mult în joc, coane Olarule! Şi, colac peste pupăză, pe lângă mirosul de penelist a apărut şi o putoare de corupţie care te ia de nas!

Agentul 007,63

Olărind pe bani cam grei!