Wednesday, July 23rd, 2014

Ţinând cont de faptul că ceata din jurul “uninominalului” persista şi nimeni nu încearcă să vină cu o explicaţie, iar majoritatea oamenilor cred cu totul altceva fata de ceea ce este, o să încerc în continuare să aduc cateva explicatii cu privire la acest subiect.

La început se impune o distincţie mai degrabă teoretică dar necesară pentru clarificarea noţiunii de vot uninominal. Votul reprezintă manifestarea opţiunii unei persoane într-o anumită privinţă atunci când are de ales între mai multe variante. Scrutinul este o noţiune ce defineşte un act practic, acela de a vota, iar modurile de scrutin reprezintă diferite modalităţi de prelucrare sau procesare a voturilor depuse, în urma acestei prelucrări apărând rezultatele votului. Scrutinul uninominal reprezintă o metodă a unui sistem electoral de transformare a voturilor în locuri şi nu un sistem electoral aşa cum atât massmedia cât şi clasă politica inceaca să convingă electoratul. Votul uninominal reprezintă modul de alegere direct al unor candidaţi individuali, opus sistemului pe liste întocmite de partide. Este un sistem de vot majoritar adică se bazează pe o procedură majoritara şi este întâlnit şi sub formula „câştigătorul ia totul”. Scrutinul uninominal înseamnă că într-o circumscripţie electorală se alege un singur mandat, iar alegătorul poate acorda un singur vot. Acest mod de votare poate fi realizat într-un singur tur sau în două tururi.

Istoricul uninominalului începe acum mai bine de 10 ani în 1997 când senatorii PNL Paul Păcuraru, Alexandru Mortun şi Mircea Ionescu Quintus înregistrează o iniţiativă legislativă privind un sistem uninominal mixt, dar proiectul nu ajunge la comisiile parlamentare. În anul 1999 deputaţii PUNR Ioan Gavra şi Valeriu Tabară propun o formulă de sistem mixt, dar negăsind susţinere nu înregistrează proiectul. Patru ani mai târziu, în 2003 senatorul PNL Paul Păcuraru depune iniţiativa legislativă L 179/2003 al cărei conţinut este similar cu cel asupra căruia guvernul şi-a asumat răspunderea în 2007. Anul 2004 aduce o competiţie intre PD, PNL şi PSD, în Comisia de Cod electoral, Emil Boc (PD) şi Titu Gheorghiof (PNL) propun sistem uninominal mixt, proiect la care au lucrat şi specialişti de la Asociaţia ProDemocrația. În acelaşi timp senatorul PSD Victor Hrebenciuc propune un sistem uninominal în două tururi. Datorită disensiunilor dintre cele două proiecte, şi dezacordurilor celor două părţi, ambele rămânând nelegiferate, legiferându-se în schimb votul pe listă. În anul 2005 sunt depuse la Senat în următoarea ordine trei proiecte de uninominal: proiectul pentru scrutinul uninominal în două tururi propus de PSD, proiectul Păcuraru întocmit în 2003 şi cu suportul PNL şi proiectul pentru uninominal mixt propus de către PC. În anul 2006 Asociaţia ProDemocrația supune dezbaterii publice un sistem uninominal mixt lucrat pe scheletul legii PNL. Proiectul este asumat de către PNL şi PD. După ce la un moment dat părea să existe un consens în privinţa necesităţii impunerii acestui tip de sistem electoral, preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, a considerat că acest sistem nu asigură o schimbare suficientă a clasei politice. Pe fondul disputelor cu premierul Calin Tăriceanu, s-au format doi poli: Guvernul, care susţinea în continuare proiectul propus de Pro Democraţia şi PNL, care în Comisia de Cod electoral, este asumat de 64 de parlamentari PNL, 46 – PD şi 4 – PSD, fiind remis Senatului pe 16 octombrie şi Traian Băsescu şi ulterior PD, adepţi ai votului uninominal majoritar în două tururi. Propunerea Pro Democraţia, se doreşte a fi o altă soluţie care încearcă să evite dezavantajele sistemelor „pure” (proporţional şi majoritar) şi să împace cele două logici. Câmpul politic se simplifica, datorită pragului electoral, dar nu la nivelul atins prin votul majoritar. Însă reprezentarea voinţei alegătorilor, prin „proporţionalitate”, este respectată mult mai fidel. În octombrie 2007 Guvernul României şi-a asumat răspunderea pentru proiectul elaborat de Pro Democraţia şi PNL, iar Parlamentul a adoptat, în aceiaşi lună, această lege. Traian Băsescu a contestat în 21 noiembrie 2007, la Curtea Constituţională, legea asumată de Guvernul României, refuzând să o promulge până ce instanţa superioară nu se va exprima asupra constituţionalităţii acestei legi. Votul majoritar, propunerea PSD preluată de preşedinte, da majorităţi foarte puternice, conducând la simplificarea câmpului politic până la bipartidism, însă „logica eficienţei” o sacrifica pe cea a „reprezentării”. E sistemul care favorizează puternic partidele mari.

Ca o remarcă personală, eu cred că soluţia ce tinde să împace ideal „logica eficienţei” cu cea a „reprezentării” este votul de lista preferenţial care acţionează în felul următor: partidele propun liste de candidaţi, dar ordinea este stabilită de alegători. Această variantă nu a fost niciodată discutată şi luată în calcul, probabil pentru că este dificilă tehnic şi pretinde un electorat calificat.

Aici poate ar fi trebuit să enumăr avantajele sistemului majoritar uninominal care sunt destul de multe, dar nu o voi face pentru că principalele avantaje sunt anihilate de “listele naţionale”, care acţionează teoretic în menţinerea “reprezentativităţii”, dar în realitate consider că sunt o metodă prin care “baronii locali”, “inapţii”, cei care nu au nici o şansă să stea drept în fata electoratului să “prindă” un loc eleigibil. Totuşi ceea ce trebuie neapărat metionat atunci când vorbim de avantaje este faptul că scrutinul uninominal restrânge întrucâtva orizontul politic şi dă o mare însemnătate problemelor de interes local, ceea ce ar constitui un lucru bun, datorită caracterului supracentralizat al ţării noastre, unde totul se face spre capitală, ca sediu al interesului general, impunând pe lângă preocuparea interesului general şi aceea a intereselor legitime locale, ceea ce este tot mai de actualitate în prezent, având în vedere decalajul existent între diferite regiuni ale ţării.

În actuala lege se lucrează cu doi coeficienţi electorali şi anume coeficientul electoral de circumscripţie şi coeficientul electoral naţional. Conform art. 47 din Legea 35/2008, coeficientul electoral la nivel naţional se stabileşte prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate la nivel naţional pentru alegerea Camerei la numărul de colegii uninominale constituite la nivel naţional pentru alegerea Camerei. După primirea de la Biroul Electoral Central a constatării cu privire la partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care întrunesc şi care nu întrunesc pragul electoral potrivit art. 47 alin. (2), birourile electorale de circumscripţie procedează la prima etapă de repartizare pe competitor electoral a mandatelor de deputat, respectiv de senator, la nivel de circumscripţie electorală. Biroul electoral de circumscripţie stabileşte, separat pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat, coeficientul electoral al circumscripţiei electorale, prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru toţi competitorii electorali care întrunesc condiţia prevăzută la art. 47 alin. (2) şi pentru candidaţii independenţi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat la numărul de deputaţi, respectiv de senatori, ce urmează să fie aleşi în acea circumscripţie electorală. Pentru fiecare competitor electoral se împarte numărul total de voturi valabil exprimate obţinut prin însumarea voturilor valabil exprimate în favoarea tuturor candidaţilor săi din colegiile uninominale de pe raza circumscripţiei electorale la coeficientul electoral, reţinându-se partea întreagă, nerotunjită, a câtului. Rezultatul obţinut reprezintă numărul de mandate repartizate de biroul electoral de circumscripţie competitorului electoral la nivelul circumscripţiei electorale în prima etapă de repartizare a mandatelor. Candidaţilor independenţi li se atribuie câte un mandat de către biroul electoral de circumscripţie dacă au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat.

Voturile rămase, adică cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral, obţinute de competitorii electorali ce întrunesc condiţia prevăzută la art. 47 alin. (2), precum şi mandatele ce nu au putut fi repartizate de biroul electoral de circumscripţie se comunică de acesta Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizate centralizat în a doua etapă, la nivel naţional. Biroul Electoral Central însumează, pe întreaga ţară, separat pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat, voturile neutilizate şi pe cele inferioare coeficientului electoral al circumscripţiei electorale din toate circumscripţiile electorale, pentru fiecare partid politic, alianţa politică sau alianţă electorală care întruneşte condiţia prevăzută la art. 47 alin. (2). Numărul voturilor astfel obţinute de fiecare partid politic, alianţa politică şi alianţa electorală se împarte la 1, 2, 3, 4 etc., făcându-se atâtea operaţii de împărţire câte mandate nu au putut fi repartizate la nivelul circumscripţiilor electorale; câturile rezultate din împărţire, indiferent de competitorul electoral de la care provin, se clasifică în ordine descrescătoare, până la concurenţa numărului de mandate nerepartizate; cel mai mic dintre aceste câturi constituie coeficientul electoral pe ţara, pentru deputaţi şi, separat, pentru senatori; fiecărui competitor electoral care a întrunit condiţia prevăzută la art. 47 alin. (2) i se repartizează atâtea mandate de deputaţi sau, după caz, de senatori, de câte ori coeficientul electoral pe ţara se cuprinde în numărul total al voturilor valabil exprimate pentru partidul politic, alianţa politică sau alianţă electorală respectivă, rezultat din însumarea pe ţara a voturilor neutilizate şi a celor inferioare coeficientului electoral al circumscripţiei electorale. Aceasta metode de repartizare a voturilor este cea folosită din 1992 şi până în prezent. Ea are la bază o formulă pur proporţionala, metoda d’Hondt, care avantajează puternic partidele mari.

Modul de atribuire al mandatelor conform Legii 35/2008 se face în două etape, la nivelul colegiilor uninominale şi la nivelul fiecărei circumscripţii electorale. În prima etapă, la nivelul colegiilor uninominale, se atribuie un mandat candidaţilor care aparţin unui competitor electoral ce a întrunit pragul electoral potrivit art. 47 alin. (2) şi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat. În cea de a doua etapă, de alocare pe colegii şi atribuire de mandate competitorilor electorali care au întrunit pragul electoral, biroul electoral de circumscripţie va întocmi, separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat, o listă ordonată cu toţi candidaţii cărora nu li s-au atribuit mandate în prima etapă, dispuşi în ordinea descrescătoare a raporturilor dintre voturile valabil exprimate obţinute în colegiile uninominale în care au candidat şi coeficientul electoral al circumscripţiei electorale respective, calculate până la a opta zecimală inclusiv. Dacă pentru un competitor electoral numărul de mandate atribuite potrivit prevederilor alin. (11) este mai mare sau egal cu numărul de mandate repartizate competitorului electoral respectiv în acea circumscripţie electorală, calculat potrivit prevederilor alin. (3)-(7), acestuia nu i se va mai aloca niciun mandat în etapa a doua prevăzută la alin. (12), acesta reţinând mandatele atribuite potrivit prevederilor alin. (11). Pentru fiecare competitor electoral care a întrunit pragul electoral potrivit prevederilor art. 47 alin. (2), din numărul de mandate repartizat în acea circumscripţie electorală, calculat potrivit prevederilor alin. (3)-(7), se scade numărul de mandate atribuite la nivelul colegiilor uninominale potrivit alin. (11), rezultatul reprezentând numărul de mandate de atribuit fiecărui competitor electoral la nivelul circumscripţiei electorale în cea de a doua etapă de atribuire şi alocare de mandate. Numărul de mandate rezultat pentru fiecare competitor electoral se alocă pentru candidaţii acestora în ordine descrescătoare în funcţie de clasarea în lista prevăzută la alin. (12). În cazul în care următorul candidat căruia urmează să i se atribuie mandat din lista ordonată prevăzută la alin. (12) aparţine unui competitor electoral care a epuizat numărul de mandate la care are dreptul în acea circumscripţie electorală sau dacă în colegiul uninominal în care acesta a candidat deja s-a atribuit un mandat, se va proceda la trecerea la următorul candidat din lista ordonată, până la atribuirea tuturor mandatelor.

O observaţie cu privire la actuala lege electorala este ca partidele mai mici pot schimba disproporţionat rezultatul scrutinului, prin crearea unei facţiuni în interiorul unui capăt sau al ambelor capete ale spectrului politic. Acum sun sigur că vom asista la adevăraţi monştrii în ceea ce priveşte alianţele electorale şi în mod sigur vom asista la alianţe care în mod tradiţional vor fi imposibil să se realizeze. Mă refer aici la orientarea partidelor mari către alianţe electorale cu PRM, PNG şi UDMR.

În loc de încheiere voi spune doar atât: cu cât un sistem electoral este mai complicat, cu atât implica un alegător mai cultivat, alegătorul necultivat votând din comoditate, fără să gândească şi în plus trebuie să înţelegem gradul de conştiinţa civică, capacitatea de înţelegere, de liber arbitru a populaţiei înainte de a spune că acest sistem este bun sau nu. Ceea ce clasă politica nu a luat aboslut deloc în calcul este gradul de maturitate politica al populaţiei votante. Va fi foarte dificil să explici unei persoane cum candidatul sau cu 30% din voturi a pierdut locul în fata candidatului advers cu doar 20% din voturi.

Ma gandeam ca, daca tot este GSE o publicatie care se respecta, n-ar fi rau ca in paginile ei sa isi gaseasca locul si insemnari despre trecutul nostru istoric. Ca sa fiu primul care inaugureaza o eventuala rubrica cu aceasta tematica, va propun un fragment din cartea pe care am scris-o, dar care, din motive mult prea “obiective”, nu a vazut lumina tiparului. Cartea prezinta actiunile de lupta pe frontul sovietic ale Plutonului 2 al Excadronului 4 din Regimentul 2 Calarasi, Divizia 8 Cavalerie.

-I-

OSTASI,

Va apropiati de casa. Va intoarceti din cel mai crancen razboi purtat de neamul romanesc. Veniti de pe meleagurile Donului si ale Volgai, obositi de lupte si de drum, inghetati de frig si plini de griji. Multi dintre voi va intoarceti raniti sau suferinzi. Ati folosit toate puterile voastre ca sa invingeti. Ati depus eforturi uriase ca sa infruntati greutatile luptei, ale vremii si ale departarii de patrie. Ati rabdat si ati suferit peste puterile omenesti. In aceasta lupta pe viata si pe moarte cu dusmanul nostru cel mai puternic, multi dintre voi au cazut. Ati lasat in cimitirile din spatele Rasaritului pe cei mai dragi prieteni si pe camarazii cei mai viteji. Toate acestea, impreuna cu oboseala, frigul si lipsurile razboiului, apasa greu asupra sufletelor voastre. Multi dintre voi ajungeti la hotarele tarii cu inima stransa si trupul istovit.

Opriti-va o clipa! Socotiti tot ceea ce ati faptuit! Alungati gandurile apasatoare!. Cercetati adancul sufletului vostru si vedeti daca e nimerit sa treceti Nistrul cu capul plecat. Va intoarceti din cea mai mare epopee a neamului. V-ati batut cu cel mai puternic si salbatic dusman al nostru. Ati strabatut victoriosi stepele Rusiei. Ati aratat vrednicia voastra in cele mai grele batalii ale razboiului> la Cherci, Sevastopol, Charcov si Stalingrad. V-ati batut pe Donet, pe Don si-n pustiul Volgai. Ati strabatut  intr-un iures campurile manoase ale Cubanului si v-ati inaltat cu vitejie pe culmile Caucazului. Care alt popor mic se mai poate mandri cu asemenea fapte mari de arme? Ati razbunat toate vitregiile trecutului. Ati sters amintirea anilor de durere ai neamului nostru, care mai toti au fost starniti de rusi: 1812- rapirea Basarabiei; 1878- luarea partii de sud a Basarabiei, pe care fusesera siliti sa ne-o redea in urma infrangerii din 1856; 1940, cand sub amenintarea fortei ne-au smuls din nou Basarabia, nordul Bucovinei si un colt al Moldovei.

Fata de aceste socoteli toti acei care v-ati facut datoria fata de neam si tara, toti acei care ati suferit si rabdat, pasiti mandri si cu capul sus peste hotarele tarii. In fata faptelor voastre, cei care ati vazut moartea cu ochii de zeci de ori, toti nemernicii, toti acei care soptesc si se indoiesc trebuie sa incremeneasca. celor care se mai intreaba pentru ce luptam, aratati-le primejdia care ne a;teapta daca germania si aliatii ei n-ar fi lovit mortal sovietele. Fricosilor, care mai tremura de frica rusilor, aratati-le ce ar fi fost in 1940-1941. Luptam in departarea Rasaritului, pentru ca vrajmasul ametit de grelele lovituri primite in 1941, s-a retras in viyuina si incearca sa mai reziste. Lupta trebuie dusa acolo unde este el, oriunde il vom gasi, oriunde s-ar ascunde, pana cand vor fi infruntate cele din urma zvarcoliri. Si apoi, mai bine sa fim noi la rusi, oricat de departe ar fi, decat bolsevicii la noi in tara. Celor ce preamaresc comunismul si binefacerile lui, spuneti-le ce-ati vazut in Rusia: tarani fara pamant si fara vite, inhamati ca boii la carute; muncitori si oraseni traind in ruine, in cea mai neagra mizerie; barbati, femei si copii slabiti de munca, de foame si salbaticiti de dureri; biserici daramate; sate si targuri fara cimitire; peste tot numai urme de crime , distrugeri si saracie lucie.

Celor ce poarta grija Angliei si a Americii spuneti-le ca suntem si vom ramane in tabara opusa comunismului. Acei care-i ajuta si-i indeamna pe bolsevici nu ne pot fi decat dusmani.

Acestea sunt raspunsurile ostasilor. Faptelor si cuvantului vostru adevarat nu i se poate opune nici un viclesug si nici o saopta. Intrati in tara plini de incredere in voi si in destinul neamului romanesc, mandri de faptele voastre si de greutatile pe care le-ati invins. Voi ati scris istoria patriei in ultimii ani si tot voi, prin faptele voastre, fauriti viitorul neamului romanesc. Ati fost tari si viteji in fata dusmanului, fiti calmi si senini in fata greutatilor marunte. Duce-ti cu voi o singura deviza: @Ori invingem in Rasarit, ori disparem ca sta de pe harta lumii!”   ( Afis de imbarbatare, primit de ostasii romani care au luptat in Est).

Malasorte

Daca sunteti de acord ca propunerea mea este interesanta, voi continua sa va trimit si alte fragmente.

In stanga si in dreapta aud diferite opinii despre situatia economica a US si marele imprumut. Totusi tot timpul problema pare a fi pusa numai din perspectiva generala marilor corporatii, banci etc. care trebuie sa fie ajutate sa isi mentina linia de plutire si asta pentru ca cetateanul de rand sa nu aibe de suferit. Parerea mea este ca imprumutul in cauza este o greseala, bine inteles voita dar nerecunocuta de acelasi tip de grupuri de interese sau baieti destepti care traiesc traiesc prin mila, bunavointa si supunearea noastra pe taramurile mioritice. Dar sa despic firul in patru… Primul aspect care mi-a sarit in ochi este faptul ca se face extrem de multa valva despre rezultatul final – respectiv crashul financiar, cauza ramanad oarecum in ceata. Parerea mea este ca o problema rezolvata fara analiza cauzei este o rezolvare pe termen scurt. In cazul de fata dat fiind proportiile problemei, modalitatii de rezolvare, si a cantitatii financiare, print tremen scurt se poate intelege sa zicem o perioada intre 2 si 5 ani.

Extrapoland putintel putem lua un exemplu la scara mai mica dar destul de apropiat ca idee: sa ne gandim la combinatele romanesti a caror stare vegetativa era intretinuta in mod fals prin ajutoare, subventii, scutiri de taxe de la stat. De ce erau intretinute? pentru ca omul de rand sa nu sufere, sa nu isi piarda slujba care ii oferea un salariu subzistential, pentru ca sefii lui sa isi poata permite vila si masina de lux si guvernul sa aiba o imagine cat mai buna care i-ar permite inca un mandat. Stim cu totii ce s-a intamplat cu marea majoritate a acelor intreprinderi. Iminentul s-a produs, mai greu, mai tarziu, dar profetia legilor econmice s-a implinit – respectiv esecul, esec care datorita prelungirii agoniei a lasat urme mult mai adanci.

Un astfel de esec il avem astazi in state, in stadiul sa-i spunem primar, care, cu ajutorul imprumutului extravagant intra in prerioada de agonie de care aminteam mai sus. Micul intreprinzator american ale carui interese par a fi aparate de decizia guvernului american s-ar putea sa nu vada chiar asa problema. Sa presupunem ca domnul Bob are o mica firma. Domnul Bob repara tractoare si este chiar un foarte bun meserias, insa pe partea de management nu se pricepe foarte bine drept pentru care in acest an a avut atat de multe pierderi incat este in pragul falimentului. Credeti ca domnul Bob, mic cetatean de rand ar primi ajutor de la statul american pentru a-si acoperii pierderile datorate unei proaste administrari a resurselor? Cu siguranta ca nu, si sunt convins ca majoritatea micilor intreprinzatori din US nu sunt de acord cu ajutorul guvernului pt marile corporatii. Pe de alta parte, acelas Mr. Bob, este tinut in frau si nu face gura deoarece prin alta modalitate economica, (proasta si care a contribuit in mare masura la criza actuala), el a putut sa isi procure o casa, o masina, prin internediul imprumuturilor obtinute destul de usor si in termemeni relaxanti in cee ce priveste termenul de rambursare. Cu alte cuvinte, statul nu il ajuta pe Mr. Bob sa isi acopere gaura din firma (ceea ce este corect!) in schimb va ajuta banca sa isi acopere deficitul provocat de imposibilitatea de rambursare a imprumutului acordat lui Bob si altora ca el.

Din punctele mele de vedere este absolut inimaginabil ca nimeni cu putere de decizie sa nu fii prevazut rezultatul actual. Asa cum intr-un razboi cineva intodeana castiga la fel se intampla si in crizele financiare. Statul pentru a ajuta corporatiile lesinate se imprumuta la FED (Federal Reserve Bank). FED este cel mai tare, de ce? EL TIPARESTE BANI, si ii imprumuta guvernului american si atentie: costul de productie este de aprox. 30centi/bancota indiferent de valoarea sa scriptica, insa ii imprumuta statului la valoarea inscrisa pe bancnota + DOBANDA ca doar e imprumut. Acum, statul ajuta marile corporatii imprumutandu-le cu acesti bani, insa daca ne gandim per total, o parte din acest imprumut va fi returnat Fed-ului inclusiv din banii firmelor care nu au beneficiat de acest ajutor, precum si ai cetatenilor de rand prin taxe si impozite, dobanzi mai mari la credite si o gramada de alte instrumente fiscale bine gandite. Daca incercati sa priviti banul nu ca mijloc de schimb ci ca marfa veti vedea o secunda altfel lucrurile
Who is the winner? FED.
CIne este FED? nici decum o banca controlata de stat ci un consortiu de 12 banci (doar una americana).
Ce face FED? Tipareste si imprumuta bani.
Cum isi poate maximiza profitul? O criza financiara e oricand bine venita!
Daca tot e criza ce mai putem face? Ne extindem cumparand alte banci la preturi mici, in curand toata lumea se va imprumuta la noi.

Nu-i asa ca suna a teorie conspirativa, paranoia, exagerare etc? Si totusi:

- nu se discuta despre premisele si cauzele crizei
- este greu de crezut ca situatia a fost absolut imprevizibla
- foarte putine opinii ai micilor intreprizatori sunt publicate in media
- s-au mediatizat mai multe motive pro imprumutului decat contra
- s-a incercat exagerarea crizei si externalizarea sa tot ca un argument pro imprumut (si ca o completare: criza din state are o implicatie infima in deprecierea actuala a leului. Daca nu stiti de ce leul devine pisoi mic intrebati-l pe Vosganian, acest economist pur-sange prin excelenta.
- sa fim seriosi, toata lumea stia ca imprumutul va fi aprobat

Practic in economia americana au fost si sunt introdusi bani falsi (fara acoperie ma refer) care conduc la aceste crize si culmea aceste crize sunt “rezolvate” prin introducerea pe piata a si mai multor bancnote. Imaginativa o criza datorata descoperiri in piata americana peste noapte a 700 mld. USD falsi (contrafacuti). S-ar produce teoretic o criza asemenea cu cea de acum. Defapt ea se va intampla in cativa ani, cand la fel ca si acum se vor pompa si mai multi bani.  Hiperinflatia bate la usa cu pumul. Toate acestea pot duce la o devalorizare extrema a monedei. Defapt a fost o criza la cerere, o plata la cerere, si din pacate pt americanul de rand plateste pentru bunastarea unor grupuri de interese transcontinentale.
Aberand in contiuare ma gandesc ca tot ceea ce se intampla momentan in state poate fi premisa fuziunii SUA – Mexic -Canada si aparitia noii monezi Amero.

Subliniez faptul ca nu am studii economice si toata meditatia de mai sus poate fii o aberatie crunta. Creionez doar anumita perspectiva bazata pe un amalgam de intuitie, prostie, imaginatie, manipulare absorbita, si mai cine stie ce..

Razvan Marin – Blog And The City

Frumoasă lucrare se petrece în aceste zile în PNL, unde femeia fatală a liberalismului, Pocora Cristina visează cu ochii deschişi la un post de deputat de Feteşti. Atuul principal al femeii komisar era rectificarea bugetară, pe care a promis-o tuturor primarilor din colegiul lui Vasile Roaită( a se citi Catroinoiu, primarul feroviar).

Mulţi edili din mediul rural au pus botul la promisiuni, până când strâns cu patentul de PSD, premierul Pomaniceanu a plasat rectificările la consiliile judeţene. Adică a dat pâinea şi cuţitul în labele baronilor locali, ca să controleze şi PSD-ul situaţia. La Slobozia, împărţeala se va face între bandele pesediste şi liberale prin reprezentanţi. Defectul apare la liberali, unde chifteaua va fi împărţită de tandemul Martin-Petre.

Care tandem o iubeşte pe Pocora ca sarea-n ochi. Deci primarii din colegiul unde va candida femeia komisar vor primi la rectificare multe urări si iubire eternă. Şi o vor sprijini în consecinţă. Prin urmare, campania electorală declanşată cu nesimţire de Pocora va avea efect nul, deşi şi-a afişat moaca pe toate gardurile în cinstea votului uninominal.

PSD-ul şi-a găsit băiatul cu servietă numai bun de băgat la înaintare pentru mulgerea bugetului public. Este vorba despre un consilier judeţean specializat în omlete şi ciorbe, patron de firmă de construcţii. Băiatul se ocupa până nu de mult cu vânzarea de GPL, la o staţie unde umple şi butelii de aragaz ilegal. Mai nou bucătarul se ocupă de studii de fezabilitate şi construcţii.

Primarii PSD îl selectează în draci, campion fiind nea Gabi, edilul din Slobcity. Mălaiul curge frumos iar unchiul Sam pare că a învăţat bine tabla împărţirii. Cu rest, desigur. Deocamdată firmuliţa partidului pune celuloză pe ziduri şi montează în draci termopane. Constructorii consacraţi ai partidului, baronii cimentului şi mortarului, au început deja să mârâie la cadrele didactice din fruntea consorţiului politic PSD. Aşteptăm prima muşcătură.

Agentul 007,33

Construind pe banii tăi

După ce grupul parlamentar al PNL a votat cu ambele mâini majorarea cu 50% a lefurilor profesorilor, premierul Tăriceanu a declarat plin de revoltă că parlamentarii au fost atinşi de virusul populismului. Şi dacă declaraţia vine de la liderul partidului care dus mita electorală la absurd, vezi majorarea pensiilor sau eliminarea plafoanelor la reţete compensate, e musai să ne facem cruce şi să ne scuipăm în sân. Cu alte cuvinte, domnul Tăriceanu ne transmite că supuşii săi din partid au votat ca imbecilii să cheltuim nişte bani pe care nu-i avem. În hora demenţei colective intră şi supuşii domnului preşedinte Băsescu. Cei 7 pitici de pe scufiţa lui Boc sunt responsabili de lansarea propunerii de majorare a lefurilor în învăţământ, propunere pe care baciul preşedinte a expediat-o la coşul de gunoi pe motiv de lipsă de cash în visteria ţărişoarei. A expediat-o la coş ca să aibă de unde o ridica şi promulga ulterior, deşi capul domniei sale cu creier o taxa drept fantezistă. Singurul care nu are dileme existenţiale legate de nebunia care i-a cuprins pe politicieni în preajma campaniei electorale este domnul Geoană, prostănacul politicii dâmboviţene după gândirea lui Ion Iliescu. Omul care a promis că va trimite cosmonauţi în spaţiu nu a avut nici o tresărire de inteligenţă la votarea aberaţiei, crezând probabil că va mai rămâne ceva la buget după ce în calitate de viitor fost premier va achita fiecărui căpşunar repatriat vreo 20.000 de euro, bani în labă. Senzaţia oricărui om de bun simţ este aceea că dacă nu se termină mai repede campania electorală, România va rămâne fără buget în 2009. Pomenile electorale votate de parlament sau promovate de guvern demonstrează că instituţiile fundamentale ale ţării sunt populate cu nebuni aflaţi la tratament. Sigur că este şi multă prostie în capul celor mai mulţi dintre politicieni, incapabili să înţeleagă cele mai simple mecanisme ale economiei. Dar, ceea ce este mai grav, sunt destui oameni în guvern şi parlament care deşi pricep realitatea mimează perfect tembelismul. Proşti autentici sau doar închipuiţi, politicienii români fie mint cu neruşinare, fie se pregătesc să pună la pământ economia de dragul puterii. Din această dilemă nu putem ieşi. Putem doar lua o pauză din butonul telecomenzii, de acolo de unde izvorăsc zilele acestea râuri de prostie pură şi nebunie în stadii avansate.

Văzută din afară şi de un nespecialist, decizia conducerii PSD de a-l exclude pe Chelbea din partid pare a fi una pripită. Luată la pachet cu ţeapa trasă doctorului Gheorghe Savu, căruia i s-a promis un colegiu la schimb cu retragerea din alegerile locale în care ameninţa direct fotoliul domnului Ciupercă, curăţenia clamată de liderul PSD capătă aspect de sinucidere. Pentru că prin promisiunile neonorate, ca să nu spunem ţepe grosiere, domnul Ciupercă reuşeşte să transforme doi oameni care-i erau măcar neutri în doi adversari declaraţi. Despre domnul Savu se ştie foarte clar că este un personaj cu priză la primarii PSD, care bine motivat poate fi un bun vehicul electoral. Nici Chelbea nu este de neglijat ca agent electoral, fapt confirmat de sondajele interne ale PSD care-l indicau drept un tip cu multă popularitate în Feteşti. Ce reacţie vor avea cei doi domni, puternic răniţi în orgolii? Este foarte posibil ca cei doi să îşi dorească o răfuială elegantă cu preşedintele Ciupercă, pe care un rezultat nefavorabil la alegerile generale l-ar pune într-o postură delicată în faţa căpeteniilor de la Bucureşti. Iar răfuiala nu poate veni decât prin implicarea tandemului Savu-Chelbea în campania electorală, pe post de susţinători ai unei alte formaţiuni politice. Cel mai probabil cei doi ar putea fraterniza cu PD-L, unde domnul Cazacu în calitate de preşedinte de partid nu ar avea vreo problemă de incompatibilitate doctrinară cu rebelii. Asta ar însemna că PSD şi-ar putea lua adio de la colegiul Feteşti, zonă tradiţional colorată în roşu la toate alegerile. Pierderile ar fi colosale iar PSD ar pierde mai mult decât dacă şi-ar fi onorat promisiunile faţă de cei doi nemulţumiţi. Dacă privim la oamenii preferaţi de PSD Ialomiţa, adică un fost ministru la Căzăneşti de care nu îşi aduc aminte nici vecinii lui de pe scară, şi un mogul al CFR la Feteşti decizia domnului Ciupercă devine şi mai absurdă. Sau cel puţin aşa pare pentru cineva care nu a avut acces la mecanismele de decizie din cadrul partidului. Depinde însă şi de ceilalţi competitori politici să fructifice această stângăcie a PSD. Şi, uitându-ne în jur, parcă nu prea se văd multe sclipiri de inteligenţă. Oricum, meciul se joacă.

La Feteşti se pregăteşte un mic şmen care vizează falimentarea societăţii de transport în comun patronată de primărie. Este vorba despre firma Transbus aflată de vreo două luni într-un picaj cu destinaţia faliment. Directorul societăţii a făcut o informare către acţionarul majoritar, în speţă Consiliul Municipal Feteşti. Până aici toate bune. Şi normale. Dar aici intră în scenă noul mahăr politic locale, feroviarul Catrinoiu.

Iar omul refuză de două luni să pună pe masa consiliului această problemă spinoasă. Că nu vrea muşchiul lui de ales local. Gurile rele şoptesc pe la colţuri că vreo doi amici ai urmaşului lui Vasile Roaită care au firme de transport ar fi tare interesaţi de falimentul concurenţei. Că ar prelua traseele şi ar umfla şi ceva subvenţie.

Iar Catrinoiu ar fi fericit să fie şi el de folos măcar prietenilor dacă pe feteşteni nu i-a mulţumit nicicum. Numai că dacă lucrurile stau aşa cum vorbeşte gura târgului, nea Catrinoiu este numai bun de anchetat. Că, poate nu a înţeles, dar consiliul local este autoritatea supremă. Primarul este doar un umil executant. S-o punem de un penal, deci!

 

Cum anticipam în minunata noastră rubricuţă, la PSD s-a lăsat cu victime după stabilirea candidaţilor la un fotoliu-pat în parlament. Generalul fără trupe Aurică Chelbea, scuzaţi expresia, a trecut în rezervă supărat că partidul l-a ignorat complet la împărţirea ciolanelor.

Omul, vedetă din top 300 (300 de euro am vrut să zicem) a fost pur şi simplu scos din cărţi de un oarecare Dan Mircea Popescu, cică fost ministru, paraşutat de Geoană direct în capul Ialomiţenilor din colegiul Căzăneşti. Iar nea Aurică, băiat cu o bună popularitate în rândul băştinaşilor, a fost pus pe lista de aşteptare a partidului. Cică i s-ar fi rezervat un loc în celula de conducere a judeţului în cazul în care băieţii lui Ilici vor obţine calificarea la guvernare.

Dar nenea Chelbea, băiat cu ambâţ, nu a fost mulţumit de ofertă. El a perceput şutul primit direct în turul pantalonilor drept o trădare a Profesorului, pe care l-a susţinut, ce-i drept contra cost, la alegerile interne din partid. Iar Profesorul, se spune, i-ar fi garantat accesul pe listă la parlamentare.

Multe Urări şi Iubire Eternă a primit şi nea Gică Savu, baronul scos la pensie de partid. Doar că în cazul său, golănia a fost previzibilă. La locale, când Savu ca şi candidat independent putea să-i rupă Profesorului ceva voturi astfel încât fotoliul de preşedinte CJI să fi luat calea dorsalului lui Cazacu, s-a negociat un târg. Nea Gică renunţa la candidatură iar PSD îi oferea un locşor de parlamentar. Nea Gică a pus botul şi, în ciuda avertismentelor GSE venite exact din această rubricuţă minunată, şi-a retras candidatura. Iar băieţii i-au tras-o la marele fix deşi,se spunea prin târg, că promisiunile de troc au fost garantate de Iliescu. Sau poate tocmai de aia.

Se aude că un anumit edil, bine cotat pe piaţa electorală, s-a îmbogăţit frumos de tot pe finalul ultimului mandat. Aşa se face că în noul mandat, omul a intrat spectaculos achiziţionându-şi o căsuţă pentru odraslă taman în SUA. Probabil că expert în piaţa de capital fiind, prietenul a speculat puţin piaţa imobiliară americană aflată în degringoladă şi a făcut o investiţie de portofoliu.

În realitate este vorba doar de valorificarea unei şpăgi consistente venite pe ţeava care va evacua dejecţiile. Care ţeavă a fost cumpărată la preţ de preţ de un intermediar dornic de profit şi cunoscător de tabla împărţirii. Şpaga provine de fapt de la constructor, care a înghiţit preţul pentru ţeavă cu 30% mai mare de la intermediar. Intermediarul a scos bănetul din firmă şi aşa a rezultat căsoiul State. Deocamdată doar zvonim.

Agentul 007,63

Ţepuit de pesedei!

După ce a eşuat preţ de două mandate în încercarea de a scoate bani albi din cele 9000 de hectare de teren deţinute în proprietate privată în zona Giurgeni-Vlădeni, Consiliul Judeţean Ialomiţa a reuşit imposibilul: să concesioneze terenurile neproductive pentru învestiţii în centrale eoliene.

Proiectul, în valoare de 70 de milioane de euro a primit deja aprobarea CJI şi urmează ă fie amplasat în apropierea comunei Platoneşti, zonă considerată optimă pentru dezvoltarea unei investiţii de acest tip. Ioan Martin, vicepreşedintele CJI susţine că acest proiect poate fi extins pe aproximativ 2-3 la sută din suprafaţa deţinută de instituţie în zona Giurgeni Vlădeni. Potrivit studiilor efectuate până în prezent, zona respectivă ar putea asigura o cantitate de energie dublă faţă de cea furnizată în prezent de către centrala de la Cernavodă.

 

68 de centrale eoliene în Ialomiţa

Potrivit informaţiilor oficiale, CJI a primit joi, 18 septembrie o solicitare in partea unei firme înmatriculate în Ialomiţa pentru dezvoltarea unei investiţii într-un sistem de energie alternativă, bazat pe centrale eoliene. Proiectul constând în construirea a 68 de centrale eoliene de 2 megavaţi, va fi ridicat în imediata apropiere a comunei Platoneşti şi va demara la începutul anului viitor. Ioan Martin, vicepreşedintele CJI: „Solicitarea a fost depusă ieri. Este vorba despre un certificat de urbanism şi, ulterior, autorizaţie de construcţie pentru 68 de generatoare eoliene cu o putere instalată de 136 de megavaţi. Analizând tendinţa de dezvoltare pe zonă, m luat în consideraţie potenţialul eolian al terenului. La un prim calcul, cu un minim de realizări, am putea reuşi să triplăm valoarea concesiunilor din zonă.”

Oficialii CJI consideră această oportunitate drept un prim pas în eficientizarea suprafeţelor de teren deţinute în proprietate privată. Viitoarele contracte de concesiune pentru terenurile din zona Giurgeni-Vlădeni, susţine vicepreşedintele Ioan Martin, vor conţine o clauză care va permite extinderea acestui tip de investiţi pe 2 până la  procente din suprafaţa de ţinută de CJI în prezent. „Principalul avantaj al viitorilor investitori este că e o suprafaţă compactă, cu un proprietar unic. Vor apărea nişte agenţie economici care vor exploata, plătitori de taxe, care vor oferi locuri de muncă în Ialomiţa şi vor genera venituri aici.”

 O altă alternativă pentru exploatarea superioară a zonei o reprezintă investiţiile în culturile de orez, un proiect mai vechi al CJI, nerealizat până în prezent. Până acum, din cele 8 700 de hectare de teren deţinute de CJI, au fost concesionate circa 3100 de hectare, reprezentând teren productiv, iar valoarea redevenţei a fost mai mică decât valoarea subvenţiilor acordate de către stat concesionarilor.

Nici nu sună bine clopoţelul de prima zi de şcoală şi, iată, SC CORAL Impex, firmă abonată de ani buni la licitaţia pentru dezinsecţia municipiului Slobozia, mai ridică un miliard de lei pentru asigurarea serviciilor de dezinsecţie şi deratizare la nivelul oraşului. Şi ce-i rău in asta, veţi spune!? Ei, bine, în principiu, nimic nu e rău. Mai puţin faptul că, potrivit legislaţiei în virtutea căreia autoritatea locală este obligată să asigure acest serviciu, perioada optimă pentru dezinsecţie a trecut de 4 luni. Şi, dacă se mai întârzia oleacă, n-ar fi fost de mirare ca firma să ne dea cu vermorelul de anul nou, pe post de sorcovă.

Dar cum banii trebuie şi ei cheltuiţi la vremea lor şi un miliard nu e de colea, firma a făcut un efort şi vreme de o săptămână a intoxicat că „ceaţă caldă” toţi astmatici scărilor de pensionari din municipiu, de-au ajuns aceştia la medicii de familie la un pas de preinfarct.

Poftim!? Spuneţi că în perioada 10-18  septembrie ploua!? Că scările de bloc au fost puţine şi ţânţari deloc!? Că aceasta a fort prima etapă a deratizării şi nicidecum a treia, aşa cum lasă să se înţeleagă primăria dintr-o adresă pe care a remis-o redacţiei… Că „ceaţa caldă” cu care am fost trataţi era pe alocuri apă de ploaie şi că nu e primul an in care autorităţile îşi bat joc de noi făcându-se că fac… Aveţi perfectă dreptate! Iar pentru toate acestea există o explicaţie simplă. Ea ne-a fost oferită de către consilierul local Radu Paros, viceprimar la vremea când  Slobozia se logodea cu SC Coral: „Acum câţiva ani, câns SC Coral a câştigat prima oară licitaţia pentru dezinsecţie, preţul a fost de trei ori mai mic decât al următorului clasat. Şi atunci ne-am bucurat. Pentru ca mai târziu să aflu că aceasta e o practică curentă şi că preţul de adjudecare este doar pentru una dintre cele trei etape de dezinsecţie stipulate in contract. Când i-am cerut însă patronului firmei să respecte contractul şi să execute toate cele trei etape, a venit la mine şi mi-a spus: haideţi domnu’ vice că ne înţelegem. Poate vreţi şi dumneavoastră nişte instalaţii de aer condiţionat ceva…” Radu Paros susţine că la vremea respectivă avea deja aer condiţionat şi a refuzat oferta, iar dezinsecţia s-a făcut de trei ori, aşa cum era prevăzut în contract… dar acum oraşul are doi viceprimari noi, abia veniţi de pe băncile de rezervă.

Şi, credem că nu greşim, nici primarul Gabi Ionaşcu nu are aer condiţionat la toate camerele vilei sale.

Aşa că acum înţelegeţi de ce SC Coral a făcut deratizarea şi dezinsecţia la mijlocului lui septembrie, când oraşul renunţase deja de două săptămâni la plasele de ţânţari!? Pentru că se poate, de-aia!