Tuesday, July 22nd, 2014

Drumul judeţean Jilavele Dridu este cea mai importantă dintre realizarile Consiliului Judeţean Ialomiţa în mandatul 2004-2008. Şi cea mai păguboasă, ne permitem să adăugăm, în condiţiile în care, la nici un an şi jumătate de la inaugurare, drumul a intrat din nou în reparaţii. Motivul: autovehicolele de mare tonaj care tranzitează zona. Cum se apără CJI de acest flagel judeţean care a afectat circa o treime din drumurile judeţene din Ialomiţa. Ei bine, aceasta chiar este o informaţie demnă de a fi consemnată. CJI combate cărăuşii care strică drumurile judeţene cu ….cântarul!!!

 

Ctitoria CJI ne-a costat 40 de miliarde

Dacă faceţi efortul de a vă reaminti, reabilitarea drumului Jilavele-Dridu, în lungime de 7,7 kilometri, a fost considerată de către CJI cea mai importantă investiţie în infrastructură din întreg mandatul 2004-2008. Despre această victorie administrativă s-au scris practic, romane. Pe scurt însă, lucrurile arata cam aşa. După ce a dezbătut un an public oportunitatea unei investiţii proprii în infrastructura rutieră locală, CJI a făcut ochii roată şi a ales un drum judeţean de 7,7 kilometri în care a băgat 100 de miliarde de lei vechi, reprezentând contravaloarea a zece ani de reparaţii pentru toţi cei 422 de kilometru cât măsoară reţeaua rutieră. Nu mai pomenim aici de semnele de întrebare lăsate de licitaţie, de cele 40 de miliarde împrumutate de la bancă şi nici de ritmul lent de derulare a lucrărilor. Vom remarca în schimb că, după un an şi trei luni drumul Jilavele Dridu are nevoie de reparaţii.

 

Reparaţii în garanţie la drumul pentru camioane

Reparaţiile au început în urmă cu circa o lună de zile şi se execută cu o încetineală de melc. Dacă veţi avea curiozitatea să veţi fi oblicaţi să treceţi prin zona respectivă, veţi descoperi, ca oriunde altundeva, că o jumătate de duzină de muncitori lucrează pe rând la repararea a circa un kilometru de drum decopertat în prealabil. Când l-am traversat noi, din cei 7-8 oameni număraţi, doi lucrau, doi dădeau indicaţii, iar restul spărgeau seminţe. Iar ora la care s-au apucat de lucru era undeva după prânz. Probabil şi pentru că lucrarea nu este una de proporţii. Solicitat să ofere o explicaţie, CJI a precizat prin purtătorul de cuvânt al instituţiei că lucrarea executată este în garanţie şi că, practic, nu există cheltuieli. De aici, probabil, şi eficienţa cu care se lucrează. Mai grav însă decât modul în care se lucrează e faptul că acest lucru se întâmplă atât de devreme. Primarul comunei Jilavele, Nicolae Stoene, declară că situaţia se datorează exclusiv autovehicolelor de mare tonaj care traversează zona. „se lucrează pentru că trec mereu camioane.60-70 de tone. Deja s-a stricat drumul. Nu e vina noastră, nu putem face nimic.” În schimb, CJI poate. Şi face!

 

CJI sperie camioanele cu cântarul

Una dintre măsurile luate de către CJI pentru combaterea traficului greu din zonă a fost instalarea cântarului. Trecând peste faptul că măsura a  fost pusă în aplicare după ce drumul a fost făcut sită, metoda se dovedeşte total ineficientă. Şi nu pentru că numărul de cântare aflate în dotarea CJI se reduce la impresionanta cifră de 1. Nu! Ci pentru că, după cum declară vicepreşedintele CJI, Ioan Martin, filtrul organizat de către CJI n-a avut alt scop decât să-i sperie pe şoferi. „Legislaţia în domeniu este greoaie şi CJI nu poate controla permanent drumurile judeţene. Controlul desfăşurat săptămâna trecută mai mult i-a speriat. Problema vine de la balastiera din zonă. Iar soluţia ar fi un control acolo, pentru că, potrivit legii, singurii traşi la răspundere sunt şoferii, deşi ei nu sunt principalii vinovaţi”

Altfel spus, aşa cum explicam de la început CJI sperie traficul greu cu cântarul!

 

Balastiera e protejata lui Videanu

În ciuda faptului că balastiera din zonă (aflată în imediata vecinătate a comunei Dridu) reprezintă principala sursă de deteriorare a drumului, aceasta continuă să funcţioneze bine mersi. Şi să încarce, în fiecare zi, în camioane de 35 de tone, de două ori mai mult. În ciuda numeroaselor sesizări privitoare la această practică, nici una dintre instituţiile abilitate din judeţ nu a mişcat un deget. Iar o posibilă explicaţie, după cum au aflat locuitorii din Dridu de la şoferii care le dărâmă casele şi le crapă asfaltul în fiecare zi, este că balastiera a fost şi este protejată de fostul primar al Bucureştilor, Adriean Videanu, care a avut şi continuă să aibă nevoie de piatră ca de aer. Adevărat sau nu, zvonul a ferit ani buni balastiera de la Dridu de controale, iar CJI continuă să trateze senin problema. Iar după ce perioada de garanţie va expira, reparaţii care acum „nu costă, pentru că drumul este în garanţie” vor fi suportate, ca de obicei, din buget. O dată cu rata la bancă, probabil!

 

În numele ideii de reformă, Ministerul Sănătăţii a reuşit să pună pe butuci medicina de familie. Din interfaţa bolnavului cu spitalul, medicul de familie a ajuns un funcţionar cu atribuţii de contabil, obligat să facă statistici şi informări în dauna consultaţiilor. Pacienţii nu au fost nici ei uitaţi, creierele albe din minister luând dreptul medicilor de familie de a prescrie anumite medicamente. Gândirea de tablă a ministrului Nicolaescu a generat măsuri încă şi mai aberante. A fost plafonat numărul vizitelor la domiciliu plătite medicilor la doar 20 pe lună iar dreptul de a trimite pacienţii la analize a fost transferat la medicii specialişti. Modificarea listelor de medicamente compensate din două în două săptămâni şi tonele da raportări către diverse instituţii la care sunt obligaţi medicii de familiei au definitivat haosul din sistemul sanitar românesc.

Hârţoage, hârţoage şi iar hârţoage

Deşi lunar medicul de familie înaintează către Casa de Sănătate o raportare despre programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, din şase în şase luni ASP cere exact aceeaşi statistică. Pe care medicii trebuie să o întocmească cumulativ, ca şi cum ar fi statisticieni cu jumătate de normă la ASP. Medicii au fost dotaţi cu laptopuri, necesare raportărilor pe sistem unic integrat către Casa de Sănătate. Numai că softul implementat pe bani grei de minister este prost şi necesită update-uri repetate. Dacă s-a ratat un update, trebuie să refăcută toată documentaţia, ceea ce mai fură câteva ore bune din programul medicilor de familie. Catagrafiile pentru şcoli mai mănâncă şi ele din timpul medicilor de familie. Ca şi triajul epidemiologic la şcoli, ceea ce presupune consultarea elevilor şi încheierea unui proces verbal, operaţiune neplătită de Casa de Sănătate. Sanepid-ul îşi cere şi el tribut din timpul medicilor de familie, care sunt obligaţi să facă săptămânal raportări pe boli infecţioase cu risc epidemiologic. Raportările trebuie făcute detaliat, pe grupe de vârstă şi sex. La toate acestea se adaugă actele contabile de la cabinete, pe care medicii trebuie să le facă pentru a-şi putea primi banii de la Casa de Sănătate. Una peste alta, zilnic un medic pierde cam două ore din cele cinci pe care le are alocate consultaţiilor la cabinet. Sau două-trei zile la sfârşitul fiecărei luni pentru a putea face faţă avalanşei de hârţoage, unele inutile, pe care trebuie să le facă. Cum şi medicul este tot om şi are nevoie de timp şi pentru problemele sale, rezultă că pacienţii sunt cei direct afectaţi de împovărarea medicilor cu hârtii pe care interconectarea bazelor de date ale instituţiilor sanitare le-ar face uitate.

Ping pong cu pacienţi

Printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii medicul de familie şi-a pierdut dreptul de a face trimiteri la analize pentru pacienţi. Acest ordin se răsfrânge direct asupra pacienţilor, care sunt nevoiţi să înfrunte o coadă în plus. Pentru o radiografie, de exemplu, medicul de familie dă pacientului o trimitere la specialist. Dacă acesta consideră necesară analiza, trimite pacientul în spital, unde prioritate au bolnavii internaţi. Dacă nu o consideră necesară, scrie o reţetă simplă către medicul de familie. Unde asiguratul va mai sta la o coadă ca medicul de familie să i-o compenseze. Pentru analize hormonale prescrise de un spital extrateritorial, lucrurile sunt şi mai complicate. Trimiterea trebuie făcută de un specialist local, aşa că se reia circuitul de la medicul de familie – specialist – spital. Schimbarea reglementărilor în privinţa eliberării de reţete arată cum face guvernul economii pe seama asiguraţilor. Un ordin al Ministerului Sănătăţii interzice medicilor de familie să mai prescrie anumite medicamente, stabilind acest drept doar pentru specialişti. Este vorba despre medicamente uzuale şi importante pentru care pacienţii trebuie să alerge în mai multe locuri pentru a le obţine. Bolnavii cronici care suferă de 3 sau 4 boli sunt nevoiţi să alerge la tot atâţia specialişti pentru a-şi obţine medicamentele. Un schepsis există însă şi aici şi el vizează economii la buget în dauna asiguraţilor. Căci medicii de familie au totuşi voie să prescrie medicamente echivalente, care de regulă sunt mai ieftine iar compensarea lor aduce economii. De exemplu, pentru adenomul de prostată medicul de familie nu poate prescrie PROSCAR, dar poate da OMNIC, deşi ambele medicamente fac parte din aceeaşi categorie. Ministerul a decis să limiteze la numai 20 lunar vizitele la domiciliul pacienţilor. Mai exact spus, doar pentru aceste 20 de vizite lunare medicul este plătit. Reglementarea ministerului nu spune nimic despre cazurile în care se depăşeşte numărul. Cine plăteşte o urgenţă la care medicul este chemat după ce şi-a epuizat norma stabilită din burtă de minister? Cum se justifică faptul că un asigurat are gratuitate şi altul este pus la plată pentru acelaşi serviciu? Sunt întrebări la care medicii de familie nu au un răspuns. Deocamdată, eu vor fi singurul paratrăsnet pentru nemulţumirile cetăţenilor faţă de aceste măsuri aberante dictate de Ministerul Sănătăţii.

În vreme ce pe Wall Street s-a lăsat răcoarea falimentului, în România lui Tăriceanu e soare şi la vară cald. Anglia este lovită în plin de recesiune, dar Românica anunţă creşteri economice record şi iminente majorări de pensii şi salarii. Se pare că şi criza financiară are mândria ei, că nu îşi strică stilul cu o ţară “în curs de dezvoltare”, în care PIB-ul creşte din nimic de parcă ar fi aluat dopat cu drojdie. Într-o evaluare recentă făcută cu ocazia depunerii în Parlament a unor moţiuni de cenzură, Tăriceanu anunţa rezultate excepţionale ale economiei româneşti. Cică am fi ţara cu cea mai mare creştere economică din Europa. Ca simplu consumator de presă economică nu pot să nu mă întreb pe ce se bazează această creştere economică. În condiţiile în care deficitul de cont curent este pe cale de a sări pragul de 10 miliarde de euro, în condiţiile în care economia românească nu produce mai nimic, care este resortul ce împinge economia în sus? Afacerile imobiliare, de exemplu, vor spune analiştii care vor explica avântul acestui sector prin… creşterea economică. Suntem care va să zică într-un cerc vicios din care nu putem ieşi. Până una, alta, banii din privatizări au plecat în consum, investiţiile în infrastructură se mişcă precum ochiul mortului iar economia românească suferă de o cronică lipsă de forţă de muncă. Scumpirea creditului, iminentă în condiţiile în care valul de falimente americane va atinge şi Europa, va spulbera pur şi simplu fragila economie românească pe care Tăriceanu o vede pe culmi. Ea va atinge si importatorii, prin cursul de schimb, dar şi exportatorii, care vor concura pe pieţe aflate în criză. În loc să pregătească o aterizare cât mai lină a economiei urcate în tavan cu furca statisticilor, guvernul o face pe Moş Crăciun în pragul alegerilor. Consumăm ca nişte nababi în aşteptarea portăreilor. Care inevitabil vor veni în ciuda mesajelor optimiste dar mincinoase trâmbiţate de Tăriceanu şi miniştrii săi. Nota de plată pentru trocurile PSD-PNL şi pentru cererile populiste ale PD-L, intrat şi el în corul făcătorilor de bine din postura de partid de opoziţie, o va plăti cu vârf şi îndesat mediul de afaceri. Şi, în aceeaşi măsură, salariatul din mediul privat care va avea inconştienţa să se îndatoreze în asemenea conjunctură. În vreme ce Anglia îşi abandonează fracul şi trece de la BMW la transportul în comun, România o ia invers. După capul conducătorilor ei conjuncturali, niţel cam gol şi generator de mari tâmpenii.

Codul de Procedură Penală prevede ca în anumite cauze, anumite procese să se judece în şedinţe secrete. Unul dintre motivele pentru care legea impune astfel e procedură este acela că judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere demnităţii sau vieţii intime uneia dintre părţi. Cu atât mai mult când în cauze sunt implicaţi minori, secretizarea şedinţei de judecată devine o decizie pe care magistraţii trebuie s-o ia din oficiu. Din păcate, la Tribunalul Ialomiţa aceste reguli nu se aplică. Săptămâna trecută, într-o foaie locală a fost publicat un articol aiuritor despre un astfel de caz, cu largul concurs al conducerii Tribunalului care a oferit dosarul în baza legii accesului la  informaţiile de interes public!

Prostie sau premeditare?

Dosarul aruncat cu lejeritate în presă poartă numărul 2511/2008 şi se afla pe rolul Tribunalului Ialomiţa. Este vorba despre infracţiunea de viol comisă asupra unei minore, fapt pentru care apărătorul părţii vătămate a solicitat ca întreaga judecată să se facă în şedinţă secretă. Completul de judecată a admis cererea apărătorului, fapt consemnat în încheierea de şedinţă. Din acel moment, şedinţele de judecată, inclusiv actele aflate la dosar deveneau secrete. În ciuda acestui fapt, conducerea Tribunalului a aprobat cu nonşalanţă ca un reporter să consulte dosarul, ba chiar să poată copia documente. Ulterior, într-o publicaţie locală a apărut un articol halucinant, total paralel cu realitatea ce rezultă din dosar, după cum afirmă apărătorul părţii vătămate. Victima poate fi uşor identificată, chiar dacă s-a încercat mascarea numelui. Mai mult, competenţii reporteri au ilustrat materialul şi cu o poză care vrea să acrediteze ideea că o prezintă pe victimă. Faptul este de o gravitate fără precedent şi poate cauza prejudicii grave pentru toţi cei implicaţi. Nu ştim dacă gafa a fost comisă de preşedintele Tribunalului, judecătorul Traian Ionescu sau de alt magistrat care i-a preluat atribuţiunile. Cert este faptul că apărătorul părţii vătămate se va adresa Consiliului Superior al Magistraturii pentru a stabili cine se face vinovat de o asemenea încălcare gravă a legii. Ceea ce surprinde este faptul că într-o cauză civilă, soluţionată deja, aceeaşi judecători au interzis accesul presei la documente, deşi era vorba despre prejudicii de miliarde aduse bugetului prin lichidarea judiciară dubioasă a unei societăţi comerciale, cauză soluţionată de aceeaşi magistraţi cărora li se cerea dreptul e studiere a dosarului.  

 

 

 Începând cu această ediţie Gazeta de Sud Est devine cea mai importantă publicaţie locală. Cu un tiraj general de 5000 de exemplare distribuite gratuit în tot judeţul, GSE va fi singurul ziar care va ajunge la publicul cititor din mediul rural. Este un proiect care vizează plasarea ziarului în zona ziarelor serioase, cu tiraj semnificativ care să asigure independenţa financiară şi, implicit, independenţa editorială. GSE va încerca să obţină contractele de publicitate care finanţează orice ziar strict în condiţii de competitivitate, delimitându-se astfel reclama care ascunde interese oculte şi obligă la embargou editorial asupra unor subiecte.

Oferind gratuit conţinut editorial de calitate, ediţia print se adresează mai de grabă mediului rural şi publicului cu venituri reduse in mediul urban, pentru care preţul unui ziar este un lux. Pentru cititorul avizat care este reprezentat de segmentul populaţiei active şi ocupate, GSE oferă conţinut editorial disponibil în format electronic. Site-ul care poate fi accesat la adresa www.gazetadesudest.ro este updatat zilnic cu informaţii la cald şi pigmentat cu investigaţii jurnalistice de calitate, marca GSE.

Avem motive să credem că noul site este deja un punct de atracţie pentru cititorii online, aproximativ 5000 de vizitatori accesându-l in mai puţin de o lună de la lansarea sa oficială. GSE îşi propune prin aceste modificări de substanţă să ridice standardele presei locale la cote apropiate de cele ale presei centrale şi să impună pe piaţă presa de tiraj făcută în condiţii de profitabilitate în dauna presei cu tiraj care încape în sacoşă, finanţată prin inginerii financiare, şantaj şi corupţie la vedere. Ne despărţim de un astfel de tip e presă pentru că nu dorim să fim asimilaţi cu cei care practică presa de drumul mare. Până acum am făcut distincţia prin calitatea textelor şi prin loviturile de presă reprezentate de investigaţiile noastre jurnalistice preluate de toată presa central. De acum vom impune standarde de tiraj, astfel încât să putem oferi celor care apelează la noi servicii de publicitate eficiente.

Este un proiect care se materializează într-un moment delicat prin care trece presa scrisă, ale cărei tiraje scad vizibil. Sperăm ca mutarea aceasta să ne salveze de penibil şi să ne ferească de transformarea în loterie ambulantă, vândută doar pentru concursuri penibile şi farse ieftine.   

 

La Albeşti primarul Marin Constantin este cel mai tare din parcare. Cum el este membru PSD, rezultă că şi partidul lui este la fel de tare ca şi el. Sună logic, nu? Spre exemplificare publicăm o poză de senzaţie realizată în comuna lui Costică. În imagine se vede clădirea care adăposteşte grădiniţa şi biblioteca. Pe clădire tronează o firmă luminoasă din care deducem PSD se adăposteşte fix în clădirea publică. Asta înseamnă că primarul Costică i-a închiriat omului politic Costică, şeful PSD-ului local un sediu. Dacă tot este aşa generos, ne întrebăm de ce nu a închiriat Costică un sediu pentru PSD la el în casă? Că doar partidul l-a făcut om politic şi i-a făcut rost de o slujbă bine plătită la el în site. O funcţionară din primărie, probabil adeptă a stângii de baltă ne-a explicat că PSD nu mai are sediul acolo şi că băieţii au uitat să dea jos firma. Primarul Costică nu a fost de găsit pentru a comenta pe larg cazul. Aşa că ne vedem nevoiţi să punem punct acestui senzaţional articol despre mârlănie şi PSD.

Preoţelul cu caschetă de la miliţie, supranumit şi Dascălu, dar calificat popă la locul de muncă şi-a însurat odrasla. A fost nuntă mare în cartier , căci mireasă a fost fiica omului de afaceri Drăghici, fost manager la firma generalului Amza de unde se zice că ar fi fugit cu profitul. La chiolhan au participat peste 400 de invitaţi, cam tot aia care au venit şi la nunta de argint a socrului mare.

Care socru mare, este vorba despre miliţianul Dascălu, şi-a celebrat sub auspiciile fostului prefect nu ştim câţi ani de însurătoare. Ca şi la nunta de argint, toţi cei 400 de nuntaşi au venit cu darul în dinţi pentru a-şi exprima omagiile la plic. În parcare a tronat un Audi cu fundiţă cumpărat pentru numai vreo 60.000 de euroi ca să aibă ăia micii cu ce să voiajeze.

Pe post de lăutari au fost invitaţi mai mulţi gurişti plătiţi din mână în cea mai curată evaziune fiscală la care socrul mare, om al legilor lumeşti dar şi cereşti, a asistat ca mortul în păpuşoi. Nunta a fost marcată în bunele tradiţii ale mârlanului românesc cu un foc de artificii care a deranjat profund populimea din municipiul reşedinţă de judeţ.

Dacă tragem linie şi adunăm chiolhanul a costat ceva. Şi în bunele tradiţii, grosul cheltuielilor a căzut fix în portofelul domnului miliţian. Care din leafa lui modestă a plătit ca la balamuc. O fi contribuit şi odrasla cu ceva, din indemnizaţia de slujitor al domnului. Băieţii care au contribuit cu dar de nuntă în avans susţin că numai lăutarii au costat vreo 10.000 de euroi. Pe baza acestor informaţii să se determine care este provenienţa mălaiului tocat respectiv colectat ca dar de nuntă.

La nea Bebiţă Anticoruptul la moşie a luat foc săptămâna trecută. O mână criminală a pus niţel foc la averea omului legii, ocazie cu care s-au făcut scrum nişte combine şi vreo două camioane. Care bineînţeles că nu aveau asigurare, deoarece statutul e procuror şef la DNA ţine loc de poliţă. Dar nu acţionează şi la incendii, după cum se poate vedea.

Unii spun că focul a fost pus de răsculaţii traşi în piept la moara procurorului, care în loc de făină au primit doar niţel uium. Alţii susţin că focul provine din bricheta vreunui ţăran care şi-a dus grâul la moara procurorului în loc de plată a primit Multe Urări şi Iubire Eternă. Noi credem că focul provine de la celebra expresie: “Arde-te-ar focul” pe care mulţi contribuabili i-o cam adresează în gând domnului procuror.

Agentul 007,60

Un nuntaş cu loc de veci!

Naţionala lui Piţurcă, ca să ne exprimăm şi noi precum fătucile tâmpe de la TV este căpuşată politic. Ne-a şoptit o păsărică federală cum că biletele la meciul de miercuri cu Lituania au fost cumpărate vrac de nea Mitică Bucşaru, un fel de Becali de Urziceni. Biletele au ajuns pe extrema dreaptă, la Gigi Babagianu, sacul de box al PD-L de la Urziceni care şi-a luat-o în toate bătăliile electorale la care a participat.

Babagianu a preluat pe piept şi a început să distribuie pase la contribuabilii cu drept de vot în vederea alegerilor parlamentare din toamnă, la care vestitul golgheter al PD-L va candida. Nu ştim dacă atacantul din Urziceni a perceput vreun comision suplimentar ca atunci când serveşte cu numerar, în adâncime, creditorii care apelează la el.

De ce bagă nea Bucşaru atâta bănet în campania acestui looser, un fel de lanternă roşie a ligii politice nu ştiu nici experţii pe care i-am consultat. Nişte calcule or fi la mijloc. Ce nu înţeleg însă politrucii este faptul că doar fotbalul nu te poate transforma peste noapte din Cămătaru, ca să zicem aşa, în Adrian Năstase, chiar dacă ai un joc excelent cu spatele la poartă. Trebuie mai mult.

În plus, alţi politruci pot oricând să te căpuşeze ca pe Sidex la astfel de acţiuni. Cum a făcut domnişoara Cristina Pocora, de la PNL, care s-a afişat cu haidamacii liberali în tribune, ca să guste din apropierea de electorat. Nea Gigi ce putea să mai zică? Aşa că a admirat suita liberală condusă de veterinarul partidului, care se pricepe la fotbal ca şi la administraţie. Adică de loc.

Cu ochii la meci, spectatorii nu prea au dat importanţă vipurilor din tribune. Iar pe donatorul nea Gigi, aici fără dobândă, l-au ignorat complet. Degeaba au ascultat urechile politrucilor variante autohtone de folclor oral şi au înghiţit exprimările plastice ale populimii! Efectul pe tabela de marcaj va fi nul. Şi putem să punem pariu pe asta.

Agentul 007,64

Un fundaş mai prost ca altul!

La Prefectură s-a deschis un bordel unde singura damă de consumaţie este legea. Cam dur spus, nu? Poate, dar situaţia a devenit de netolerat. Speţa este următoarea. Subprefectul Marin Silviu a fost reîncadrat ilegal în funcţie. Situaţia acestui bugetar dat afară pentru incompetenţă este oarecum cunoscută cititorilor GSE. Concedierea flăcăului s-a produs în urma unui calificativ nesatisfăcător dat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. În cel mai tradiţional mod cu putinţă omul s-a îmbolnăvit şi şi-a tras o pensie medicală, încetându-şi astfel raporturile de muncă cu guvernul. Ulterior, o instanţă de judecată anulează calificativul. Dacă bipedul nu s-ar fi scos la pensie, ar fi trebuit reîncadrat direct. Cum a ales să tragă în piept statul, reîncadrarea sa nu mai avea obiect, căci renunţase de bună voie la statutul de salariat. Cât de legală e pensionarea sau ce temei are sentinţa care i-a anulat sancţiunea, nu e treaba noastră. Treaba noastră este că reîncadrarea titularului s-a făcut fără Hotărâre de Guvern. Asta pentru că un asemenea act normativ nu putea fi promovat. Ca să ocupe funcţia, Marin Silviu trebuia să meargă la concurs. Nu s-a întâmplat. A fost pur şi simplu angajat pe funcţie fără nici o bază legală. Şi ia leafă de la stat prin încălcarea legii. Prefectul ştie asta din referate juriştilor care refuză să semneze ştatul de plată. Iar Caramitru dă ordin ca subprefectul de la apelul bocancilor să fie plătit! Este o situaţie incredibilă. Cum incredibil a fost şi faptul că Instituţia Prefectului a fost condusă ilegal de Caramitru luni întregi. Numit ilegal, menţinut ilegal şi fixat în funcţie printr-un concurs ţinut abia după ce veterinarul s-a recalificat la locul de muncă pe banii contribuabililor! Este posibil ca de la cel mai înalt nivel, recte Guvernul României, să se violeze legea în asemenea hal? Uite că da. Puşcăriaşii din penitenciare par îngeraşi pe lângă demnitarii statului român. Necazul este că pe primii îi cunoşti după zeghe. Demnitarii se camuflează sub costume de firmă.

Faptele sunt relevante. În comuna Buieşti legea o fac mai mulţi. Primarul, capul dracilor, majoritatea PSD din consiliul local, unealta, şi, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, fostul pensionar Marin Silviu, uns ilegal de guvern în funcţia de subprefect. Trei consilieri locali ai PDL nu au fost validaţi în funcţie pentru că au lipsit de la şedinţa de constituire a consiliului local. Prezent la ostilităţi, subprefectul Marin Silviu, de obârşie din Albeşti şi din născare politică pesedist din stirpea lui Ilici s-a făcut că plouă. Iar legea a fost făcută franjuri de majoritarii din PSD cu largul gir al fostului pensionar din prefectură trimis acolo să asigure respectarea legii. Deşi prefectul le-a cerut să-şi reanalizeze tâmpenia, majoritarii au zis pas! Urmează un proces la cremenal, pe banii contribuabililor. Şi o relatare incredibilă despre nivelul de prostie din ruralul mioritic românesc.

Secretarul comunei expune problema

Îl cheamă Calotă. Marian Calotă. Poartă o cămaşă elegantă şi frizură în tendinţe. Este secretarul comunei şi amic intim al primarului, după cum acuză tabăra adversă din PDL. L-am găsit la cârciuma din sat, unde savura pauza de masă întreţinându-se cu electoratul. Pontul că domnul secretar stă pe la cârciumă îl aveam de la opoziţie. S-a dovedit a fi corect. Şi pontul şi omul, care ne-a condus la birou şi s-a pus pe povestit. Extragem esenţialul ca să nu plictisim: “ La prima şedinţă, cei trei de care întrebaţi nu au intrat în sala de şedinţă! Uşa era deschisă, au fost invitaţi de două-trei ori toţi să vină,doamna care este şi acum aicia a fost chemată de două ori,ceilalţi au plecat,au zis că nu participă ei la un simulacru de şedinţă, că nu au nevoie de niciun Consiliu Local şi n-au venit în sala de şedinţă. Deci nu au intrat în sală. Cei care participau la şedinţă au considerat că refuză să depună jurământul. La şedinţă a participat şi domnul Marin Silviu, ca reprezentant al prefectului, domnul subprefect. Şi verificând în documentele astea care stăteau la baza constituirii Consiliului Local, respectiv, statutul …ăăă….alesului local şi legea 215, dumnealor au considerat că au refuzat să depună jurământul şi-au hotărât să nu se valideze, să constate încetarea de drept a mandatului de consilier local pentru cei trei. Hotărârea asta a fost adusă la cunoştinţă instituţiei prefectului şi după verificare , specialiştii care sunt acolo,juriştii care sunt acolo,au considerat că este ilegal. Considerând că este ilegală, au transmis primarului şi Consiliului Local printr-o adresă să se reanalizeze şi să fie revocată în vederea revocării. .. Explicaţia pleacă de la un conflict ce a avut loc înainte de alegeri pentru că primarul cu viceprimarul au fost în conflict şi…probabil,tot de aici a plecat şi chestia asta. Ce să vă spun mai mult? Păi a doua oară, n-a vrut să justifice în faţa consilierilor de ce …pentru că nu au avut …n-a fost absenţă nemotivată, , ştiţi cum zice legea 215, păi ori eşti în spital, ori … ori ei veniseră în sediu şi i-a deranjat p-ăştia, pe consilieri. Ori a doua oară când au fost întrebaţi ,,De ce, mă,n-aţi vrut să discutaţi despre revocare. „De ce n-aţi vrut să staţi să depuneţi jurământu’?” Doi dintre consilieri au zis:,,Dom’le, ce să mai ,era un conflict în PSD, pe unul îl scosese d-acolo şi că nu trebuia în ziua aia… Domnule, eu unul vreau să vă spun că , analizând aşa, eu ştiu , şi lăsând la o parte orgoliile eu n-am să caut dreptate, dar ar fi putut să fie lăsaţi să depună jurământul în şedinţa asta, după ce primarul a iniţiat proiectul de revocare. Că s-a întâmplat ce s-a întâmplat în prima şedinţă, s-a luat o decizie, după cum ei absentaseră, deci atunci ar fi trebuit să fie lăsaţi să depună jurământul pentru că e ceva firesc,adică… “

Secretarul încerca să ne spună că majoritarii de la PSD au refuzat să valideze nişte consilieri doar pentru că aceştia au refuzat să vină la şedinţa de constituire şi apoi au refuzat să-şi motiveze absenţa. Versiunea secretarului este cosmetizată, credem noi. Consilierii PD-L ştiu ce-i mâna pe pesedişti în luptă. Intrăm în amănunte iar “Politică, frate” îşi intră în drepturi. Urmează un interviu la două capete cu proscrişii din consiliul local Buieşti.

Aritmetica politică dă cu rest

În prima fază a interviului am vrut să aflăm de ce nu au intrat cei trei consilieri în sala de şedinţe. Aşa am aflat că e posibil ca soţul să fie la PSD şi soţia la PD-L, că deşi are 5 consilieri din 9 PSD putea pierde postul de viceprimar şi că liberalii au comportament de curve politice.

- Haideţi să vedem, cum s-a întâmplat?De ce nu aţi participat la prima şedinţă?

-De ce nu am participat?Chiar trebuie să…ăăă… spunem motivul?

-Vă întreb pentru că eraţi acolo, totuşi..

-Într-un fel eram…eram în preajma primăriei…sub nicio formă nu am intrat în sala de şedinţe sau să…

- Da’ şi eu am fost înăuntru!…

-Da’ ştiaţi de şedinţă?

- Da’ ştiam…ne anunţase pe mine la ora 20…deci astă seară la ora 20 şi mâine aveam şedinţa la care i-am zis :,,Domnu’ Sechelariu, eu dacă îmi plănuiam altceva şi aveam de făcut o şedinţă de formarea Consiliului Local….de…sau nu ştiu ce…,,că ,ce ,că n-am ştiut nici noi,că ne-au luat pe nepregătite de la Prefectură…”chestii din astea cu abureală…şi la mine nu ţine pentru că –l cunosc şi am purtat discuţii cu el de fiecare dată ,că nu e bine ce face. Şi-i zic,,Domnu secretar,hai să zicem cu totul ,că să zicem că aţi venit aşa de târziu…îmi arătaţi şi mie acolo ce trebuie să facem?… Da, domnule ,vă prezentaţi la ora cutare,la 4 sau la 2!

…Noi să vă spun drept, aveam şi noi. .Cum să zic eu…vroiam să punem un viceprimar de-al nostru.şi făcusem o coaliţie cu cel de la PNL şi bănuim că o să ne iasă treaba.

- Păi cum să vă iasă,că sunteţi trei şi cu ăla de la PNL patru.

-Patru, şi mai era soţul doamnei Ilie Ienuţa care şi el ieşise consilier,dar în ultima clipă,chiar în ziua aia,în urmă cu 10..15…5 minute i-a dat o hârtie cum că nu mai este consilier ,că e următoru’ după dânsu’ şi că el a pierdut încrederea partidului…şi drept urmare nu mai e…

-El e de la PSD?

Nu,soţul doamnei…era de la PSD?

- Da,da,şi doamna e de la PD-L?.

- Deci făceau vot comun.

-Deci aţi avut un candidat la PSD şi unul la dumneavoastră!

-Pai ei,da,da. Soţia lui era la noi şi decât că au fost…

-Aşa e peste tot,să ştiţi,în toate posturile. Adică nu…aşa…funcţionează sistemul.

- Deci aveaţi această înţelegere.

-Da. Dar ei şi-au dat seama de planul nostru şi-n ultimul moment,partidul i-a retras susţinerea… Ştiţi de ce?Pentru că ne-au vândut cel de la PNL. Deci vânduse faptul că cel de-al cincilea… Şi cel de la PNL în ultimele două zile ne-a vândut!Deci ce plănuiam cu ei,hop,se ducea pentru că am înţeles că i-ar fi dat nişte bani prin intermediul domnului primar Costică şi cu domnul primar Mihăilă şi ăsta a tăcut şi ne vindea pe noi. Eu am dat un telefon la domnu’ preşedinte Cazacu i-am explicat situaţia şi mi-a spus: ,,Dom’le,nu intraţi în şedinţă” ! Urma să găsim o altă variantă, să încercăm altă soluţie.

Pensionarul Marin Siviu trece la butoane

Unsul prefectului la şedinţă a fost subprefectul Marin Silviu, un ilegalist revenit în funcţie după ce se pensionase medical. Însănătoşit brusc, Marin Silviu a intrat în joc şi, uitând că este apolitic, s-a apucat să facă jocurile pentru PSD. Omul era regizor. Regia, banda vă rog:

- Şi…a venit domnul Marin Silviu, eu eram chiar acolo,înainte cu jumătate de oră înainte de începerea şedinţei,am intrat acolo la domnu’ secretar în birou.Eu vă spun că…ăăă…mă aşteptam la nişte planuri puse în aplicarea pe moment,atunci pe loc. Nu-i frumos,dar am gândit că aşa fac ei,mârşăveşte !Am ascultat puţin la uşă!Scurt,pe doi! Şi-au început,domnu’ secretar… Bine,că uşa era deschisă… Era între-deschisă, chiar era,nu era problemă…eram la 1 m….printre care domnul Marin Silviu zice: ,,Domnu’ secretar, spuneţi care e problema aici ,ca să retuşăm subiectu’, că nu ştiu,cum dracu’ să facem, ce să facem,,…La care domnu’ secretar a început povestea lui:,,Domnule, există doi consilieri soţ şi soţie,probabil,vor face front comun şi vor vota pentru dânsa ca să iasă viceprimar. Dânsa e la PNL. Eu sunt din sat,că nu mă bag,că după aia poartă duşmănie pe mine şi ar trebui să intraţi dumneavoastră în subiect ca şi cum eu n-aş fi spus şi nu ştiam nimic despre lucrul ăsta. Eu am auzit acolo şi-a început cu domnu’ Marin şi uite cum facem şi-au dres, şi-au cusut-o anume că primarul de ce a adus hârtia la partid. Cred că aduce acum, nu ştiu unde este. -Deci,făceau jocurile pentru PSD?

-Da,dom’le!Pe faţă,chiar pe faţă!Ce, nu cunoaştem cine este,până la urma urmei? E rudă cu Costică (n.r primarul PSD de la Albeşti)! E rudă cu Costicăşi fost pesedist, fost aicişa,nu ştiu ce! Şi atuncea, au intrat în şedinţă, am plecat şi noi şi-am considerat că va fi o altă dată…

-Dar Marin Silviu a învăţat ă facă povestea asta cu hârtia,cu excluderea?

- Probabil !

-Ce a zis concret Marin Silviu,când aţi auzit dumneavoastră conversaţia?

-Deci Marin Silviu a spus clar,,Spune-mi şi mie,introdu-mă în subiect ca să ştim ce facem, cum dracu’ facem, pentru că voi ştiţi problemele aci,adică secretarul şi cu primarul, ca să îşi pună vicele lor….şi la care ăsta secretaru’ a început să îi explice….Ei aveau lecţia făcută!

Când au început să dea explicaţii mai amănunţite au închis uşa şi…Şi zic,mi-am dat seama de problemă şi zic,e clar,jocurile sunt făcute şi cu asta basta. Şi nu am intrat. Asta a fost tot!

Politică, frate? Nu, doar prostie

Aceasta este istoria aşa cum ne-a fost ea relatată de combatanţi. Deşi legea este foarte explicită în legătură cu încetarea mandatului de consilier, nişte ţărani cred că ea, legea, este proastă. Pentru cu nu sună cum vor ei. Opoziţia din consiliul local a fost rasă prin vot, democratic. Cu largul concurs al subprefectului, care nu s-a obosit să le explice intelectualilor social democraţi din gaşca primarului că legea nu le dă dreptul să facă ce le trece prin cap doar pentru că ei sunt mai mulţi. Pricina va ajunge în instanţa de judecată. Până la judecarea ei, care este doar o formalitate, gealaţii din Buieşti îşi vor face de cap. Ceea ce era de demonstrat.