Saturday, August 23rd, 2014

Un grup de meşteşugari în ale ţoalelor apare regulat la noi în urbe, adică la Slobozia ne referim, şi se bagă în seamă oferind haine la preţ de producător. Că oamenii vor să-şi vândă marfa, este treaba lor şi a celor care o cumpără. Ceea ce nu înţelegem est de ce suntem noi obligaţi să ascultăm zilnic un tex urlat zilnic dintr-un megafon atârnat de o maşină care circulă bezmetic prin târg. Maşina producătoare de zgomot apare când nu te aştepţi circulând cu viteză mică şi răspândind decibeli enervanţi în cele mai diverse locuri din oraş. Se pare că buticarii care ne calcă pe nervi de o săptămână nu pricep un lucru. Cine a vrut să le treacă pragul şi le cumpere ţoalele a făcut-o deja. Tona de decibeli care o aruncă zilnic pe străzile Sloboziei nu va convinge pe nimeni să iasă la cumpărături. Cel mult pe balcon, cu un kil de roşii şi cu gândul de a lua la ţintă sursa mobilă de poluare. Asta dacă în loc de roşii nu vor alege ceva mai contondent.

La partidul competenţilor şi cinstiţilor denumit PSD s-a declanşat Jihadul ce are ca obiect fotoliile de parlamentari. Mult sânge curge în aceste momente de caniculă pe frontul de la Slobozia, unde se înfruntă la baionetă doi combatanţi. Primul este titularul postului, deputatul Alecsandru Ştiucă, zis şi Ştiuculiţă, după cum îl alinta Savu la chefurile partidului.

Băiat ordonat şi cu temele făcute, uşor gargaragiu şi mare adept al curentului RUMEGUŞ, profesorul speră să se califice în cursa pentru un nou mandat de patru ani. Dacă în cel trecut nu le-a rezolvat mare lucru, profesorul nici nu i-a încurcat prea tare. N-a chiulit de la şedinţe, a făcut şi ceva zgomot de fond, s-a pupat cu babele regulamentar în campania electorală şi nu a întinat nobilele idealuri ale socialismului ştiinţific cu afaceri veroase.

La acelaşi scăunel râvneşte, mai nou, şi consilierul Neacşu Marian, un fel de aripă dreaptă a PSD. Domnul Neacşu este un afacerist veros, adept al profitului şi ucenic al managementului integrat. Mare fan al biznisului, Neacşu este preferat de mediile de afaceri din partid, care îşi închipuie că omul va pune botul la combinaţii penale cu statul. Transferul său de la CJI la consiliul local Slobozia a vizat alipirea sa de icoana partidului, Gabi Ionaşcu, despre care folclorul vehiculat prin târg spune că ar aduce voturi precum caloianul ploaia.

Asta nu înseamnă că nea Gabi ar fi o paparudă! Dar Neacşu chiar crede, sau credea până la ultimele reacţii publice ale e-diliului, că omul i-ar putea fi de folos în campania electorală din toamnă. Aşa că s-a lipit de personaj deşi acum pare că ar regreta. Din echipa de campanie propusă de Neacşu fac parte şi vreo doi Zombie al PSD, adică nişte morţi care mişcă încă. Este vorba de tandemul Savu-Bălan, băieţi de bază din rezerva de cadavre a partidului.

Dar Profesorul, gardian al cinstei, competenţei şi ineficienţei din PSD, ne referim desigur la Vasilică al lui Ciupercă, din Ţăndărei, nu vede cu ochi buni candidatura lui Neacşu, deşi l-a încurajat să creadă ca îi va permite accesul pe listele partidului. După ce s-a văzut ales preşedinte al CJI şi reinstalat pe scaunul de care pare legat cu sârmă ghimpată, Ciupercă a scos pe tarabă criterii de competenţă, moralitate şi ideologie. La moralitate, Neacşu pică deoarece s-a înhăitat cu alde Savu. La competenţă nu are nici măcar circumstanţe atenuante, pentru că omul nu poate să vorbească două zile fără să spună nimic, precum contracandidatul său, Ştiuculiţă.

Cât despre ideologie, Neacşu este de-a dreptul deviaţionist. Vorbeşte de bursă, acţiuni şi pieţe emergente în partidul protecţiei sociale! Adică de funie în casa spânzuratului. Ca atare, Vasilică se pregăteşte să-l ejecteze pe Neacşu de pe listă şi să-l conserve pe Ştiuculiţă, cu puţin formol, în fotoliul de parlamentar de Slobozia. Iar Neacşu, care nu e nici el vreun Ionaşcu, a tras din teacă paloşul dreptăţii. Imparţiali cum ne ştiţi, noi facem galerie. Şi cronici, pe care o să le postăm regulat. Aşa că ţineţi aproape, curând ne apucăm de numărat cadavrele!

Agentul 007,63

Observator la pesedei!

Daca locuiesti la tara, poti fi invidiat ca traiesti in mijlocul naturii, ca respiri aer curat, ca te bucuri de racoarea noptii dupa zile lungi, caniculare, ca poti sa mori de plictiseala. Cei mai multi se inseala. La tara nu se mai moare azi de “urat si de-ntristare”, ci din cu totul alte cauze. De pilda, poti sa mori din cauza poluarii sonore, pentru ca si la tara e foarte greu sa mai gasesti un loc linistit. Te bucuri nespus ca megafoanele campaniei electorale au amutit de aproape 3 luni de zile si ca vei avea parte de acea liniste patriarhala atat de des evocata in literatura noastra, dar nu este chip sa fie asa, fiindca iti este dat sa suporti neobrazarea semenilor care ignora orice regula a unei convietuiri civilizate. Cum se lasa seara, incepe nebunia. Pe soseaua principala isi face aparitia “o cohorta” de fete si baieti galagiosi si pusi pe distractii nocturne. Urla, tipa unii la altii,ambaleaza motoarele mopedelor, isi prezinta prietenilor masinile, di interiorul carora bubuie o muzica draconica la “maxim” , capabila sa te lase fara timpan. toti fac zgomot. Cat mai mult zgomot, daca se poate! Sa te saturi “de viata si dulceata traiului patriarhal!”. Se pare c[, respectarea linistii si ordinii publice conform articolului 2, alin. 28/29 din Legea nr. 61/1991 nu are nici o relevanta pentru acesti indivizi care considera ca libertatea lor de exprimare poate sa-ti incalce drepturile de cetatean platitor de taxe si impozite. Si daca ai cumva indrazneala sa le atragi atentia asupra faptului ca larma pe care o fac te deranjeaza, vei primi in schimb replici care demonstreaza si lipsa lor de educatie. “Lumea-njura”, pe primar, pe politai, dar nu se ia “nici o masura”. Ai vrea sa fugi la marginea lumii, sperand la o oaza de liniste pe meleaguri civilizate, dar cine stie, daca nu au patruns si acolo tarele societatii noastre. Dezamagit, te vei intreba: “pentru ce sa mor asa?”.

Şpăguţa se încasează instantaneu de îndată ce se decontează banul din buget pentru lucrări de rahat. De rahat au fost şi lucrările executate la haznalele şcolilor din Valea Măcrişului şi Adâncata. Unde foştii primari au tunat ca la balamuc fix din toaletele amplasate la şcoli. Bănişorii au circulat prin Inspectoratul Şcolar, informaţie care vă va ajuta să înţelegeţi cum dracului îşi fac unii vile peste noapte. La bănetul dat e Tăriceanu a mai contribuit si autoritatea locală cu ceva şi s-a pus de nişte devize senzaţionale pentru lucrări de o simplitate dezarmantă.

La Adâncata, o groapă şi patru pereţi destinaţi dejecţiilor vidanjabile a costat fix 6 miliarde de lei. Adică vreo 200.000 de euro! Preţul include şi comisionul încasat la plătirea avansului, un mezelic de 30.000 de euro. Situaţii de lucrări, ioc, recepie ioc, documente varză. Constructurol mai revendică un rest de plată de vreun miliard, pe care actualul primar a declarat că nu-l va plăti nici mort. Aceeaşi fază se petrece şi la Valea Măcrişului, unde valoarea investiţiei se ridică doar la vreo 100.000 de euro.

********

Fraudele bancare se petrec în condiţii mult mai civilizate şi mai puţin mirositoare. Băieţii o trag cu cardul, pe bază de pin furat şi plăţi în conturi deschise special pentru asta. Tunurile care se aud inclusiv dinspre BRD sar de un milion de parai europeni. În ciorba sunt băgaţi nişte oameni. Copii de şmecheri, taţi de copii şmecheri, posesori de gipane sau guţani foloşiţi pe post de paravane. Ancheta continuă şi cel mai nasol e că nu se poate palma deoarece FBI supravghează tot. Poate procurorii să comită vreo golănie, că se cam pricep.

Agentul 007,63

Ciordind cu cardul de la derbedei!

În România, sediul social al prostiei coincide cu cel al Guvernului României. În goana lor după ciolane pentru fraierii din teritoriu, băieţii de la putere au încercat să-i dea brânci din scaun fostului subprefect Marin Silviu. Cu binişorul nu a mers, cu şantajul nici atât, aşa că fraţii l-au ejectat cu o hotărâre de guvern. Mai întâi i-au dat un calificativ naşpa. Marin Silviu i-a dat în judecată şi, pe timpul procesului, s-a tras la pensie. Potlogorie veche de când lumea de altfel. În locul lui Silviu este numit subprefect un băiat din Feteşti, al cărui nume ne scapă. Pe hotărârea de numire a acestui figurant scrie că până atunci când Marin Silviu îşi va recupera capacitatea de muncă! Care capacitate se dusese dracului, o dată cu pensionarea prigonitului. Ulterior, o instanţă de judecată face praf calificativul nesatisfăcător cu ajutorul căruia Silviu a fost concediat de Tăriceanu. Brusc, dar logic, Silviu se reface şi devine apt de muncă. Îşi ia hârţoagele medicale sub braţ şi dă năvală la reîncadrare.  Că haşgeul prin care a fost epurat nu mai avea obiect şi fusese suspendat la aplicare. Dilemă mare, mon cher! Omul vine la muncă iar efectul este că cel numit în locul lui refuză să mai iasă din birou, ca nu cumva să-i ia ăsta locul. Guvernul dă din colţ în colţ şi îi sugerează pensionarului care şi-a încheiat raporturile de muncă cu prefectura să îţi ia concediu de odihnă! Păi de unde frate, că omul nu mai e angajat! Pas de mai înţelege ceva! Din fericire, epuratul Marin Silviu înţelege. Şi ne lămureşte şi pe noi, într-un interviu de excepţie în care înţelegeţi că n-am avut mare lucru şi nici nu pierdem nimic la afacerea asta. Doar facem haz de necaz şi de prostia fără margini din Românica.

Problema, pe scurt

Domnul subprefect fără birou acceptă cu bucurie să ne dea un interviu. Îi place tema şi are multe de spus. De aceea intră direct în subiect, fără să aştepte vreo întrebare anume.

- Asta e hotărârea Curţii de Apel Bucureşti prin care calificativul a fost anulat. În paişpe ianuarie prin decizie irevocabilă le-a  respins lor, Prefecturii, cererea de intervenţie şi a devenit irevocabilă. Deci, calificativul nu mai există. Hotărârea dată în 2006, 1225 din 13 septembrie 2006 nu mai are temei legal. Bun. Am mers mai departe..

- Dar între timp dumneavoastră v-aţi pensionat?

- Ăă, da, da!

- Păi haideţi să o luăm de la început. De la ce a început acest conflict?

- Deci în baza unui raport făcut în lipsa prefectului, domnul Cazacu Marinică era la Bruxel(n.r cu accent pe r!), când a venit de la Bruxel (n.r acelaşi accent impecabil) m-a chemat la el şi m-a dat exemplarul 2 al, să zic raport, e contraraport la raportul meu de evaluare făcut. Şi mi-a arătat, zice uite ce ţi-a făcut Gheorghişor şi cu domnul Gigi Petre(n.r n-am înţeles de ce Gigi Petre este domn iar Gheorghişor, nu).

- Şi semnătura prefectului Cazacu era falsificată pe acest raport?

- Nu ştiu, se cercetează. De la Gheorghişor am înţeles că i-a luat calculatorul şi se verifică, se fac verificări. Tot la dumneavoastră a apărut în ziar, dar eu u am mai urmărit, la Parchet. E un dosar, dar dosarul ăla nu mai ştiu de el, nu a vrut să-mi spună nimeni de el. Dar acum, se pare, că din nou au început cercetările. În afară e faptul că eu, pe civil, l-am dărâmat acel calificativ, acel raport şi calificativ că a stat la baza hotărârii de guvern, după aceea m-am dus şi am… Uitaţi! (cu gesturi precipitate ne arată un document pe care-l poartă cu grijă în servietă.) Vedeţi? Respinge excepţia, aşa, admite cererea, dispune suspendarea HG 1225 din 13 a 9-a 2006 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei de face obiectul dosarului 6067 per 2 per 2005 al Curţii de Apel. Adică am termen pe 7 mai să încheiem. S-ar putea să îl atace (n.r pe cine?), dar singura chestiune asta e. Pe mine asta m-a interesat, ca acea hotărâre de guvern să nu mai aibă temei legal şi nu mai are. Şi pentru mine va fi uşor în continuare. Adică…

- Şi dvs. aţi atacat hotărârea de guvern prin care aţi fost destituit.

-Da, sigur. Şi acum urmează al treilea termen.

 

Un pensionar cu perspective

Epurat cu sălbăticie din sistemul în care încasezi fără să munceşti, Marin Silviu răspunde magistral, cu o pensionare. Motivând că inima i-a luat-o razna din cauza epurării şi că sângele a luat viteză prin corp, domnul subprefect îşi trage o pensioară de boier, lăsând deschisă poarta din dosul legii care dă spre câmpul muncii. Adică şi-o ia cu gradul 3 şi dreptul la patru ore de dat cu sapa pe zi. Golănie? Poate, dar Guvernul a început!

-În timpul acestui proces v-aţi pensionat.

- Pensionat pentru tensiune.

-Tensiune aţi avut?

- Tensiune, păi cum să nu salte tensiune când… Probleme de tensiune, de inimă..

-Şi ce pensie aţi avut?

- Gradul 3 cu drept de muncă. Patru ore, da. N-am muncit nicăieri, ideea mea a fost să-mi refac, adică să fiu foarte atent să urmez medicaţia şi tratamentul ca să pot să-mi reiau activitatea vreodată. Şi comisia de expertiză, deci în martie, m-am dus la comisa de expertiză şi a zis că sunt apt. Mi-a dat anexa 27, am adus-o la prefectură, am înaintat-o la ministerul nostru, la MIRA la noi(când şi-or fi tras băieţii minister, nu ne spune!), am început discuţii telefonice… E o speţă delicată. Nu vă ascund faptul că alţii au făcut lucrare de doctorat pe speţa mea. Nu mă interesează ce au făcut alţii, dar e o chestie delicată, cu multe… cum să zic eu, cu multe… probabil că nu a mai fost o astfel de speţă. De aceea cred eu ca să întârzie răspunsul. Acest certificat de grefă, deci, m-am dus cu el şi la guvern, pentru că  este vorba despre o hotărâre de guvern, chiar dacă am adresat-o(n.r ce să să adreseze? Şi de când şi-a schimbat certificatul sexul?) tot domnului secretar Paul Victor Dobre şi o am cu număr de înregistrare şi la ministerul nostru. Discuţii la telefon a mai avut cu un domn director general la relaţiile cu prefecturile. Dânsul spunea într-un fel, apoi în alt fel şi asta e soluţia să rămân să aştept soluţia care o va da guvernul.

Pensionarul vrea concediu

Stimulat de această reuşită, Marin Silviu trece la contraatac. În urma unui pressing făcut uşa la guvernului, primeşte de la un cap pătrat din MIRA sfatul să-şi ia un concediu de odihnă, dacă tot şi-a refăcut capacitatea de muncă. Ce contează că nu mai avea raporturi de muncă nici cu prefectura i nici cu altcineva! L-au epurat şi acum îi dau concediu! Mişto afacere!

-Păi, bine, dar guvernul trage de timp. Nu v-aţi dus peste ei să-i obligaţi să respecte sentinţa?

-Nu pentru că chiar dacă eu pot să stau liniştit acasă pentru că eu merg în continuare. Mai sunt două săptămâni până pe 7 mai.

- Şi între timp ce se întâmplă cu salariul dvs? Pensie presupun că nu mai aveţi..

- Nu, nu! De la 1 aprilie m-am prezentat la serviciu. O soluţie de compromis tot cu domnul director general să-mi fac o cerere de concediu că mai aveam 11 zile de concediu neefectuate (n.r dacă nu ştiaţi, bugetozaurii nu pleacă în concediu. Ei îl efectuează!) din anii 2006-2007, eu m-am pensionat în 2007, în martie, şi acum aştept şi eu soluţia. Nu mi se înregistrează cererile la prefectură, nu mi se dă drumul la cerea de concediu..

-Deci de la minister v-au sfătuit să faceţi o cerere de concediu?

-Da. Am făcut-o şi nu am primit nici o soluţie nici la asta.

-Şi mergeţi zilnic la prefectură ca şi cum aţi merge la serviciu..

-Am fost la prefectură şi mi s-a spus să am răbdare şi să aştept. Mai ales că începând cu data de 9 aprilie, deci eu având 11 zile de concediu, plus din preavizul de 30 de zile care mi l-au dat în 2006, deci nu l-am efectuat în totalitate, preavizul. Raporturile de muncă au fost suspendate, aşa susţin şi dumnealor prin hotărârea pe care au dat-o domnului Dumitru.

-Hotărârea de numire a lui Dumitru este dată până la refacerea capacităţii dvs. de muncă.

-Da. Şi eu mi-am refăcut capacitatea, m-am prezentat de la întâi, am făcut notificări, am adus anexa 27, am dat-o şi la ministerul nostru, acum mi s-a spus să aduc şi certificatul de suspendare a executării, l-am adus şi pe ăsta şi aştept în continuare soluţia. Eu sper să…

-Prefectul ce spune?

- Dânsul aşteaptă şi dumnealui. Îl înţeleg.

- Nu a avut un punct de vedere?( n.r întrebăm la mişto, ca să ne aflăm în treabă)

-Nu. Dânsul putea totuşi să insiste, chiar dacă o atacă. Suspendarea executării rămâne. Trebuia să mă reîncadreze. Eu mai aştept.

-Şi salariaţii ce părere au avut când au văzut că vă duceţi la serviciu?

- Au fost foarte bucuroşi (n.r nu ne nebuni? Ca şi cum ar fi încasat o primă, cam aşa, nu?), că sunt oameni cu care am lucrat ani de zile şi… Cu unii am lucrat şi înainte de 1989(n.r vechi tovarăşi! Ce vremuri!)

- Cu Dumitru aţi vorbit?

- Da, am dat mâna cu dumnealui, discut. Nu e.. Nu puteam eu să spun. Totuşi e bine. Soluţia trebuie să vină de la guvern.

L-au dat afară şi de pe holuri!

Deşi subprefectul vine conştiincios la slujbă, Caramitru şi gaşca nu vor în ruptul capului să-l primească. Deşi face exact ce face şi prefectul, adică şade şi se uită cum muncesc funcţionarii, Silviu a fost trimis acasă. Cică să nu creeze atmosferă! Nici măcar concediul nu i l-au aprobat! Bătaie de joc la superlativ. Noroc că omul nostru este paşnic şi răbdător. Ce ascunde totuşi această răbdare? Şi de ce deranjează un om care nu vrea decât un drept pe care-l au toţi şefii de turme bugetare: adică să ia o leafă fără să producă nimic?

- Domnule subprefect, de la ce a plecat conflictul dvs cu Cazacu?

Şmecher, subprefectul de pe holuri a încercat să ne aburească şi să spună că nu a fost în nici un conflict cu fostul prefect. Am parat cu dibăcie şi i-am amintit de declaraţiile publice ale prefectului de atunci, care-i turteau personalitatea şi-l expediau în ridicol. Cu spatele la zid, Marin Silviu a început să explice:

-Deci soluţia era să pună pe altcineva în loc. Sigur că da, mi-au şi oferit un alt loc de muncă, în locul domnului Purice, la pensii. Şi i-am spus, domnu Cazacu, postul e ocupat de un om, eu nu pot să mă duc, mai ales că fiica mea şi cu fiul lui au fost colegi de liceu. Nu pot să mă duc. A, dacă era un post liber ştiam eu ce am de făcut. A fost o discuţie la genul ăsta, să mă pună să-mi dau demisia. Dacă îmi prindeau demisia eram cel mai mare… (n.r dacă nu a spus-o interlocutorul, nu o spunem nici noi, deşi ştim continuarea logică a propoziţiei.)

Pentru că dialogul lâncezea, am încercat să dăm puţin dinamism discuţiei şi am evocat legitimitatea celui expulzat brutal din administraţia judeţului prin comparaţie cu politrucii menţinuţi ilegal în fruntea prefecturii. Proastă idee, pentru că omul nostru a luat-o pe arătură:

-La ora aceasta dvs. sunteţi singurul legitim în Prefectură, pentru că ei sunt puşi temporar.

- Eu am dat examen în 2001 cu 4 candidaţi, inclusiv cu cel care era interimar, domnul Vânosu, cu domnul Ghorghişor Ionel. Nu ascund că cea mai mică medie  avut-o domnul Gheorghişor Ionel. Am luat concursul iar postul de secretar general s-a transformat în post de subprefect. Calificativul nesatisfăcător îl am din 2005, ca secretar general. Şi m-au destituit din funcţia de subprefect. E ceva simpatic. D-aia vă spun că e speţă delicată. Dar am răbdare.

-Şi mai mergeţi la Prefectură?

-Nu, nu mai merg. Pentru că mi s-a spus că e mai bine să stau acasă.

-Cine v-a spus?

-Domnul prefect. Şi să nu mai creez o atmosferă. Şi sunt de acord. Dacă oamenii sunt deranjaţi de prezenţa mea acolo, nici o problemă.

-Dar salariu vă dau?

-Să vedem. Aşteptăm. Pentru că vă daţi seama, dacă hotărârea de guvern nu mai are bază legală, eu sunt sigur c pe 7 o închei. E în avantajul meu pentru că dacă mă lăsau aşa, nu mai ceream salariu din urmă. De ce s cer? A destulă vechime, am 38 de ani şi renunţam la aproape doi ani, că nu era nici o pierdere. Cineva va plăti. Pe domnul Marinică nu am nimic cu el. Dar sfătuitorii au fost care l-au determinat.

- E totuşi jenant! Un demnitar e talia dvs să fie ţinut pe scări… Nu v-aţi simţit stânjenit?

-Da, e jenant. Tensiunea acrescut deja, m-am dus la medic cu toate problemele care le am, dar ce să fac? Să le zic ceva? Nu, nici o problemă. Îi las în pace, eu mai am răbdare. Şi ştiţi ce e jenat? Că va apărea la CEDO Marin Silviu contra României.

Nu ştiu câtă legătură are primarul Gabi Ionaşcu, primarul în exerciţiu al Sloboziei, cu PSD-ul. Cert este că, de la acest partid vine marea surpriză a alegerilor locale. Într-o conferinţă de presă organizată ieri, Gabi Ionaşcu a anunţat că îşi va finanţa campania electorală apelând la subscripţie publică. Adică, va deschide un cont şi îşi va îndemna simpatizanţii să contribuie după posibilităţi cu diverse sume de bani la campania sa electorală. Gestul este fără precedent în politica românească şi survine după 18 ani de zile în care bătăliile electorale au fost finanţate cu mijloace mai mult decât discutabile. Paradoxul constă în faptul că acest anunţ vine de la partidul de la care aşteptam cel mai puţin să adopte asemenea conduită. Chiar dacă PSD, în întregul său nu va îmbrăţişa soluţia transparentă adoptată de cel mai puternic candidat al său, gestul lui Gabi Ionaşcu este unul care se cuvine subliniat. Şi care trebuie susţinut de dragul ideii că, într-o zi, poate toate partidele vor găsi de cuviinţă să îşi finanţeze campaniile electorale în mod transparent. Scoaterea cotizanţilor la vedere este un gest de normalitate pe care partidele politice se codesc să-l facă. Politicienii născuţi din coasta PCR-ului preferă banii daţi cu sacoşa pe sub masă şi contraserviciile promovate pe uşa din dos a administraţiei. Candidatul ideal pentru acest tip de finanţare a campaniei, Ionaşcu este primul politician care înţelege că politica nu mai trebuie făcută în spatele uşilor închise. Cerând ajutorul direct simpatizanţilor, Ionaşcu vrea să spună că nu doreşte să fie candidatul grupurilor de interese şi apoi primarul lor. Că va face o campanie după măsura posibilităţilor sale materiale şi că preferă să primească câte puţin de la mulţi decât mult de la foarte puţini. Dincolo de simpatiile politice ale fiecăruia, mişcarea primarului Gabi Ionaşcu trebuie încurajată. Trebuie să cerem politicienilor să ne spună exact cine le finanţează campaniile şi ce oferă în schimb. În lipsa unei legi a lobby-ului în care grupurile de interese să finanţeze transparent politicienii, subscripţia publică este o metodă la îndemâna oricui doreşte să se rupă de sistemul obscur care a pompat până acum tone de bani negri în politică. Gabi Ionaşcu a aruncat mânuşa. Să vedem cine acceptă provocarea.    

Un dosar cât o făcătură

Dosarul condamnatul Prodan Marian, victimă a anchetatorilor” din cadrul DNA Ialomiţa şi a judecătorilor manevraţi din umbră de servicii secrete sau doar de propria lor incompetenţă a ajuns la stadiul revizuirii. Avocatul Dumitru Niţurad a redactat o cere de revizuire a sentinţei prin care Prodan a fost condamnat la închisoare. Cererea întocmită de domnul avocat este un adevărat rechizitoriu la adresa justiţiei din România care trimite oameni după gratii fără probe. Rezumatul făcut de Niţurad demască o paletă întreagă de practici infracţionale folosite, culmea, de procurori pentru a înfunda un personaj pe care oamenii legii nu-l prea simpatizează. Din păcate, cazul Prodan este un exemplu că nimeni nu este ferit de asemenea abuzuri grosolane şi că oricine îi poate lua locul dacă un procuror de talia lui Cristudor decide asta. Redăm pasaje relevante din cererea de revizuire cu menţiunea că intertitlurile aparţin redacţiei.

Înregistrări ilegale, şantaj şi intimidare

Procurorul Cristudor Dumitru constatând că denunţul şi declaraţia iniţială a lui Cojoc Jenică priveau un act anterior presupusei traficări a influenţei l-a determinat pe acesta să-şi modifice declaraţiile în sensul că mă angajasem să-i rezolv şi problema permisului deşi, actul administrativ de suspendare a permisului era suspus legislaţiei rutiere în vigoare la momentul respectiv care nu permitea nici o derogare de la perioada de suspendare de 90 de zile. Ca lucrurile să atârne mai greu în balanţă , procurorul Cristudor Dumitru, mi-a mai pus în cârcă o presupusă traficare a influenţei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, deşi, competenţa soluţionării cauzei penale raportat la locul săvârşirii presupusei infracţiuni revenea Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni. Oricum , nu putea exista un dosar penal fără situaţia premiză a depistării unei alcoolemii care depășea limita legală, aspect care fusese clarificat cu 3 săptămâni înainte de presupusa întâlnire dintre mine şi denunţător. Dat fiind că ,, probaţiunea „ administrată în faza actelor premergătoare nu rezistă unei atente aprecieri Cristudor Dumitru a încercat să obţină ,, alte probe’’ prin coruperea avocaţilor mei. A încercat cu Loghin Simona iar apoi cu Niţurad Dumitru , reuşind să-l determine pe acesta din urmă să accepte o întâlnire cu denunţătorul folosindu-se de influenţa ,, nevinovată” a colegului şi prietenului lui – procurorul Râşnoveanu Ioan. Întrucât înregistrarea neautorizată nu-i convenea, numitul Cristudor Dumitru şi-a permis să o falsifice, aspect detaliat în plângerea penală detaliată , neţinând cont şi nedepunând la dosar înregistrarea legală – făcută cu acordul părţilor implicate, de către avocat Niţurad Dumitru. Diferenţa evidentă între cele două înregistrări face din aceasta comparaţie o împrejurare care n-a fost avută în vedere de instanţe la soluţionarea cauzei şi care justifică un prim motiv de revizuire. Instanţele au apreciat că apărarea mea, dovedită cu înscrisuri oficiale, în sensul că în zilele de 16-17 decembrie 2003 când se presupune că s-ar fi consumat traficul de influenţă , dată la care m-aş fi întâlnit cu denunţătorul, eram în proceduri recuperatorii medicale nu se susţine cu detalii concrete privitoare la orele la care am făcut procedurile respective este nelegală şi putea, pentru orice magistrat care se respectă, întărită prin audierea în calitate de martori a medicului curant şi a personalului medical care mi-a efectuat procedurile respective. Înţeleg să solicit audierea personalului medical sus menţionat în cadrul procedurii revizuirii pentru a dovedi prezenţa mea în zilele sus menţionate la Spitalul de Urgenţă Floreasca şi imposibilitatea fizică de a mă întâlni cu denunţătorul.

Probe ignorate, martori înlăturaţi

Deşi, am depus la dosar dovezi care atestă că biletul de autobuz care trebuia să facă dovada deplasării denunţătorului în 16 .12.2003 de la Bucureşti la Drajna era falsificat, fiind emis în 18.12.2003 pentru traseul Bucureşti- Sineşti şi că, Comtrans Slobozia nu a efectuat pe tronsonul respectiv curse în perioada 2003-2006, aceste dovezi nici măcar nu au fost analizate de către magistraţii Curţii de Apel Galaţi şi nici de către cei ai ICCJ într-atât de mare le-a fost dorinţa de a concura la fărădelegile comise de numitul Cristudor Dumitru şi de complicele lui Traian Bucălău. O simplă verificare de scripte, audierea şoferului indicat în adresa COMTRANS, ori a patronului firmei ar fi confirmat atât falsificarea biletului, cât şi minciunile debitate acuzator de către denunţător , sprijinit de organele de represiune care fac ca fosta securitate să se simtă în stare de inferioritate. Instanţele au înlăturat nemotivat declaraţiile colegilor mei care făceau dovada că în februarie 2003 când Cojoc Jenică a venit să-şi ridice permisul de conducere, acesta nu mă cunoştea .Cu martorii Braşoveanu Marian şi Radu Marian colegi de muncă cu denunţătorul puteam şi pot dovedi că în zilele de 16 si 17 decembrie 2003 acesta se afla în judeţul Dâmbovița, nicidecum la o potenţială întâlnire cu subsemnatul. Instanţele nici măcar nu au analizat şi înlăturat motivat dovezile produse de subsemnat în sensul că banii ridicaţi de la BCR –sucursala Libertăţii au fost folosiţi exclusiv în interesul firmei al cărei administrator era denunţătorul, iar nu pentru presupusa plată a influenţei mele.

Un dosar cu iz de făcătură

Cu martorii Niţurad Cristina , Loghin Simona şi Râşnoveanu Ioan –procuror, voi dovedi în cadrul procedurii revizuirii că la momentul anterior înregistrării falsificate procurorul Cristudor Dumitru, a afirmat ,, că ştie că dosarul este o făcătură , dar că trebuie să găsească o modalitate de al soluţiona prin NUP fără să-i sară lumea în cap”. Ce a urmat s-a văzut. Abuzuri de la un cap la altul acolo unde cei puşi să aplice legea şi să respecte principii elementare de drept o încalcă flagrant cu ştiinţă în cele mai abjecte forme. Imposibilitatea deplasării lui Cojoc Jenică la Drajna în vederea întâlnirii cu subsemnatul o voi dovedi cu relaţii de la BCR privind ora efectuării tranzacţiei , oră la care denunţătorul ar fi trebuit să se afle deja la Drajna. Faptele şi împrejurările expuse mai sus sunt enunțiative , motivat de faptul că alte dovezi de care înţeleg să mă folosesc în revizuirea pe care o solicit le voi prezenta instanţei de judecată, pentru a nu putea fi alterate, prin influenţa de care încă se bucură un procuror certat cu legea, atât la conducerea DNA, cât şi la CSM. Nu este necesar să existe o hotărâre de condamnare a martorilor Cojoc Jenică , Cojoc Livia Rodica şi Puşcaşu Marin fiind suficiente contradicţiile existente în propriile declaraţii succesive, ori între ei , pentru a trage concluzia că sunt mincinoase. Nu pot să înţeleg cum, magistraţi, care ar fi trebuit să dea dovadă de verticalitate , să aprecieze cu verticalitate prezumţia de nevinovăţie, au ajuns să se complacă într-o stare care face ca actul de justiţie să fie deplorabil , minciuna ridicată la rang de lege, iar probele în apărare nici măcar să fie analizate. Pentru ei nu contează libertatea sau chiar viaţa omului pe care îl condamnă. Omenia nu există. Legea este terfelită , actul de justiţie aruncat la gunoi fără ca statutul lor să aibă de suferit într-un stat în care nu contează decât propăşirea personală şi dacă se poate cât mai frauduloasă. Este posibil ca cei trei magistraţi împotriva cărora m-am plâns de represiune nedreaptă să fie acoperiţi de solidaritatea colegilor şi netrimişi în judecată cu omniprezentul 10 lit.d C.proc.pen. şi cu o motivare deja consacrată ,, n-au avut sărăcuţii intenţia să condamne un nevinovat”. Câți nevinovaţi trebuie să mai treacă pragul justiţiei pentru ca magistraţii să înceapă să fie traşi la răspundere? Represiunea lor împotriva subsemnatului este nedreaptă indiferent dacă a fost săvârşită cu intenţie, din culpă sau la şantaj. Nu vreau să fiu o altă victimă a sistemului judiciar, astfel că, cer în această cale extraordinară să constataţi culpa gravă a magistraţilor susmenţionaţi şi să trimiteţi un semnal de alarmă instituţiilor abilitate, doar-doar se vor trezi şi ele. Nu intenţionez să fac un rechizitoriu la adresa judecătorilor, dar o fac la adresa sistemului în sine. Dacă DNA–ul este corupt, atunci dumneavoastră judecători ai revizuirii cereţi desfiinţarea lui! Dacă judecătorii sunt corupţi cereţi, judecători ai revizuirii– demiterea lor. Dacă dumneavoastră sunteţi solidari şi părtinitori cu cei care au dispus condamnarea mea abuzivă , eu nevinovatul Prodan Marian, vă cer, să vă abţineţi de la judecarea cererii de revizuire. Însă dacă aveţi curajul de a fi adevărați magistraţi , vă rog să fiţi imparţiali , să administraţi toate probele care mi-au fost refuzate şi în final să daţi o soluţie pe măsura nevinovăţiei mele.

Cu umilinţă ( pentru că demnitatea mi-a fost tăvălită în noroi de magistraţii care m-au condamnat fără a avea vreo vină).

Prodan Marian- încă poliţist.

E blondă şi neapărat juristă. Dacă ar fi fost şi fotomodel, ar fi fost imaginea idealului la care visează sute de tinere din ziua de azi. O cheamă Iuliana. Şi Livia. Numele de scenă este Tudorache. De scenă politică vrem să zicem, căci domnişoara pe care o vom lăsa să se reproducă pe larg în paginile noastre este politician. O Elena Udrea de Sfântul Gheorghe, la fel de blondă şi la fel de volubilă, care a decis să încerce din nou o candidatură. În 2004 era social democrată şi era prezentată de presa vremii drept o tânără speranţă a politicii ialomiţene. N-a fost să fie, că mentor i-a fost domnul Savu, care a plecat puţin la Balaciu să se odihnească după un mandat obositor în fruntea Consiliului Judeţean. Cariera politică i s-a frânt astfel înainte de vreme fără a apuca să arate consătenilor ce poate. În anul de graţie 2008, tânăra juristă şi-a schimbat veşmintele politice. A îmbrăcat cămaşa morţii împrumutată de la George Becali, cămaşă pe care o poartă descheiată neglijent la doi nasturi. Dedesubt se vede câte puţin din personalitate vulcanică a noului mentor politic. Pesedeule, uite aici ce ai pierdut! (Mihai ENCIU)Bine motivată, bine structurată, hai s-o aruncăm!

Interviul s-a născut dintr-o pură întâmplare. Din goana maşinii am zărit silueta blondă a candidatei PNG care se întreţinea amical cu un grup de alegătoare în faţa cochetului salon de cosmetică cu nume franţuzesc amplasat strategic pe DN 2A, în comuna Sf. Gheorghe. Am frânat violent, am întors şi am debarcat la timp ca să-i împiedicăm plecarea. Tocmai se pregătea să se urce în Dacia albă parcată în faţa salonului. A acceptat uşor un dialog, deşi numele ziarului îi trezea amintiri dureroase şi puţină teamă. Dialogul a plecat abrupt, fără introduceri inutile. Profitând de garda lăsată a interlocutoarei am lansat prima întrebare ce ne-a fost sugerată chiar de diva creştină a PNG-ului:
- Când v-aţi schimbat opţiunea politică?
- Opţiunea politică mi-am schimbat-o acum o lună de zile printr-o demisie. Am încercat o discuţie cu domnul Ciupercă, să-l chem la un dialog. Nu s-a putut. Trebuie să ştiţi că eu am fost aruncată forţat în lupta politică din 2004. PSD nu avea candidat la Sfântul Gheorghe. Şi au zis, mă, e din Sf. Gheorghe, jurist de profesie, tânăr, e bine motivată, bine intenţionată, nu are un trecut murdar, hai s-o aruncăm. Ciupercă a venit în localitate acum două luni de zile şi a căutat candidat pentru primărie de la PSD.
-De ce a căutat altul?
- De ce a căutat altul? Asta întrebare să i-o puneţi lui, de ce a căutat el altul. Pentru că astea sunt jocurile care le face. Toată lumea ştie şi nu numai aici s-au văzut schimbări. Luaţi ca exemplu primăria Feteşti. Cam aşa au stat lucrurile.
- Şi, totuşi, de ce a căutat alt candidat?
- Pentru că el a crezut că dacă eu am făcut parte din … S-a nimerit să vin la partid când Savu era preşedinte. Şi lucrând ca jurist pentru firma lui Savu a zis că trebuie să mă termine, anunţându-şi domnul Savu candidatura de independent.
-Şi organizaţia PSD ce a zis?
- Ei au comentat demisia mea. Au spus că nu e un lucru bun ceea ce fac.
Abandonăm organizaţia PSD într-o mare de regrete şi ne aruncăm direct asupra concepţiilor politice ale domnişoarei jurist. Aşteptările noastre majore s-au pocnit frontal de simplitatea strategiei electorale a interlocutoarei.
Strategia lipsei de strategie
Candidata PNG are o idee fixă despre strategia electorală pe care o va adopta. Ideea e că domnişoara jurist nu va avea nici o strategie. Ceea ce, în ultimă instanţă, e un avantaj. Nu poţi critica ceva ce nu există, nu?
-Şi de ce la PNG?
- Pentru că este un partid tânăr, pentru că faţă de ceea ce am cunoscut eu acolo sunt oameni de calitate, nu am întâlnit oameni corupţi, cu afaceri dubioase, nu am întâlnit oameni despre care să se spună că sunt baroni locali… Mi s-a părut un partid în care nu sunt frământări. Un partid pe care eu m-am pliat.
-Dar sunt doctrine total diferite..
-Şi?
- Cum se împacă platformele? În 2004 eraţi pe platforma PSD. Acum?
-Pe platforma PNG!
- Spuneţi-ne câte ceva despre platforma asta?
-Câte ceva ce? Oricum strategie nu mi-am făcut şi nu îmi fac. Nu am să mă duc din poartă în poartă să le spun oamenilor <>. Nu! Dacă se întâmplă să dea Dumnezeu să ies primar o să fac strategia împreună cu oamenii. În prima zi îi chem la primărie, le ascult ofurile şi punem pe hârtie.
- Ce o să le spuneţi în campanie?
- În campanie le spun că trebuie o schimbare. Dacă oamenii vor schimbare şi un alt primar mă votează.
Idei pe care nu merită să mergi
Atacăm frontal şi punem pe tapet mandatul actualului primar, Mădălin Teculescu. Băiat tânăr şi el, din păcate brunet. Dar bun totuşi, dacă nu ar fi aşa influenţabil. Candidata zice:
- De ce trebuie schimbat Teculescu? Ce aţi face dumneavoastră în plus faţă de el?
- Aş atrage mai mulţi investitori, aş schimba modul de lucru în primărie şi nu aş merge pe… nu aş merge pe ideile lui în selectarea personalului.
- Şi ce le-aţi oferi investitorilor ca să vină aici? De ce ar veni investitorii la Sf. Gheorghe?
- Pentru că aici există o comunitate formată din tineri şi există un potenţial pentru muncă şi ar putea găsi angajaţi. Sunt o grămadă de terenuri în intravilan şi sunt o grămadă de locaţii lăsate în paragină care pot fi reabilitate, vin gazele, vine apa, de ce nu şi Sf. Gheorghe să aibă investitori?
- Cum adică vin gazele şi vine apa?
-Da, deja proiectele sunt accesate de Teculescu.
-Înseamnă că Teculescu s-a mişcat.
-Da, s-a mişcat Teculescu. Nu pot să-l atac să spun că nu a făcut nimic. Joc fair play. Nu am atacuri la dresa lui.
-Şi atunci de ce candidaţi împotriva lui?
-Nu candidez împotriva lui, candidez pentru postul de primar. Care sunt lipsurile? El se lasă influenţat de alţii.
- Vă referiţi la relaţia cu investitorul Relu?
-Ha, ha… Nu! Nu! Dar el este o persoană influenţabilă. El a făcut foarte multe lucruri bune pentru Sf. Gheorghe. E de apreciat. Este o persoană cumsecade, este o persoană care îţi acordă timp să îţi asculte păsul, ştie să vorbească. Dar nu îmi place modul lui de a-şi alege echipa şi oamenii din jurul lui. Pe unii oameni din localitate tocmai acest lucru îi deranjează.

Un vot, o pungă de orez,
o viaţă mai bună
Sunt idei de bun simţ. Iar candidata noastră cu suflet blond e gata să se ofere electoratului cu tot ce are mai bun: competenţa profesională şi ideile simple, de bun simţ. Sau ni se pare?
- Şi ce argumente aveţi dumneavoastră? Ce argumente aveţi să convingeţi populaţia de o anumită vârstă să vă voteze? Mă refer la cei trecuţi de 40 de ani.
-Păi tocmai pe cei trecuţi de 40 de ani i-a deranjat situaţia asta.
-Şi ce o să le spuneţi?
- Să mă voteze dacă vor o viaţă mai bună.
- Şi ce ştiţi dumneavoastră despre o viaţă mai bună? Sunteţi tânără, nu aveţi nici măcar o familie ca să ştiţi ce înseamnă greutăţile , ce argumente o să aveţi?
- Le-am spus şi în 2004 că sunt alături de ei. Le-am spus, da, ce lipsuri aveţi? Că nu aveţi un magazin la care să mergeţi. Preţuri joase. Ce vrea un pensionar? O pungă de zahăr mai ieftină cu 1000 de lei, că vrea o pungă de orez, că vrea o pâine bună. Şi le-am spus că facem şi asta.
-Şi cum să faceţi asta, că primarul nu are nici un el de atribuţie în acest sens?
- Da, primarul nu are nici un fel e atribuţie. Dar poate să atragă un investitor şi să reabiliteze magazinele vechi.
-Investitorul are nevoie de facilităţi ca să vină aici. Ce facilitate aţi putea oferi?
- Îl atrag cu locaţia, îl atrag cu forţa de muncă, îl atrag că el îşi poate realiza un profit aici datorită faptului că e un loc destul de bine populat.
-Care este media de vârstă?
- (Tăcere. Îi suflăm noi că ar putea fi 50 de ani. Râde uşurată) Cam aşa! Cei mai tineri de aici lucrează la Urziceni la fabricile de confecţii.
-Prost plătiţi!
- Da. 350 de lei.
- Putere de cumpărare ioc!
-Da.
-Şi atunci de ce să vină investitorul să facă alimentară?
- (Tăcere) Pentru că e nevoie şi de aşa ceva.
-Bun şi de ce să vină un privat să facă aşa ceva într-o locaţie fără putere de cumpărare?
- Dumneavoastră credeţi că dacă eu am făcut acest salonaş în care am investit ceva bănuţi, m-am gândit că nu investesc că oamenii nu au bani şi nu o să vină să se coafeze sau sî se tundă?
-Păi de ce nu aţi făcut o alimentară?
-Urmează să fac o alimentară şi o brutărie. Da!
-Atât de bine se câştigă dintr-o frizerie?
-Nu, dar nu e numai asta. Credeţi că nu există bănci, nu există fonduri structurale care să fie accesate?

Urme de miliţie! Nasol!
Eram siguri! Aveam o groază de indicii dar nu ştiam cum să le ansamblăm. Ne-a ajutat jurista care ne-a mărturisit că a lucrat în poliţie! Atunci am înţeles multe. Şi ne-am întristat puţin. Consolarea a venit repede. Putea fi mai rău, poate chiar fotomodel în trupa lui Botezatu! De ce tot un drac? Şi în politică e cam la fel?
- Ok, ne-aţi convins. Haideţi să discutăm despre cariera dumneavoastră profesională.
-Cariera mea? Sunt jurist, am terminat în 2002 Facultatea de Drept Bucureşti!
-La Universitate?
-Nu. La Dimitrie Cantemir. (De data asta zâmbim noi uşuraţi. Învăţământul superior de stat mai are încă şanse). Am lucrat în poliţie în Bucureşti un an de zile…
-Ce?
- La Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog.
-Şi ce aţi făcut acolo?
-Lucrător civil, că nu îmi luasem licenţa. Pe urmă am fost jurist la Consiliul Judeţean, apoi m-am angajat consilier pe probleme de tineret la organizaţia PSD.
-La CJI aţi fost angajată prin concurs?
-Nu prin concurs.
- Dar cum? Pur şi simplu?
- Nu. Aveau nevoie de jurişti. Am depus un CV, mi s-a făcut un mic interviu, dar nu s-a dat un concurs la care să primeşti note… După PSD am avut o colaborare cu Caviar House, cei care voiau să facă sturionii în Balta Ialomiţei. După aceea am fost jurist la Agromec Balaciu iar acum sunt jurist la Martifer, firma potrugheză. Afacerea asta cu salonul am făcut-o în paralel, pentru că voiam să fac ceva aici la mine acasă şi nu în altă parte. Şi lupt să fac aici cât mai multe. Chiar dacă nu ies primar, voi continua să investesc în această localitate pentru că mi-e dragă şi pentru că mi-s dragi oamenii.

Echipă tare,
partid de valoare!
Fără Rădoi şi Neşu reţinuţi în naţionala lui Becali, blonda de la Sf. Gheorghe s-a descurcat pe plan local. Dintr-o organizaţie de fotbalişti, domnişoara a alcătuit un lot omogen, pe locul doi introducând-o pe soţia preotului din localitate. O să moară nea Gigi de plăcere!
-Echipa de consilieri aţi făcut-o? Care sunt primii trei?
-Primii trei, în afară de mine, a doua este soţia preotului, consilierul numărul doi e ea, consilierul numărul trei este Bratu Dumitru, este şofer de profesie şi consilierul numărul patru este contabil. Doamna are 52 de ani, celălalt 40, contabila 30 de ani, mai am băiatul doctorului veterinar care are 25…. Am găsit mulţi membrii PNG aici. Dar în mare parte, pe listele lor au făcut parte băieţi din echipa de fotbal de la Malu.
-De la PSD nu a plecat nimeni cu dumneavoastră?
- Ba da. La momentul acesta 70 de membri din cei 300. Şi încă mai continui (n.r pe bune, aşa a pronunţat!) să mai iau.
-La Consiliul Judeţean pe cine sprijiniţi?
- Deocamdată nu m-am hotărât.
-Păi dacă va candida domnul Savu…
-Asta e! Drumurile s-au rupt la un moment dat.
- S-au rupt?
-Da.
-Pentru domnul Ciupercă nu veţi face campanie? (n.r ne aşteptam să ne vorbească despre candidatul PNG la consiliul judeţean. Ne-am aşteptat degeaba!)
- Nu. Şi o să-i spun şi în faţă. La modul cum s-a purtat cu mine… N-am cerut mult. Am cerut un dialog. Atât! Şi nu mi-a fost acordat.
 
 

 

 

Biserica este ridicată până la turlă! Pe câmpul dintre Manasia şi Gărbovi! Se vede din şosea, roşie şi impunătoare, ca un stindard al ortodoxiei în mijlocul câmpiei. Insă temelia ei ascunde toate tarele şi fricile noastre de popor supus Domnului, aşa cum au fost, sunt şi vor fi până la sfârşitul zilelor.

 

Fântâna  lui Gheorghe Sfântul

Despre biserica ridicată pe câmpul dintre Manasia şi Gârbovi oamenii nu ştiu mare lucru. Doar că se ridică mai repede decât toate bisericile din jur şi că la doi ani de când s-a pus temelia, biserica a ajuns la turle. De ce în mijlocul pustiei, oamenii îşi dau doar cu părerea: „Acolo, în câmpul ăla, a fost bordeiul lui Gheorghe Sfântul. Eram copil, dar îl ţin minte… Venea în oraş, la Urziceni, după merinde…. Îl oprea lumea să-l miluiasă, să se roage pentru el…Era un bărbat impunător, cu barba lungă… Trăia acolo, în câmp, într-o colibă… se spune despre el că săpase trepte în pământ, până la luciul apei… L-au prigonit comuniştii, îl luaseră la ochi că se ducea lumea la el ca să le citească, să îi vindece… Era şi duhovnic, făcea mult bine… şi comuniştilor începuse să li se facă frică, că se duceau  oamenii la el ca la biserică” ne explică, cu ochii streaşină în zarea bisericii, un om din marginea Manasiei.

Despre povestea lui Gheorghe Călugărul ştie şi primarul din Gârbovi, copil şi el la vremea când trăia sfăntul: „Mergeam acolo cu vacile la păscut şi beam apă de la izvorul lui… Acum nu mai ştiu ce-o fi, m-am mai fost de mult… Am auzit c-a venit acolo o măicuţă şi că face o biserică, că şi-a ridicat acareturi… nu primeşte lume, au mai încercat şi alţii să o vadă, dar nu a ieşit… acum am auzit că e bolnavă şi că n-are să mai prindă biserca ridicată.. Da’ cine ştie… Oricum, biserica se vede din şosea…”

În şosea, înaintea bisericii e ridicată o troiţă. Iar în faţa ei, o fântână Oamenii vin aici din câmp şi adapă vitele sub ochii ameninţători ai unui Iisus  de tablă, mâncat de rugină, sumbru şi prevestitor… lăsat parcă anume să taie cheful curioşilor de vizite bisericeşti.

Cealaltă faţă a credinţei

Biserica din câmp este o clădire sinistră, înconjurată de pustiu. Cu excepţia celor câţiva muncitori care se agită pe schele care înconjoară clădire vegheaţi de un măgar pricăjit aflat într-un inexplicabil extaz sexual, locul pare pustiu. Acoperişul se vede din drumul naţional iar până la lăcaşul dintre câmpuri e plin de gropi. Câţiva câini se zbenguie printre clădirile care compun ciudatul stabiliment ridicat în plin câmp de o bătrână singuratică. Îşi spune maica Ana şi aşa o cunosc şi localnicii din Gârbovi şi Manasia. După câţiva kilometri parcurşi pe un drum de piatră care se lasă în câmp undeva între cele două localităţi, am ajuns în vecinătatea bisericii. Un panou de tablă ruginită ne avertizează că intrăm pe un teritoriu dominat de reguli. Dumnezeul la care maica Ana se închină este un tip dur, inflexibil şi foarte vigilent. Sau cel puţin asta atestă panoul de avertizare pe care-l citim uşor contrariaţi: “Este interzis să se intre cu ţigări şi cu mâncare de carne pe acest loc. Lăsaţi-le unde vreţi dar să nu intraţi cu ele pe acest loc. Femeile să nu intre machiate, rujate sau în pantaloni scurţi că nu sunteţi primite pe acest loc. Respectaţi acestea că o să primiţi pedeapsă de la bunul Dumnezeu”. Avertismentul este intitulat Poruncă de la bunul Dumnezeu” şi l-am luat în serios. Ne-am întors la maşină şi ne-am abandonat ţigările. Aveam să constatăm că maica Ana uitase să precizeze că nici ziariştii nu sunt primiţi în lăcaşul ei. Ne-a avertizat un tip înalt şi musculos, care a făcut oficiul de a chema afară dintr-o clădire ce părea a fi locuinţa ei. A scos capul pe uşa întredeschisă şi ne-a străpuns cu o privire rea:

-Ce vreţi?

-Sărut mâna măicuţă, de la ziar suntem

-Poţi să fi şi de la capătul pământului. Aicea nu există nimic să fotografiezi că e de rău.

-De ce măicuţă?

-Dacă îţi spun, ţi-am spus. Aici nu fotografiaţi nimic. Nu mă întreba nimic că eu sunt cu cerul, nu cu pământul.

-Am înţeles dar voiam să ne povestiţi şi nouă de biserică. De biserica asta de o ridicaţi.

-Nimic. Ieşiţi. Plecaţi

Am ieşit din raza ei vizuală nu înainte să auzim uşa trântindu-se cu o furie ce nu o bănuiam. Trupul firav şi aplecat de spate al bătrânei a fost capabil să genere suficientă forţă ca geamurile încăperii să se zguduie. Atitudinea inexplicabilă a femeii ne-a dat ghes să riscăm o ultimă poză. Oricum, păcatul îl comisesem. Deranjasem liniştea unui bătrâne izolată între câmpuri şi păzită de un Dumnezeu numai de ea ştiut.

 

Maica Ana nu recunoaşte decât autorităţile cereşti

Despre maica Ana  nu ştie nimenea nimica. Nici cum a ajuns aici, nici de unde are banii pentru ridicarea bisericii, nici de ce nu are autorizaţie pentru această construcţie religioasă, a cărei existenţă depinde atât de binecuvântarea Episcopiei, cât şi de prevederile legale care confirmă acest drept. Un raport intern al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, semnat de PS Damaschin Coravul confirmă însă preocuparea Episcopie pentru lămurirea misterului şi scoaterea din păcat a maicii ziditoare de biserici: „în urma sesizărilor de la preoţi şi credincioşi am constatat că în extravilanul municipiului Urziceni se construieşte o mânăstire despre care Patriarhul nu are cunoştinţă. Solicitând lămuri la Direcţia de Urbanism(…) din cadrul Consiliului Judeţean Ialomiţa ni s-a comunicat că numita Dinu Mihaela domiciliată în Urziceni a obţinut certificatul de urbanism nr. 2895 din 20.11.2000 şi autorizaţia de construire nr. 198 din 13.11.2001 pentru executarea unor lucrări de construcţie în extravilanul municipiului Urziceni cu destinaţia exploataţie agricolă. În urma obţinerii actelor de autoritate emise sus-numita a schimbat destinaţia construcţiilor amenajând într-o încăpere un paraclis, apoi s-a construit separat un alt paraclis şi s-a turnat fundaţia unei biserici de mari dimensiuni. Având în vedere că nu s-au respectat prevederile actelor de autoritate emise de Consiliul Judeţean ne-am adresat Primăriei municipiului Urziceni care are îndatorirea să urmărească modul în care s-au executat lucrările autorizate.(…) Primăria răspunde că toate lucrările au fost executate legal, conform actului de autoritate, iar până în prezent nu s-a înregistrat la primăria Urziceni o solicitare de schimbare a destinaţiei acestei construcţii în locaş de cult. La intervenţiile făcute de autorităţile de stat centrelor locale, lucrările au fost sistate, dar de câteva luni au fost reluate, ajungând în prezent la nivelul turlelor.”

În traducere liberă, raportul Episcopiei confirmă faptul că biserica a fost ridicată ilegal şi că vreme de 6 ani, pana în octombrie 2006, nimeni nu a deranjat-o în vreun fel. Până când, deranjată de tratamentul maicii, Episcopia a ţinut să se asigure că lucrarea înălţată în numele Domnului va intra în patrimoniul Episcopiei.

„Având în vedere cele semnalate, constatăm cu stupoare încălcarea legislaţiei în vigoare de către Primăria Urziceni deşi ştia din data de 8.07.2005, prin adresa Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 3117 că în România, construcţiile bisericeşti aparţin unităţilor de cult recunoscute, în speţă BOR şi prin statutul de funcţionare a acesteia nici o persoană fizică nu poate solicita construirea unui lăcaş de cult ortodox, în cazul de faţă ierarhului locului, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor iar persoana care a solicitat eliberarea certificatului de urbanism nr. 122 din 31.05.2005 nu este împuternicită de Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor pentru începerea demersurilor construirii unui lăcaş de cult ortodox” mai precizează documentul , înaintat potrivit declaraţiilor oficiale ale instituţiei la Prefectură, Consiliul judeţean, Patriarhie, Guvern şi Preşedinţie.

 Episcopia vrea pace duhovnicească

La  un an şi jumătate de la aceste demersuri, Episcopia Sloboziei şi călăraşilor a renunţat la poziţia sa belicoasă şi crede în sinceritatea duhovnicească a maicii Ana. Deşi recunoaşte că nu există încă un acord scris, Episcopia susţine că maica Ana a acceptat de principiu să ceară acordul instituţiei pentru ridicarea bisericii. Părintele Ion Florea, consilierul economic şi de patrimoniu: „Verbal, există un acord de principiu. Dar trebuie să existe şi o cerere scrisă. Noi am făcut demersurile necesare pentru a o obţine legal. Noi nu suntem împotriva ridicării unei bisericii, Doamne fereşte. Vrem numai ca lucrurile să intre în legalitate din toate punctele de vedere.”

În aşteptarea legaliţătii Primăria Urziceni a primit deja o amendă de 50 de milioane pentru că a aprobat construirea  bisericii în extravilanul municipiului Slobozia. Căt despre maica Ana, ea rămâne în continuare o enigmă în jurul căreia încep deja să se ţeasă legende. Oamenii spun că nu e bine să o superi pe maică, că alţii deja au păţit-o! Doi căruţaşi blestemaţi de maica Ana în urma unei altercaţii, au sfârşit în şanţ, cu mâinile rupte. Şi ăsta e doar unul dintre exemple!!

Mare scăndălău în Balta Ialomiţei. Bucur denumit şi de la Capşa” după numele cârciumei care l-a făcut celebru, a prăduit IAS Făcăeni către investitorii de la Martifer. Cum ADS-ul îi concesionase ilegal lui Bucur toate drumurile din Baltă, portughezii au preluat şi această felie din tortul statului.

Necazul este că acum invadatorii din Portugalia au pus cangea pe drumuri şi nu mai poate intra nimeni pe terenul concesionat. Nici măcar salariaţi de la Direcţia Silvică, deşi le putrezesc buştenii pe câmp! Oare e ce reprezentanţii Prefecturii se fac că nu văd această anomalie cât casa? Caramitrule, nu ştii nimic? Dacă nu ştii, o să îţi explicăm noi vineri de ce închizi ochii.

Se aude prin târg că domnul Gheorghe Savu s-a cam lecuit de candidatura la preşedinţia CJI. Oficial, cică omul ar avea probleme cu sănătatea. Neoficial, negocierea s-a purtat vineri până la ore târzii din noapte. Iar oferta a venit pe filiera Ion Iliescu-Victor Opaschi şi conţine o propunere tentantă. Adică domnul Savu sa candideze în toamnă, pe listele PSD, pentru Camera Deputaţilor.

Nea Gică, ai mare grijă cu golanii ăştia! Că te-au mai tras în ţeapă o dată şi se pricep la asta. De ce dai matale ce-i în mână pe ce-i pe gard? Nu mai bine candidezi şi le iei caimacul iar la toamna faci matale listele ca şef de partid?

Un alt mare agricultor care pune taxe pe drumuri ca la tac-so este marele Poienaru, de la Feteşti. Nea cutare acesta taxează accesul la Stelnica în câmp cu 300.000 de lei vechi. Cică a făcut o groază de paralele neimpozitate din această taxa ilegală. Şi în cazul lui lumea doarme în front. Cum dracului se face că ochii legii se închid doar când e vorba de guşteri multimiliardari?

La Prefectura peştelui prăjit din 6 maşini, 4 deservesc navetiştii din fruntea instituţiei. Adică cei 2 subprefecţi care fac naveta la Ţăndărei şi Feteşti, plus Caramitru, care o arde la Urziceni zilnic, deşi are locuinţă de serviciu. Salariaţilor le rămân două rable sau soluţia să plece pe teren cu cercul! Poate Curticica de Conturi va verifica şi legalitatea foilor de parcurs al maşinilor, unde spre camuflarea navetei se trec curse fictive. Cel puţin aşa zice lumea plecată recent din prefectură şi care a a avut acces la informaţii.