Friday, July 11th, 2014

 Ialomiţa se pregăteşte de zor pentru delimitarea colegiilor electorale. Având în vedere numărul de locuitori, partidele politic vor avea dreptul la 4 colegii electorale şi 6 parlamentari. Listele de propuneri, varianta modernă a cutiei Pandorei, au fost deschise săptămâna trecută. Primarii, cheia viitoarelor succese electorale.

 Colegii pana la 13 iulie

În ciuda ameninţărilor de amânare a alegerilor din toamnă, partidele locale şi-au luat în serios sarcinile trasate de la centru şi şi-au împărţit tovărăşeşte judeţul. Deşi graniţele nu au fost delimitate oficial, cele 4 colegii electorale din Ialomiţa îşi vor avea epicentrele la Feteşti, Slobozia, Căzăneşti şi Urziceni. Cele 4 zone urmează a oferi Ialomiţei viitori 4 deputaţi de Ialomiţa şi cei doi senatori la care are dreptul. Fiecare partid are dreptul să propună un singur candidat pentru fiecare colegiu electoral. Candidaţii care câştigă 50% plus 1 din voturile valabil exprimate la nivelul colegiului in care candidează, primesc un mandat. Voturile tuturor candidaţilor unui partid sunt însumate si folosite in scopul determinării numărului de mandate la care are dreptul fiecare partid, după un algoritm proporţional identic cu cel folosit in prezent. Deşi nu a fost stabilit, termenul final pentru finalizarea propunerilor trebuie să preceadă 13 iulie, dată la care Guvernul va prezenta oficial colegiile uninominale din fiecare judeţ. Până în acest moment nici unui dintre şefii partidelor politice locale nu a definitivat lista celor 6 candidaţi pe care are dreptul sa îi propună.

 Liste incomplete, lupte de culise

Deşi fiecare dintre partidele politice locale vehiculează nume, în fapt, fiecare dintre liderii politici locali caută cu disperare nume cu notorietate care să confirme sau să dinamizeze procentele obţinute la alegerile locale. Potrivit declaraţiilor oficiale, PSD are pe lista sa două nume certe. Pe Marian Neaşcu, fost director de campanie al lui Gabi Ionaşcu, şi pe Alecsandu Stiucă, deputat în funcţie. La PDL, lista cuprinde 4 nume, nici unl confirmat oficial, în lipsa unui şef care să-şi asume responsabilitatea unei declaraţii: Marian Hoinaru, Marius Hoinaru, Ion Mitrică şi Cazacu Marinică.  La PNL, după cum deja s-a publicat în presa locală, preşedintele PNL Petre Gheorghe a reuşit să înlăture printr-o lovotură de palat pe Cristina Pocora de pe lista pentru colegiul Feteşti, adjudecându-şi acest fotoliu în lipsă, Iar restul candidaţilor vehiculaţi, mai puţin cel al primarului de Urziceni Consantin Sava sunt, deocamdată, no name-uri fără rezonanţă pe scena politică locală. Cât despre strategia de campanie, ea poate fi rezumată de declaraţia preşedintelui PSD Ialomiţa, Silvian Ciupercă, al cărui partid a obţinut cele mai bune rezultate la alegerile locale „Selecţia candidaţilor si procedura de lucru este in curs. Vorbim despre candidaţi care şi-au exprimat această intenţie. Urmează să urmărim foarte atent condiţiile de selecţie pentru candidaturi şi, bineînţeles, în funcţie de acele condiţii şi de criteriile pe care le-am stabilit, să vedem dacă vor candida sau nu.”

Primarii, noii Iuda ai alegerilor din toamnă

Într-o traducere exactă, declaraţia preşedintelui Ciupercă înseamnă că locurile pe listele de partid pentru deputaţi şi senatori urmează să fie obţinute în funcţie de capacitatea financiară a celor care se înscriu. Situaţia e valabilă indiferent de partid, iar discuţiile de moment se axează în jurul sumelor care urmează a fi investite pentru campanie.

Totuşi, acesta nu este singurul motiv pentru care listele continuă să rămână deschise. Pentru că dincolo de analizele privitoare la şanse pe care stafurile de campanie le fac privind cu coada ochiului la rezultatele alegerilor locale, acestea trebuie să aibă în vedere şi preţurile nominale ale primarilor. Potrivit unor surse mai bine informate decât noi, hitul acestei veri va fi: „Cât îmi dai să te fac deputat!?” Iar doritori sunt mulţi, pentru că în campaniile locale costurile au fost mari şi golurile se cer acoperite. Şi cum în politică nu există garanţii, situaţia se cere atent cântărită, iar doritorii trebuie să-şi cântărească îndelung buzunarele dacă vor să le ajungă până în toamnă.

 

Out-siderii, o ameninţare generală

Şi pentru ca tabloul să fie complet, pe lângă capcanele deja existente, trebuie avute în vedere două noi ameninţări. Prima o reprezintă ex-baronul Gheorghe Savu, cel care a reuşit performanţa de a aduna 5000 de semnături în mai puţin de o lună şi a declarat că are la degetul mic jumătate dintre primarii din judeţ, trecuţi, prezenţi şi viitori. Iar cea de-a doua, poate de mai mici dimensiuni, dar la fel de deranjantă o reprezintă actualul deputat Dan Grigore, transferat pentru a treia oară în 4 ani de la PD-L la PC şi care a declarat săptămâna trecută într-o conferinţă de presă că îşi doreşte să rămână deputat de Ialomiţa. Şi, deşi timpul e scurt, numărul intruşilor ar putea să crească pentru că legea face loc destul, daca balta are peşte de calitate. Ceea ce nu pare să fi luat nimeni în calcul e insă faptul că, potrivit rezultatelor de la alegerile locale, electoratul deja şi a exprimat preferinţele. Potrivit acestora, PSD are dreptul sa spere la  doi deputaţi în colegiile electorale din Slobozia şi Căzăneşti, iar PD-L, la alţi doi pentru Feteşti şi Urziceni. La care se adaugă, evident, cate un senator pe post de bonus. Restul vor trebui să aştepte alegerile din 2012.

România este raiul investitorilor” de două parale care îşi permit să găurească bugetul de stat cu milioane de dolari fără să păţească nimic. Este cazul unui cetăţean englez de origine cipriotă, care a reuşit în numai doi ani să prejudicieze bugetul de stat cu suma de peste 26 de miliarde de lei.  Dacă la această sumă mai adăugăm şi prejudiciul suferit de omul de afaceri Radu Vasile, fost partener al cipriotului, obţinem un tablou complet al modului în care aventurierii străinii aciuaţi în România reuşesc să dea tunuri de zeci de miliarde pe care nimeni nu le anchetează. Afacerea la care ne referim s-a derulat la Urziceni. Radu Vasile, tronul firmei Prod Pan Conf SRL a încercat să facă o afacere cinstită în domeniul confecţiilor. Pornită iniţial ca fabrică de mezeluri, manufactura lui Radu Vasile a încăput integral şi la preţ de nimic pe mâna cipriotului cooptat în afacere. A pierdut şi Radu Vasile, care a fost obligat să plătească oalele sparte cu tot ce avea, a pierdut şi statul care nu are de unde recupera peste 26 de miliarde de lei. A câştiga un cipriot venit în România în gumari şi care a acumulat la liber o adevărată avere. Aceasta este povestea unei ţepe româneşti cu miros englezesc, povestită chiar de păgubitul Radu Vasile.

Afacerea

Începuturile afacerii ne arată foarte limpede cine este de fapt cipriotul care a păgubit statul român cu peste 1 milion de dolari. Un individ fără scrupule, care a intrat pe furişi în afacere şi l-a îndeărtat chiar pe cel care îl introdusese în cărţi.

Prima dată am făcut hala asta cu un spaniol. Eu făceam construcţia iar el venea cu utilajele şi urma să facem o fabrică de mezeluri. Când am fost gata cu construcţia, nu am mai dat de el vreo două luni de zile. Spunea că are probleme cu actele, că are camioanele încărcate, folosea tot felul de motive ca să amâne. Am aflat apoi că spaniolul nu era ce spunea că este şi că era, de fapt, un avocat pensionar şi nu avea nici o treaba cu industria. Aşa am ajuns să-i caut halei altă întrebuinţare. Şi am făcut o fabrică de confecţii care în care lucram costume de motociclist pentru Italia. Am primit o ofertă de la Alyson Heyss să lucrez comenzi pentru ei. Am extins fabrica şi am dat drumul la treabă. La Alyson lucra un cipriot cu cetăţenie engleză, Papasavvas Savvas Petros. La circa un an de când am pornit afacerea l-au dat afară. Stavros, cipriotul cu care lucram şi care îmi aducea comenzi mi-a propus să-l luăm pe Savvas la noi şi să îi dăm şi lui un procent. După o vreme Savvas a venit la mine şi mi-a spus că nu mai lucrează cu Stavros. El era un profesionist şi după mici incidente verbale, Stavros a plecat şi am rămas cu Savvas. Afacerea a început să se dezvolte. Am mai luat maşini, am angajat salariaţi şi aşa mai departe. Ca să înţelegeţi cum s-a derulat afacerea trebuie să ştiţi că în confecţii manopera se plăteşte în funcţie de timpul pe care-l lucrezi la un produs. Se plăteşte la minut, funcţie de numărul de minute necesare pentru realizarea lui. Am început cu 0,4 lire pe minut, ceea ce era un preţ bun. Tot timpul, ce câştigam investeam în afacere, căci crescuseră exigenţele şi nu făceai faţă altfel. Cipriotului însă i s-a deschis gustul de bani”.

 

Frauda

Mecanismul prin care veniturile firmei Prod Pan Conf au fost drenate propriile buzunare de Savvas a fost foarte ingenios. Comenzile erau contractate printr-un intermediar care plătea firmei româneşti doar o jumătate din preţul manoperei. Apoi, la recepţia confecţiilor, sub pretextul unor deficienţe de fabricaţie, Prod Pan era taxată cu sume importante fără ca cineva să poată verifica dacă deficienţele chiar existau.

În momentul în care am ajuns pe la vreo 600 de salariaţi şi salariile au crescut, cipriotul a reuşit performanţa să găsească doar comenzi cu 0,27 de lire pe minut. A invocat ca nu mai plătesc englezii mai mult. De fapt el îşi transfera bani în Anglia. Era clar că banii nu îmi ajungeau. Pe de altă parte nu puteam face restructurare de personal, că nu mă lăsa legea. Trebuia să ţin salariaţii minim 45 de zile, să-i plătesc în timpul acesta şi eu nu aveam de unde. Colac peste pupăză, între timp au crescut salariile, preţul utilităţilor şi au inventat tichetele de masă pe care eram obligat să le dau. A scăzut cursul lirei şi pierdeam circa 1 miliard şi jumătate pe lună doar din schimbul valutar. Pe lângă asta. Cipriotul a început să facă şi o altă escrocherie, la care nu am avut cum să intervin. La partenerii din afară se făceau note de debit cu valoarea produselor care nu erau lucrate corespunzător. Valoarea acestora se scădea din ceea ce aveau ei de plătit. Eu nu aveam cum să mă duc în Anglia să constat că produsele nu corespundeau calitativ iar el nu şi-a asumat responsabilitatea. Eu cred că aici notele erau umflat şi îşi trăgeau bani buni din asta. Cu timpul societatea nu a mai putut continua. Am fost nevoit să merg la bancă, să pun clădirea gaj şi să iau credite pentru salarii. Asta a mers o lună, două. Cât putea să îmi ajungă şi creditul acela? La un moment dat, Savvas s-a oferit să cumpere el firma pe care lucram, Prod Pan Conf, care intrase în faliment.  Eram cu spatele la zid că nu puteam concedia personalul mai devreme de 45 de zile iar dacă anunţat partenerii că nu mai lucrez începând cu o anumită dată nu îmi mai trimeteau comenzi. M-a adus până în stadiul acesta şi mi-a cumpărat hala de la bancă unde era gajată pentru 4 miliarde. El a cumpărat-o făcând un credit. Toată treaba se întâmpla în 2006. El a preluat toată activitate, inclusiv personalul pe care eu îl calificasem în doi ani de zile şi utilajele pe care nu aveam unde să le duc”.

Ingineria

Ţeapa trasă bugetului public se încadrează ca proceduri în tiparul clasic. Savvas a creat o firmă pe care şi-a cumpărat tot patrimoniul şi alta pe care a angajat muncitorii şi care lucra efectiv comenzile obţinute de prima firmă. Sub pretextul că intermediarul care i-a livrat comenzi nu a mai plătit, Savvas a băgat în faliment firma cu salariaţi, căreia i-a transferat voit toate pierderile, în vreme ce profiturile i-au rămas pe firma curată. Firma băgată în faliment nu are nici un el e patrimoniu.

Firma pe care a preluat clădirea şi utilajele se numeşte Logistic Transport and Storage SRL. A mai creat o firmă care se numeşte Logistic CMT, pe care a angajat salariaţii. Contractele cu Anglia le-a făcut pe Logistic iar lucrările le făcea pe Logistic CMT. Adică veniturile erau pe firma cu patrimoniu iar cheltuielile pe cea cu salariaţi, unde nu are nici un patrimoniu. Exact principiul firmelor căpuşe. În Anglia mai era în legătură cu o firmă, Exclusiv parcă. Firma asta aduna contracte şi i le dădea pe Logistic lui. La un moment dat s-a spus că Exclusiv nu i-a mai plătit, ceea ce eu nu cred. Logistic CMT a intrat în faliment pentru datorii de 26 de miliarde la bugetul de stat, Iar Logistic Transport are profit şi active. Omul are însă proprietăţi şi venituri iar firma a băgat-o în faliment iar statul nu are ce recupera. Utilajele mele au rămas la el şi au fost inventariate de lichidator. Bunurile au fost vândute iar eu trebuia să dau bunurile cumpărătorilor. Savvas refuză să mi le dea, deşi nu sunt ale lui. Că nu vrea el. Până aici se merge cu măgăria. Deci dă o gaură de aproape 1 milion de dolari la buget şi îşi însuşeşte bunuri care îi aparţin fără să păţească nimic. I-am făcut deja două notificări fără nici un rezultat. Nu a plătit din 2006 până acum nici un fel de chirie pentru bunurile astea. Şi mă întreb dacă un cetăţean român ar fi făcut aşa ceva în Anglia ce s-ar fi întâmplat? Am încercat să îmi demontez aparatele de aer condiţionat de pe exteriorul clădirii, care sunt ale mele. M-a reclamat la poliţie şi am fost luat eu la întrebări. Nu s-au dus la el să-i ceară să dovedească proprietatea asupra bunurilor, m-au luat pe mine să le arată actele. Deşi le-am arătat poliţiştilor actele dar nici atunci nu m-au lăsat să intru să le iau. Aşa fac străinii bani în România iar noi suntem slugile lor”.  

Savvas, acţionar în 3 firme

Cipriotul Savvas este acţionar în 3 firme. În 2005 a creat împreună cu concubina lui, Nuţu Vasilica firmele Gist SRL şi Logistic CMT, ultima aflată în faliment. Ambele activează în domeniul confecţiilor. În prima firmă Savvas deţine 70% din părţile sociale iar în cea de-a doua 95%. Logistic Transport and Storage, care a fost înfiinţată în 2003, este deţinătoarea tuturor proprietăţilor achiziţionate de Savvas. În această firmă cipriotul deţine 95%, iar Nuţu Vasilica doar 5%. În schimb, Nuţu Vasilica deţine50% din părţile sociale ale firmei Transport Autovig SRL, firmă pe care funcţionează o şcoală de şoferi. Din aceste firme ar putea statul să-şi recupereze prejudiciul. Vom reveni. 

Vineri, în jurul orei 15.00, într-o cârciumă din Slobozia a intrat Stănică. Cu uniforma cea nouă, cu părul tăiat, era alt băiat, era alt băiat! Era de fapt în concediu şi pătruns ca o vijelie în local. Ne-a reperat la o masă dar s-a făcut că nu ne vede.

Am dezbătut repede si in unanimitate de voturi am decis că nişte poze cu omul din capul poliţiei ieşind din bucătăria unui restaurant în care a intrat ca la el acasă nu ne-ar fi stricat. Iar publicarea lor nu ar deranja nicicum deontologia profesională. Am pornit sculele si am aşteptat continuarea.

Şi continuarea a venit la circa 10 minute. Mai întâi a ieşit un ospătar care căra o cutie plină cu sticle. Bănuim că era vorba despre nişte vin, dar nu băgăm mâna în foc că nu ar mai fi fost şi altceva pe acolo. Ospătarul ţinea cutia cu atenţie şi călca repede îndreptându-se către ieşire.

Stănică îl urma îndeaproape pe ospătar, privind cu ochi bănuitori în toate părţile. În scurt timp ospătarul a revenit singur. Operaţiunea se încheiase. Stănică fusese servit. Evident, contra cost. Că aşa cum îl ştim noi, Stănică este un tip onest, care nu ar lua în veci o şpagă. Nici chiar sub forma unor sticle de vin. Ne întrebăm numai că căuta el în bucătăria localului? O urma ceva cursuri de recalificare? Sau îşi dă doctoratul şi în sarmale cu mămăligă şi varză cu ciolan?

 

Aşa cum promiteam în numărul trecut al ziarului, continuăm serialul dedicat situaţii constate la nivel judeţean în privinţa gestionării gunoiului. Reamintim că, potrivit informaţiilor oficiale, în acest moment în Ialomiţa se desfăşoară 5 proiecte de gestiune a deşeurilor, finanţate prin Phare CES 2004 şi Phare CES 2005, aflate în diferite faze de execuţie, majoritatea pe hârtie. Între ele există însă şi un exemplu de reuşită. Relativă şi ea, ca mai toate reuşitele administrative din România. Este vorba despre proiectul de la Amara, care reuneşte sub un titlu ambiţios, toate neajunsurile provocate de transformarea peste noapte a unei comune, Amara, într-un oraş obligat să răspundă standardelor europene în domeniu.

 

Amara, exemplul unui eşec reuşit

Titlul complet al proiectului de gestionare a deşeurilor de la Amara este „Îmbunătăţirea sistemului de salubritate. Colectare şi gestionare a deşeurilor în oraşul Amara în vederea reabilitării mediului, protejării sănătăţii populaţiei şi creşterii calităţii vieţii în cadrul comunităţii.” Însă proiectul de la Amara, în valoare de 355 de mii de euro nu rezolvă, practic, decât o parte dintre problemele legate de gestiunea deşeurilor. Primarul oraşului Amara, Victor Moraru: „Contribuţia locală la proiect este de 10 la sută. Cu aceşti bani vom avea două autogunoiere, un transcontainer şi un  autocamion. Vom achiziţiona 2300 de pubele şi saci de plastic pentru separarea deşeurilor. Şi 42 de containere care deja au fost achiziţionate. Fiecare curte va avea o pubelă pentru colectarea deşeurilor, maşina va trece o data-de două ori pe săptămână, iar deşeurile menajere vor fi ridicate. A fost un serviciu dorit şi cerut de populaţie. Pentru asta se înfiinţează o taxă.”

Taxa, potrivit studiului făcut de către autorităţi, este de 1 euro pe persoană. O sumă pe care locuitorii sunt obligaţi să o plătească pentru ca serviciul să poată funcţiona. Din păcate, în ciuda asigurărilor pe care le oferă primarul localităţii Amara, în oraş oamenii susţin că taxa este mare şi că nu o vor putea plăti nici dacă îşi doresc. „De unde să plătesc. Am trei copii, un singur salariu. La 5 inşi, câţi suntem, se duce dintr-un foc o sută cincizeci de mii. Şi-apoi, eu mă compar cu ăla care are cai, vaci…Eu stau la bloc!” ne explică unul dintre cetăţenii întâlniţi la intrarea în primărie. Autorităţile sunt însă optimiste… Şi caută în continuare soluţii: „Un serviciu nou înfiinţat costă. Dar n-avem ce să facem. Asta e direcţia în care trebuie să mergem: către un mediu mai curat. Aşa, toată lumea plăteşte pentru că poluează. Ne gândim însă să operăm diferenţieri între cei care produc doar deşeuri menajere şi cei care produc şi deşeuri animale.”

 

11 hectare de gunoi la oraş

Din păcate, de la teorie la fapte, calea este tot atât de lungă ca la început. Pentru că, indiferent care va fi soluţia abordată de către autorităţi, problema gunoiului rămâne. Iar la Amara ea se întinde pe 11 hectare. Deşi este oraş, Amara rămâne în continuare o comunitate rurală, care produce ceea ce numim în mod generic gunoi de grajd. Atât de mult încât cele două platforme de gunoi de la marginea oraşului se întind una pe 7 hectare şi cealaltă pe 4. De fapt, suprafeţele acoperite de gunoaie şi resturi menajere din jurul oraşului Amara sunt mai mari, dar anual, pentru limitarea efectelor, primăria cheltuie 800 de milioane de lei pentru comasarea gunoiului. Evident, şi aici există soluţii pe hârtie. Adică proiecte. Pentru a scăpa de gunoiul care a ajuns să acopere câmpurile din jurul oraşului, autoritatea locală încearcă să acceseze un nou proiect cu finanţare europeană. Finanţarea, în valoare de 65 de mii de euro, a fost obţinută şi aşteaptă licitaţia. Concret, proiectul va permite închiderea gropilor de gunoi existente şi realizarea unei rampe pentru gunoiul de grajd. Evident însă, primarul Victor Moraru nu poate avansa un termen ferm pentru acest nou proiect: „Amara nu va putea niciodată să rezolve problemele majore cu care se confruntă cu fonduri proprii. Şi nici soluţiile guvernamentale nu sunt cele mai sigure. Politicienii vin şi pleacă, există riscul ca proiectele să fie blocate şi să rămână aşa. Singura soluţie sunt banii europeni.”

 

Realitatea care omoară normele europene

Potrivit legislaţiei europene asumate de România, platformele de gunoi betonate ar trebui să devină operativ până la finele anului 2011. Însă în teren, realitatea este dezastruoasă. Nu numai că locuitorii zonelor rurale continuă să arunce gunoiul oriunde, fără a fi deranjaţi în vreun fel de către autorităţi, dar nici acolo unde acest lucru se întâmplă, nu există schimbări majore. La Amara, de exemplu, în aşteptarea serviciului plătit, tomberoanele de gunoi din localitate au devenit neîncăpătoare, iar primăria nu are nici un angajat disponibil pentru a colecta aceste deşeuri. Şi nici proiectul pe care autorităţile locale tocmai l-au finalizat nu se simte prea bine. Deşi licitaţiile au fost ţinute de câteva ori, până acum Amara nu a găsit nici un doritor care să-i vândă un autocamion pentru deşeuri, iar licitaţia pentru pubelele stradale a fost contestată, generând un blocaj de aproape 5 luni. În aceste condiţii, din poziţia lui Stan Păţitu’, primarul din Amara declară că indiferent cât de mult se vor strădui colegii săi implicaţi în proiecte similare la nivelul celorlalte zone din judeţ, cei care au pierdut trenul, nu îl vor mai prinde niciodată. „Cine se apucă acum de un program de gestionare a deşeurilor sau cine nu va reuşi să îndeplinească condiţiile impuse în cadrul proiectelor aflate în derulare, nu mai are nici o şansă să o facă înainte de 2011. ”

Cine sunt cei care sunt pe cale să piardă definitiv acest tren şi o fac cu o inconştienţă administrativă greu de egalat, vom afla împreună în numărul viitor al ziarului.

sa fie ionascu sanatos sa poa\' s-o beaCredincioşi preceptului „Nici o vara fără probleme” edilii slobozeni ne-u pregătit pentru această săptămână o nouă surpriză. Apa de la robinete nu e potabilă. Deşi ştiu care este pericolul şi îl recunosc ca atare, comunicatele de presă cosmetizează situaţia.

 

Apa cosmetizată la robinete

Deşi situaţia a fost cunoscută de către autorităţi încă de la finele săptămânii trecute, abia duminică postul local de radio a dat primul comunicat privitor la problemele înregistrate de SC Urban privind furnizarea apei în parametri normali. Potrivit comunicatului, sâmbătă seara la orele 22.00, SC Urban a tăiat definitiv cordonul ombilical care ne lega de SC Amonil şi furnizează apa exclusiv din sursa subterană. Din păcate însă, din cauza turbionării, apa de la robinetele slobozenilor este tulbure, are gust de mâl şi degajă un miros neplăcut. În ciuda acestor neajunsuri, comunicatul remis de către SC URBAN nu precizează clar că apa  nu este potabilă şi recomandă doar „prudenţă în folosirea apei ca apa potabilă: respectiv fierberea şi răcirea apei…”

O exprimare eufemistică pentru banala sintagmă: apa nu e potabilă! Dar cum practicile anterioare ale autorităţilor în condiţii similare au devenit deja proverbiale, încă o cosmetizare a realităţii nu mai miră pe nimeni.

 

Declaraţii evazive ale autorităţilor

Deşi situaţia ar solicita o preocupare sporită a autorităţilor în mediatizarea cât mai exactă a situaţiei de fapt, acestea continuă să comunice cu întârzierea caracteristică. SC Urban s-a limitat la a trimite comunicatul de presă cosmetizat, iar primarul Gabi Ionaşcu dă declaraţii liniştitoare în care susţine că problema este de competenţa specialiştilor . Despre lipsa apei potabile la robinete însă, nici un cuvânt. Mai mult, solicitată să ofere un punct de verere oficial asupra calităţii apei furnizate la robinete, directorul Autorităţii de Sănătate Publică Ialomiţa, Mihaela Dumitrescu, cosideră că textul comunicatului este suficient de explicit: „Scrie clar acolo că apa nu e potabilă. Dacă dumneavoastră înţelegeţi altceva, e problema dumneavoastră. Încă nu am văzut buletinele de analiză pentru a vă oferi amănunte legate de potabilitatea apei. Şi astăzi(luni-n.r.) nu sunt în localitate, sunt la o şedinţă. Cel mai probabil maine v-aş putea oferi informaţii legate de acest aspect.”

 

Apă minerală până la noi ordine

În lipsa unor informaţii oficiale, situaţia apei la Slobozia este deschisă celor mai fanteziste zvonuri. Prea preocupaţi ca să cosmetizeze adevărul, autorităţile locale susţin că situaţia se va rezolva odată cu finalizarea lucrărilor la instalaţia de clorinare a noului front de captare. Unde, afirmă surse apropiate instituţiei, s-a ars un transformator. Nimeni nu precizează însă nimic referitor la calitatea apei furnizate populaţiei din sursa subterană. Nici până in acest moment buletinele de analiză ale apei nu au fost făcute publice, iar nişte analize comandate de ASP au demonstrat existenţa unei cantităţi de amoniu în apă mai mare decât cea normală. Analizele prelevate de către ASP sunt ultimele dintr-un lung şir care  au confirmat existenţa unor probleme majore privind calitatea.

Până atunci însă, populaţia continuă să fie dezinformată, iar majoritatea locuitorilor consumă apa de la robinete atât ca apa potabilă cât şi în gospodărie, pentru gătit.

 

 

in cele cateva zile necesare pentru relocarea site-ului am fost vizitati de peste 500 de cititori…

 le multumin si ne cerem scuze ca nu suntem la fel de rapizi..

 dar asa cum am promis, lucram.. incet, dar bine, ne place sa credem… si chiar daca site/ul este in plin proces de reconstructie si nici macar noi nu mai stim de unde am inceput si cand vom termina, un lucru e sigur:E PUR SI MUOVE!!!!!

ps:

IAR PE CEI CARE AU DEJA CEVA DE SPUS, II INVITAM SA DEA O MANA DE AJUTOR ACCESAND SECTIUNEA DEDICATA LOR : ”COMUNITATEA GAZETA”

Introduction

    Genetics is the science of heredity and of the mechanisms by which traits are passed from parent to offspring. Which is exactly what our class studied. We took fruit flies as our example/ experiment because of their fast life cycle and their short life span. How that benefited us was we were able to see many generations of the flies. The phenotype (an organism’s appearance or other detectable characteristics that results from the organisms genotype and the environment) our group specifically tested was white-eyed fruit flies and wild-eyed fruit flies.

 Phenotypes Studied

    The three different phenotypes that our class started experimenting with are wild (+), vestigial (vg), and white eyed (w).  Wild flies are normal fruit flies with no mutations. Vestigial flies have crippled, malformed wings.  White-eyed flies have ‘albino characteristics’, or white eyes.

    Our group is focusing on crossing white-eyed and wild flies. In one vial we crossed wild males with white-eyed females, and in the other we cross white-eyed males with wild females.

Deşi teoretic nu este la guvernare, PSD a reuşit să arunce România către o criza acută. Surprinzător este că partidul lui Iliescu reuşeşte această performanţă pe mâna liberalilor, aflaţi măcar teoretic la conducerea guvernului. Guvernul minoritar al PNL a ajuns în postura de marionetă a PSD pentru simplul motiv că având nevoie de susţinere parlamentară a fost nevoit să accepte compromisurile dictate de PSD. Aşa s-a născut aberanta majorare a pensiilor pe care nici măcar bugetul anului 2008 nu o poate suporta în totalitate. Tot aşa au apărut masivele transferuri de bani către autorităţile locale, care la sfârşitul anului trecut au primit de la buget mai multe fonduri decât în restul anului. Toate aceste măsuri evident populiste sau, după caz, destinate satisfacerii unei clientele politice, au adus pe piaţă mai mulţi lei. De aici presiunea pe cursul de schimb şi aprecierea monedei euro care s-au repercutat rapid în preţuri. Inflaţia a dat şi ea semne de viaţă la fel de repede, astfel încât tot ceea ce s-a reuşit în ani de sacrificii s-a pierdut în doar câteva luni de dezmăţ financiar. Cedând presiunilor politice ale PSD, Tăriceanu a reuşit să-şi dea de două ori cu stângul în dreptul. Primii nemulţumiţi au fost exact pensionarii, cei pentru voturile cărora tandemul Tăriceanu-Geoană a aruncat România în pragul crizei. Majorarea pensiilor a fost înghiţită foarte repede de creşterea preţurilor la utilităţi şi alimente. Adică ceea ce politicienii populişti au dat cu o mână a luat înapoi piaţa liberă cu două. Mecanismul este simplu. Mai mulţi bani pe piaţă neacoperiţi de servicii determină o creştere a consumului. Care consum este alimentat de importuri, ceea ce conduce la creşterea monedei europene. Creşterea euro conduce la creşterea preţului la utilităţi şi implicit la toate produsele. Dintr-o dată, majorarea pensiilor rămâne fără efect, lucru pe care revoltaţii pensionari nu-l pricep dar îl resimt. Şi, firesc, înjură pe bună dreptate guvernul la unison cu PSD, care rânjeşte iliescian la bietul Tăriceanu devenit para trăznet. A doua piedică pe care primul ministru şi-a pus-o a fost reprezentată de transferurile masive de bani către autorităţile locale. Banii au plecat cu vagoanele spre primăriile controlate de PSD şi PNL. Unii nici măcar nu au reuşit să toace pomenile guvernamentale din cauza timpului scurt. Ce a dat Moş Crăciun fără să ţină cont de proiecte şi nevoi, a luat înapoi Sfântul Varujan. Pentru că intrat în 2008 cu sacul ciuruit, ministerul de finanţe a confiscat cota de 40% din tranzacţiile imobiliare pe care o încasau primăriile, deturnând-o spre bugetul de stat. Aşa că cele câteva sute de milioane primite în ajunul Crăciunului nu vor suplini miliardele pierdute de comunităţile locale prin naţionalizarea” acestui impozit. Măsura a atras nemulţumiri din partea primarilor, care au fost miluiţi cu firimituri luându-li-se la schimb şunca din fasole. Sunt suficiente argumente pentru orice om de bun simţ ca să constate că Tăriceanu nu a făcut altceva decât să îşi taie singur craca de sub picioare, iluzionându-se, de fapt, că se eternizează în funcţia pentru care ar fi în stare să sacrifice situaţia economică a României.  

 

gazeta on-line isi doreste sa fie mai mult decat un site oarecare…

isi doreste sa devina o comunitate…

o comunitate a celor care inteleg ca a fi informat inseamna cu adevarat a detine puterea, iar puterea adevarata este cea care poate fi impartita cu ceilalti.

acesta este si rolul sistemului newsletter pe care il propunem…

un sistem on/line prin care cei care doresc sa fie informati o pot face cu minimum de efort si maximum de eficienta

e de ajuns sa iti doresti…

Dacă te uiţi la marii analişti ai neamului cum îşi dau cu părerea la TV despre lipsa de civilizaţie din România, îşi vine să emigrezi. Să regreţi din toată fiinţa că nenorocitul de act sexual în urma căruia ai apărut pe lume s-a purtat între doi români într-o ţară bananieră. Dintre cei care au un astfel de discurs se remarcă un oarecare Dan Chişu, mare prezentator de emisiuni gastronomice la Realitatea TV. Deontolog şi el ca toţi ceilalţi colegi ai lui, Chişu este un critic sever al realităţilor din România. Şi are dreptate omul, că mai îşi vine să-l crezi când îl vezi cum trece de la supa de creveţi la analiza fină a societăţii româneşti. Numai că după ce camera de luat vederi se stinge, Chişu devine unul dintre miile de mârlani care fac aerul din această ţară irespirabil. Suprins în neregulă pe autostradă, cârnăţarul de la Realitatea TV a dat un mic recital din care nu au lipsit cuvinte de tip jegoşilor, proştilor şi tradiţionala ameninţare: “vă fac eu pe voi”. Şi i-a făcut. Prins fără RCA, băiatul a pus mâna pe telefoane şi s-a tot întreţinut cu granguri din poliţie. După ce şi-a luat maşina prezentând la poliţie o asigurare care intra în vigoare, culmea, chiar în ziua cu pricina, Chişu şi-a exercitat farmecul cu şefii şefilor agentului cu pricina. Aşa se face că la Feteşti a sosit o echipă de control care l-a băgat pe poliţist în proceduri. Şi pentru ce? Că şi-a făcut treaba? Aşa o fi şi în ţările civilizate pe care cei de teapa lui Chişu le evocă de mama focului? Cum ar fi procedat conducerea poliţiei după un astfel de incident? Probabil că nea Chişu ar fi intrat puţin la răcoare pentru vina de a insulta poliţiştii aflaţi în exerciţiul funcţiunii iar maşina i-ar fi fost restituită după ce s-ar fi verificat la sânge provenienţa chitanţei de plată a RCA. La noi se întâmplă pe dos. Mârlanul iese victorios, iar poliţistul şifonat. Că în România legea se aplică doar fraierilor. Vedetele, păpuşile cu silicoane sau lăutarii de succes scapă întotdeauna. Iar poliţiştii care îşi fac treaba şi deranjează şerpăria riscă să-şi piardă slujba. Ne întrebăm cât ar fi durat dacă un cetăţean de rând ar fi reclamat un abuz la Ministerul de Interne? Probabil luni de zile iar răspunsul ar fi fost în doi peri. Aşa, pentru marele teleast, lucrurile s-au mişcat rapid. Dar din păcate, nu în sensul în caretrebuia.