Thursday, August 21st, 2014

Sub deviza « Votul ilegal înseamnă închisoare» Ministerul Administraţiei şi Internelor a demarat o campanie de informare şi conştientizare a cetăţenilor împotriva fraudelor electorale, cu aplicabilitate directă asupra bunei desfăşurări a procesului electoral din lunile noiembrie-decembrie 2009.

Campania a început din prima zi a campaniei electorale, 23 octombrie 2009, şi se va termina în ziua turului al doilea al alegerilor, respectiv în data de 6 decembrie 2009. Întreaga activitate urmăreşte informarea cetăţenilor cu privire la riscurile la care se pot expune cei care încalcă legislaţia electorală, SCOPUL fiind asigurarea unui VOT CORECT. În judeţul Ialomiţa, reprezentanţii Instituţiei Prefectului, alături de cei ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie, Poliţiei de Frontieră, Inspectoratului de Jandarmi şi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă vor desfăşura, pe durata campaniei, mai multe acţiuni menite să informeze opinia publică asupra sancţiunilor legale aplicate pentru votul multiplu (cea mai frecventă modalitate de fraudă electorală, potrivit percepţiei publice). Concret, acţiunile vor consta în distribuţia către populaţia cu drept de vot a unor pliante cu mesajul campaniei şi în afişarea în locuri vizibile (sediile structurilor locale de poliţie, jandarmerie şi pompieri, primării, secţii de votare etc.) a afişelor campaniei

Acțiuni la Țăndărei și Fetești

În cadrul campaniei « Votul ilegal înseamnă închisoare», în data de 30 octombrie a.c., efective din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa,  Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă « Barbu Catargiu» al judeţului Ialomiţa, precum şi de la Instituţia Prefectului au derulat acţiuni de informare şi pregătire a populaţiei din oraşele Feteşti şi Ţăndărei, precum şi din comunele învecinate acestora. Astfel, la sediile instituţiilor publice din aceste localităţi au fost lipite afişe cu sloganul campaniei, iar oamenilor li s-au înmânat pliante cu principalele infracţiuni şi contravenţii prevăzute de legislaţia electorală, precum şi modul de sancţionare a celor care încalcă legea pe timpul campaniei electorale şi al desfăşurării procesului de votare. Acţiunea s-a bucurat de succes, iar oamenii au fost receptivi la explicaţiile personalului M.A.I., mulţi dintre cei cărora li s-au înmânat pliantele şi afişele, angajându-se să transmită informaţia mai departe în propriile cercuri sociale. Activităţile desfăşurate de instituţiile M.A.I. sub sloganul « Votul ilegal înseamnă închisoare» vor continua pe tot parcursul campaniei electorale precum şi pe timpul desfăşurării alegerilor pentru preşedintele României din data 22 noiembrie, respectiv 6 decembrie.

Așa zisa campanie de informare despre vaccinul anti HPV a atins paroxismul. Săptămâna trecută, secretarul de stat din Ministerul Sănătății Streinu Cercel anunța cu nesimțire la TV că vaccinarea fetițelor cu vârste între 10-13 ani se va face indiferent de opțiunea părinților. După ce inițial același minister vorbea ceva despre un sondaj de opinie care să arate poziția părinților față de vaccin, acum s-a trecut la forțarea lucrurilor pe față. Copii vor fi vaccinați pur și simplu fără ca părinții să-și mai dea acordul. Se mizează pe lipsa de informare sau pe campania horror plătită de producătorii vaccinului care au de încasat de la Ministerul Sănătății 24,8 milioane de euro pentru cele 330.000 de doze de vaccin care stau să expire în depozite din noiembrie 2008. Cele două companii, GlaxoSmith Kline(GSK) și Merck Sharp&Dhome(MSD) au primit împreună suma respectivă în urma unei achiziții directe inițiată de fostul ministru al sănătății Eugen Nicolaescu. Lipsa licitației și inutilitatea achiziției sunt acum acoperite de Streinu Cercel, omul multinaționalelor din minister care alarmează populația și forțează nota pentru a acoperi cel mai mare tun tras împotriva bugetului public din 1990 încoace. Același personaj sinistru se pregătește pentru un nou tun pregătind psihologic populația pentru achiziția din fonduri publice a circa 1 milion de doze de vaccin împotriva gripei porcine, promovată la greu în mass media. Deși numărul de viroze la nivel național este într-o continuă scădere, pe ecranele televizoarelor este derulată o adevărată campanie de isterizare a populației care să justifice acest nou tun.

 

contract gsk

Mihaela Geoană, sponsorizată de GSK

Cei doi producători au beneficiat de sprijin de la cel mai înalt nivel pentru a beneficia de o astfel de pleașcă. GSK este sponsorul principal al fundației Renașterea. După ce în noiembrie-decembrie 2008 fundația Mihaelei Geoană a protestat public față de campania de vaccinare demarată de Nicolaescu, imediat după ce PSD a confiscat Ministerul Sănătății fundația a fost cooptată pe post de “consultant” într-o campanile de așa-zisă informare a populației plătită de cele două companii. Asta după ce reprezentații Fundației Renașterea au recunoscut public pe propriul site că GSK a finanțat cu sume importante importul unui laborator mobil de diagnosticare a cancerului la sân folosit de Mihaela Geoană inclusiv în campania electorală de la Dăbuleni a consortului domniei sale, prezidențiabilul imaculat Mircea Geoană. Imediat după această mișcare Renașterea a devenit principalul susținător al campaniei de vaccinare. Deși reprezentanții fundației susțin că participă în calitate de consultat la campania de informare, în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Campania plătită de cei doi producători este o campanie horror în care populația este terorizată cu pericolul cancerului de col uterin. Nicăieri nu se vorbește și despre reacțiile alergice la vaccinuri care au generat panică și chiar decese despre care s-a afirmat fără probe că nu ar avea legătură cu vaccinul. Sunt expuse public tot soiul de starlete care istorisesc scene de groază și îndeamnă la vaccinare, deși nimeni nu poate afirma că vaccinul este soluția câtă vreme nu s-a demonstrat în practică faptul că imunizarea este reală. Nici nu se putea deoarece testele nu sunt încă finalizate complet iar fetițele vaccinate acum vor putea fi evaluate peste alți câțiva ani. Mai mult decât atât, nici unul dintre medicii implicați în campanie, nici măcar expertul Streinu Cercel, nu vorbesc despre necesitatea unor teste antialergice fără de care orice vaccinare reprezintă un risc ridicat. Toată această isterie națională se derulează sub auspiciile Ministerului Sănătății, părinții fiind bombardați cu informații neverificate, pe alocuri false, și care induc o singură idee: dacă nu ne vaccinăm copiii îi condamnăm la moarte. Ceea ce este mai mult decât o exagerare. Este o minciună ordinară!

 

contract MSD

O șpagă guvernamentală?

Dacă GSK a beneficiat de sprijin nu total dezinteresat de la fundația nevestei președintelui PSD, MSD s-a bucurat de susținere pe filiera guvernamentală.  Mai 2008. Madam Albright aflată în România pentru a face lobby în favoarea companiei americane MSD și vaccinului Silgard produs de aceasta rostește următorul discurs:“Prea multe fete și femei din România trec prin această boală cumplită. În fiecare zi mor 6 femei din cauza cancerului de col uterin și 9 sunt diagnosticate cu această afecțiune. Majoritatea acestor cazuri ar putea fi prevenite”. Fără a preciza sursa informațiilor alarmiste pe care le răspândește, lobby-sta ne spune că anual mor în România 2190 de femei din cele 3125 care se îmbolnăvesc de cancer de col uterin. A trebuit să apară vaccinul companiei americane și pe Albright s-o apuce mila de românce ca să aflăm aceste adevăruri cutremurătoare! Efectul vizitei publicitare făcute de bătrâna care proslăvea asasinarea copiilor din Irak în numele democrației a fost devastator. Tăriceanu a anunțat imediat că încă din toamnă România va implementa un program de vaccinare gratuită împotriva cancerului de col uterin. Culisele vizitei au fost, se pare, altele. Mai exact, lui Tăriceanu i s-a promis înlesnirea unei vizite oficiale la Washington care să-l ajute în lupta electorală cu Băsescu. Având și binecuvântarea tacită a președintelui României, cu care Albright s-a întâlnit în cadrul aceleiași vizite, guvernul Tăriceanu a demarat achitarea “favorului” cerut de fostul secretar de stat american.

Vaccinare cu forța- marea ticăloșie a statului român

Cele 330.000 de doze care se află deja în depozitele MS sunt pe care de a expira. Oficialii instituției susțin că nu plătit nici un șfanț și recunosc că au fost folosite până în prezent 2600 de doze! Disperarea este mare pentru că în loc să compenseze vaccinul în farmacii și să lase populația să decidă dacă-l folosește sau nu, statul porcesc român a cumpărat cu vagonul o marfă fără căutare pe care acum se pregătește să ne-o bage pe gât. Cercel, omul companiilor farmaceutice a declarat că vaccinarea se va derula pur și simplu fără a se mai apela la sondajul de opinie anunțat cu surle și trâmbițe sub ministeriatul lui Bazac. Singura soluție pe care o au părinții este aceea de a afla cumva care este ziua în care se face vaccinarea și să nu-și trimită copiii la școală în ziua respectivă! Este o forțare evidentă a legii și o încălcare a drepturilor omului fără precedent. Nimeni nu poate fi forțat să urmeze un tratament, cu atât mai mult unul neverificat și taxat de muți medici ca fiind dubios. Mai mult, Streinu Cercel a lăsat să se înțeleagă că ar fi posibil ca elevii care nu vor să se vaccineze să nu mai fie primiți la școală după modelul din SUA! Ceea ce nu spune individul este că in SUA această aberație a durat până când organizațiile civice au reușit să determine guvernul federal să renunțe la această condiționare. Cel mâna pe Cercel în luptă, doar o anchetă a DNA poate scoate la lumină.

Presa de trust vs Internet

Dacă presa de trust din România contribuie activ la intoxicarea populației, Internetul este plin de reacții la adresa acestei ticăloșii fără precedent la care se dedă statul român. Redăm câteva fragmente dintr-un articol publicat pe site-ul gardasil.07x.net

Din punct de vedere al securităţii naţionale

- se manifestă riscul infectării intenţionate a vaccinului gardasil cu agenţi care produc sterilitate de genul human chorionic gonadotrophin (HCG), sau potenţialul de sterilizare al elementului tween 80 sau polysorbate 80 despre care suntem anunţaţi oficial că s-ar afla în vaccin, în contextul în care compania producătoare nu oferă nici o garanţie vis a vis de riscul apariţiei sterilităţii ca efect advers după administrarea vaccinului. Mai mult decât atât, răspunderea pentru administrarea vaccinului revine părinţilor şi nu producătorului, care se descarcă de orice obligaţii, menţionând în prospect o serie de posibile reacţii adverse printre care include pe lângă sterilitate şi moartea.

Astfel, sterilizarea unei generaţii din populaţia feminină a României, sterilizare care se poate constata doar când acestea vor ajunge la vârsta maturităţii şi vor vrea să aibă copii, coroborată cu instituirea unei tradiţii în administrarea acestui vaccin la următoarele generaţii, poate determina la extrem, pe parcursul a aproximativ 10 ani o reducere fără precedent a numărului de naşteri şi implicit a numărului de români, fenomen similar prin pierderi cu un cataclism nuclear sau cu un genocid;

- introducerea în organismele aparţinând unui număr însemnat de cetăţeni, a unor substanţe, al căror potenţial de risc nu a fost verificat, care pot determina mai devreme sau mai târziu îmbolnăviri grave, este asociat ameninţării războiului biologic, elementul necunoscut în acest caz fiind doar intenţionalitatea sau neintenţionalitatea, elemente care însă nu influenţează cu nimic rezultatele potenţiale;

Dacă în cazul unui război se pierde o parte însemnată a populaţiei masculine a unui popor, populaţia rămasă, mai poate înlocui în timp pierderile creând condiţiile reluării vieţii normale, în situaţia mai sus menţionată, lucrul acesta nu se va mai putea face.

  • Din punct de vedere juridic:

- Reprezentanţi legitimi ai intereselor de sănătate ale populaţiei statului român, adoptă decizii pe baza unei fundamentări ştiinţifice mai mult decât superficiale, care creează riscuri mortale pentru populaţia căreia i se adresează şi pe care sunt plătiţi şi au jurat că o vor apăra, favorizând în mod explicit şi de o manieră sigură companiile transnaţionale străine.

În activitatea respectivă dezinformează populaţia, induce panică prin invocarea unor situaţii probabile pe care le prezintă ca sigure şi încalcă următoarele drepturi legale ale copiilor şi părinţilor:

- art. 22, din legea fundamentală, ”Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică”

- alin. (1) şi (6) al art. 29 din Constituţie, referitor la “Libertatea conştiinţei”, potrivit cu care, “Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie contrară covingerilor sale şi (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

- dispoziţiile art, 31 din aceeaşi Lege, “Dreptul la informaţie “alin. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

- art. 34 si 49, din Constituţie referitor la” Dreptul la ocrotirea sănătăţii”, creând premisele exploatării minorilor şi folosirii lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală.

Prin acest lanţ de încălcări s-a vizat obţinerea consimţământului implicit şi tacit al părinţilor, atât de necesar acestei campanii, smuls prin dezinformare şi violenţă, prin temerea indusă de declaraţia de refuz a părintelui chemat să-şi asume toate consecinţele hotărârii lui în scris. Astfel, chiar dacă ulterior se va sancţiona excesul de putere al autorităţii privind modalitatea derulării programului de vaccinare, şi drepturile persoanei vor fi dovedit vătămate, consecinţele pot fi de neînlăturat.

Precedentul unei dictaturi4 care pune în pericol libertatea persoanei de a-şi asigura starea de sănătate aşa cum crede el de cuvinţă, induce pericolul uriaş al introducerii unei situaţii de sclavie modernă în care tirania standardelor medicale şi a teoriilor ştiinţifice este mai mult sau mai puţin acceptată de o aşa-numită lume ştiinţifică, care gravitează oricum în jurul fondurilor pentru cercetare oferite interesat în cele mai multe ocazii de instituţii private şi uneori de instituţii publice supuse jocurilor politice.

  • Din punct de vedere medical şi ştiinţific:

- sistemul sănătăţii publice din România, a permis ca un număr mic de persoane, dintre care unele fără studii medicale, în lipsa unei fundamentări ştiinţifice să decidă intervenţii semnificative la nivelul structurii biologice a unei însemnate părţi a cetăţenilor ţării, fără ca alte instituţii5 să poată să avizeze, luând în consideraţie riscurile, garanţiile şi beneficiile, procesul respectiv.

- raportul dintre obiectivitatea ştiinţifică şi nevoia imperioasă de a obţine profituri, impune necesitatea existenţei unei instituţii ştiinţifice neutre care să caute să reprezinte interesele publicului neiniţiat în confruntarea cu specialiştii companiilor private interesate să promoveze un număr tot mai ridicat de produse prezentate prin tehnicile de marketing drept soluţii fără cusur la tot mai numeroasele boli ale umanităţii. Raportul dintre cele două instituţii este însă unul total disproporţionat. Astfel transnaţionalele dispun de laboratoare moderne şi de tehnologie de ultimă oră şi îşi permit să racoleze elita cercetătorilor din întreaga lume, pe când angajaţii instituţiilor publice visează la salariile şi condiţiile de cercetare din transnaţionale şi de obicei sesiunile ştiinţifice la care aceştia participă sunt sponsorizate de transnaţionalele menţionate. Astfel, în condiţiile unei cultivări continue a cercetătorilor din instituţiile publice de cercetare, cenuşăresele muncii de cercetare ştiinţifică din domeniul public manifestă în permanenţă complexe de inferioritate vis a vis de anvergura ştiinţifică a cercetărilor şi produselor respectivelor companii. În contextul în care respectivii specialişti ai domeniului public sunt potenţiali angajaţi ai transnaţionalelor, devine extrem de discutabilă obiectivitatea unor analize ale respectivilor angajaţi în procesul de certificare a produselor destinate menţinerii stării de sănătate a populaţiei.

În domeniul aproape esoteric al virusologiei, microbiologiei, etc, publicul larg asistă fără cea mai mică pretenţie de a putea înţelege sau chiar interveni, lăsând administrarea propriului corp biologic în mâna acestor iniţiaţi, care stabilesc cu un limbaj specific, dimensiunea binelui şi răului biologic.

Oameni care se pretind intelectuali, refuză să creadă că aceşti iniţiaţi i-ar putea înşela sau s-ar putea înşela, deoarece s-au obişnuit să transfere domeniul revelat al dogmelor pe terenul adevărurilor relative, obţinute prin metodele inductive ale ştiinţei.

Astfel, principala problemă în legătura cu speţa de faţă este diferenţa flagrantă între viziunea principalelor instituţii occidentale referitor la cauzele cancerului de col uterin, pe care se presupune că l-ar vindeca silgard/gardasilul.

Institutele occidentale vorbesc despre factori de risc ai cancerului de col uterin sau cervical, ferindu-se să se pronunţe vis a vis de cauze, pe când pliantul ministerului sănătăţii foloseşte în mod explicit termenul de cauză a cancerului.

Totodată, pe principalele site-uri ale instituţiilor specializate în studiul cancerului se susţine în mod coerent că nu se cunosc deocamdată cauzele care produc cancerul cervical. Instituţiile în cauză deşi plasează ca principal factor de risc al cancerului virusul HPV, mai menţionează drept co-factori infectarea cu virusul HIV, contactele sexuale cu multipli parteneri, persistenţa unor boli cu transmitere sexuală, începerea vieţii sexuale de la o vârstă tânără, expunerea la fumat, condiţiile de viaţă până la vârsta de 15 ani, rasa (rata de răspândire a cancerului este mai mare la afro-americani, hispanici şi americanii nativi).(sursa: gardasil.07x.net)

Domnul Silvian Ciupercă, recunoscut drept un adept al cinstei şi corectitudinii este pus în faţa unei dileme existenţiale. Subordonatul său pe linie politică, Vasile Olaru a comis un abuz cât Casa Poporului asezonat cu falsuri şi şmenuri juridice. De mână cu juristul PSD instalat la Spitalul Slobozia Olaru a închiriat fără un teren în curtea instituţiei fără a avea acest drept. Pentru asta chirurgul de partid s-a folosit de o hotărâre abrogată a Consiliului Judeţean pe care a trimis-o la primărie încercând să dovedească prin asta că are drept de viaţă şi de moarte asupra bunurilor spitalului. Şmecheria a ţinut iar Primăria Slobozia a autorizat o construcţie provizorie în acte dar cu fundaţie şi tot arsenalul unei construcţii definitive. Pus în faţa acestei situaţii, preşedintele Ciupercă va trebui să sesizeze Parchetul cu privire la infracţiunile comise de colegul domniei sale de partid. Este obligaţia legală a domniei sale de care nu prea are cum scăpa. Oricum ar încerca să o ascundă, infracţiunea comisă de Olaru este de domeniul evidenţei. Deocamdată domnul Ciupercă trage de timp. Funcţionarii CJI se fac că cercetează faptele iar preşedintele chestionat de noi se face că nu ştie nimic. Până ca oamenii din subordinea domniei sale să mişte ceva, domnul preşedinte poate admira întreaga golănie a lui Olaru în paginile GSE. Şi poate demara procedurile pentru ca fostul director al spitalului să răspundă pentru faptele sale. Senzaţia unanimă este însă că preşedintele CJI nu va face demersurile la care este obligat de lege. Pentru că ar da foarte prost la campania electorală a PSD ca unul dintre fruntaşii partidului să fie chemat la Parchet pentru hoţii. Cinstit măcar în mod declarativ, preşedintele pare dispus să-şi sacrifice şi bruma de credibilitate pe care o mai are pentru protejarea lui Olaru. De ce face asta este greu de explicat în mod raţional. Complicitate, laşitate, solidaritate cu golanii, toate sunt argumente valabile. Indiferent însă de argumentele unei asemenea posibile decizii, domnul preşedinte îşi asumă o mare responsabilitate. Şi anume aceea a asimilării domniei sale cu indivizii dubioşi pe care i-a girat pentru ocuparea unor funcţii publice. Refuzând să sesizeze Parchetul, domnul Ciupercă devine complice cu hoţii. Şi, asemenea lui Iliescu,  care era cinstit foc dar sub care colcăia de mafioţi, domnul preşedinte va putea fi arătat ca un protector de nădejde al unei mafii de partid. Asta ca să nu mai spunem că trecerea sub tăcere a golăniilor lui Olaru l-ar putea aduce pe liderul PSD fix în faţa procurorilor în calitate de complice. Cu ce costuri, vom vedea la localele viitoare.

Situația României anului 2009 este una extrem de cețoasă și incertă. Dincolo de greutățile economice datorate crizei mondiale, ceea ce se întâmplă în aceste zile pe scena politică demonstrează că România este un stat anchilozat în care instituțiile se calcă pe bombeuri. Politica a penetrat adânc în toate instituțiile administrației publice iar așa zisa reformă a statului este mai de grabă un deziderat de campanie decât o necesitate de care să fie conștienți toți politicienii. Parlamentul sau Președinția? Guvernul sau Parlamentul? Consiliul Local sau Consiliul Județean? Consiliul Județean sau Prefectura? Aceste dileme instituționale sunt simple teme de reflexie pentru privitorii scenei politice și rareori teme de dezbatere pentru partide. Contradicțiile legislative dintre instituții ne aduce de multe ori în blocaj instituțional, așa cum suntem acum, când avem dileme legislative în materia desemnării premierului.

Dileme la vârf

Cine are dreptul să propună premierul? Această întrebare are un răspuns clar. Conform Constituției elaborate în laboratoarele PSD, președintele are acest atribut. Parlamentul este chemat să valideze prin vot sau să respingă propunerea președintelui. Câtă vreme PSD a fost la putere, această separare de atribuții între Parlament și Președinte era un soi de măsură de siguranță. Iliescu s-a asigurat că nimeni de la Partid nu mișcă în front câtă vreme el este ocupat cu treburile țării pe care a condus-o 3 mandate constituționale. Și așa a și funcționat acest principiu, tensiunile intervenite între bătrânul stalinist și mai tânărul său discipol Adrian Năstase fiind depășite cu ajutorul pârghiilor de tip șopârlă pe care Iliescu a avut grijă să le strecoare în Constituție pe mâna defunctului Iorgovan. Când la putere a ajuns altcineva decât Iliescu, Constituția până atunci perfectă a devenit brusc învechită. Nu intră în discuție aici mandatul lui Emil Constantinescu, a cărui singură tresărire de cap al statului s-a manifestat la destituirea discutabilă a primului ministru Radu Vasile. Măsura luată atunci de Constantinescu era în deplin acord cu Constituția și a fost modificată ulterior de guvernul Năstase sub domnia lui Iliescu. Patriarhul roșu a trebuit să-i ofere o garanție Bombonelului, care anticipase un posibil conflict între palate. Conflictul a apărut și Năstase a fost protejat de garanția constituțională care prevedea că Președintele nu-l poate demite pe primul ministru. De reținut că modificările de Constituție negociate de clanurile lui Ilici și Bombonel au avut nevoie de prelungirea ilegală a referendumului. S-a votat două zile inclusiv prin supermarketuri ca această nebuloasă ce avea darul de a împăca setea de putere a două clanuri ale aceluiași partid să devină literă de lege. Și a devenit, cu largul concurs al opoziției reprezentată de PNL și PSD, care n-au protestat de loc la impunerea cu forța a acestor reglementări imbecile. Acum, când șopârlele legislative sunt folosite de Băsescu în lupta electorală și politică cu Opoziția de tip gașcă de cartier, Constituția e nocivă. E veche. Trebuie schimbată. Nebunia a atins cote de avarie din moment de Geoană și Antonescu inventează cutume și subînțelesuri ale unui text de lege care spune clar că Președintele nu are datoria să țină cont de majoritățile inventate de Parlament în absența unui partid cu 51% în alegeri. Morala: atenție când legiferezi, că nu se știe cine va folosi legea și în ce scopuri. Realitatea demonstrează că nici un partid politic nu este în stare ca atunci când este la putere să elaboreze legi care să avantajeze Opoziția. Pentru că toți uită când sunt în fruntea bucatelor că vor ajunge în opoziție. (va urma)

Moțiunea de ieri a adus România înapoi în ianuarie 2009. Cu un raport de forțe sensibil modificat față de momentul investirii guvernului PSD-PD-L prin dezertarea unor parlamentari PSD și PNL și încorporarea lor la PD-L, scena politică este neschimbată față de alegerile din 2008. Mingea se află la președintele Băsescu de la care va veni nominalizarea pentru postul de prim ministru. Singura schimbare este faptul că acum operațiunea se va derula în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale. De data aceasta președintele are mult mai puține opțiuni. Este clar că fără PD-L nu va exista nici un guvern. Este la fel de clar că o combinație PNL-PD-L sau PSD – PD-L nu este posibilă și că nici o combinație cu UDMR nu prezintă garanții câtă vreme la poarta Uniunii atârnă felinarul roșu. Judecând după atacurile pe care găștile lui Geoană și Antonescu le-au îndreptat împotriva lui Băsescu este greu de crezut că președintele va mai face gafa de a-și băga dușmanul în casă. Băsescu nu face decât să profite de Constituția creată de starostele Ilici Iliescu pentru sine și să se joace de-a Dumnezeul politicii cu uneltele pe care i le-a pregătit inconștient bătrânul stalinist din capul gol al PSD. Judecând în funcție de aceste elemente și ținând cont că Băsescu nu-i deloc naiv se conturează tot mai clar o soluție. Președintele va nominaliza premier de la PD-L care va forma un guvern  ce va fi validat la a doua încercare pentru că nici unul dintre parlamentari nu vrea să plece de lângă abator după ce a cheltuit miliarde în campania electorală. Cu acest guvern Băsescu va trece alegerile. Iar dacă va câștiga va propune cu adevărat un premier independent, cel mai probabil pe Mugur Isărescu, care va crea un guvern de largă concentrare. Sau de tehnocrați, în funcție de pozițiile PSD șiP NL care acum încearcă să vâre pe sub ușa de la Cotroceni un independent de stânga-dreapta drept prim  ministru interimar. Soluția este de-a dreptul hazlie pentru că e la mintea cocoșului că primarul Sibiului nu va da vrabia din mână pentru două luni de cap al unui executiv marionetă. În cazul în care PSD și PNL vor forța lucrurile și vor respinge guvernul propus de PD-L, deși nu prea văd cum ar putea Geoană și Antonescu să-și controleze parlamentarii ajunși în funcții pe banii lor, se va ajunge la anticipate. Caz în care meciul se joacă și intră în prelungiri cu efectul devastator al deteriorării situației economice. Dacă conjurația de stânga-dreapta îl va suspenda pe Băsescu așa cum a mai făcut-o, președinte va câștiga alegerile cu 80%, fapt demonstrat la referendumul trecut. Ori cum am da-o, tot Băsescu are cartea câștigătoare. Iar moțiunea de ieri n-a făcut decât să-i aducă pe semnatari acolo de unde au venit. Adică în copaci. Cu ce costuri pentru România, vom vedea.

A analiza defectele clasei politice fără a lua în calcul și vina electoratului, a poporului pe umerii căruia plânge toată lumea este o eroare. Clasa politică este într-adevăr coruptă până în măduvă, populată cu aborigeni și necuvântătoare și incapabilă de a se reforma. Plecând de la criteriile de selecție și promovare și până la modalitatea discutabilă prin care lichelele migrează între cele trei partide importante de pe scena politică, totul indică putregai și mizerie. Șmecherii și cei aleși de băieții din umbră ocupă locurile din față, iau pozițiile cheie și execută comenzi. În schimb sunt lăsați să se îmbogățească fără măsură și fără riscul de a suporta rigorile legii. Cei mai fraierii sunt lăsați să se bucure de posturi călduțe în administrație, posturi pentru care nu au de multe ori competențele cerute de lege. La schimb pun osul în campanie și execută ordinele venite de la eșalonul din frunte fără comentarii și la timp. Așa funcționează sistemul iar golanii sunt răspândiți egal în toate partidele. Acest sistem nu ar fi fost posibil fără complicitatea cetățeanului, a contribuabilului care plătește tot. Votul a ajuns o marfă tranzacționabilă care are un preț estimat de 1 milion de lei per bucată. Și nu e vorba de o metaforă sau de costul total al campaniei raportat la numărul de voturi obținute de un partid. E vorba de suma alocată de partide ca să convingă un bizon să ștampileze. Circa 500.000 se încasează de votant, restul fiind comisioane. Nu contează programele electorale sau profilul candidaților. Contează ce se dă. Nici măcar promisiunile electorale nu se mai pun la socoteală, căci toată lumea știe că gargara din campanie nu face nici doi lei. Banul, micul, berea, găleata sau ce se mai oferă de către candidați reprezintă miza. Oamenii conștienți nu mai merg la vot de scârbă și nu poți să-i acuzi prea tare. Nu au cu cine vota și nu e menirea lor să creeze o alternativă. Decizia se ia la baza societății, acolo unde legea e o glumă, informația nu există iar prostia este dominantă. Votează regulat pătura cea mai de jos, care habar nu are despre semnificația ștampilei sau despre personajele ce i se vâră sub nas pe buletine. Că s-a ajuns aici este performanța PSD-ului, cea mai ticăloasă și retrogradă forță politică. Partidul lui Iliescu s-a bazat întotdeauna pe masele ignorate cărora le-a promis un contract pe termen scurt. Mită electorală și ajutoare de la stat contra voturi. În 2009, proiectul imaginat de Iliescu a reușit. Pentru că nu știm să protestăm, pentru că nu ne opunem, pentru că treburile publice nu sunt treaba noastră, pentru că regulile trebuie să le respecte alții, pentru că ne place să ne descurcăm. Necazul este că toată clasa politică a sesizat că nu are cenzor și partener. Și se comportă ca atare. Ne oferă gunoi ambalat diferit astfel încât orice am alege tot de reziduuri avem parte. Și fac asta pentru că noi nu mai suntem juriu de concurs, ci aplaudacii din sală.

Ampla operaţiune de deratizare declanşată de ministrul Dan Nica este o făcătură ordinară care a vizat mici ajustări şi ierarhizări în rândul mafiei care domina IPJ Ialomiţa din cele mai vechi timpuri. Destituirea prin pensionare liber consimţită a tandemului Stan Bîtlan- Iosif Chirică nu este altceva decât o răfuială între clanurile interlope din MI iar scopul este acapararea influenţei în judeţ. Aşa cum vom demonstra în cele ce urmează, nu curăţirea instituţiei s-a dorit, ci înlocuirea unor corupţi cu alţi corupţi.

image_3

Capitolul 1, introductiv

Afacerea care a declanşat deranjul la IPJ Ialomiţa îşi are începuturile în mai 2009, când în garsoniera de la OTV poposesc pentru destăinuiri nişte băieţi supăraţi din cartierul Bora. Mânaţi de setea de dreptate socială, interlopii din clanul lui Gigi Piticul scot pe masa lui Dan Diaconescu nişte fotografii în care şeful poliţiei Slobozia, comisarul Iosif Chirică, este înfăţişat beat mort chefuind cu paşnicul interlop. Acuzaţiile de şpăguire continuată a organelor din IPJ curg la o oră de vârf şi ţin până târziu în noapte, clanurile Calu şi Piticu dezvăluind prin acuzaţii reciproce întreaga mizerie din miliţia ialomiţeană. Subiectul este reluat în presa locală, fapt care-l determină pe prefectul PSD Alecsadru Ştiucă să organizeze o conferinţă de presă la care este invitat şeful IPJ, comisarul Stan Bîtlan. Lipsit de simţul ridicolului, Bîtlan pune pe masă o explicaţie senzaţională despre aventurile bahice ale subordonatului său. În chiar ziua respectivă, 18 mai 2009, se înregistrase un dosar penal care avea ca obiect un atac cu Xanax împotriva bietului comisar Chirică. Scopul acestei manevre era simplu. Prin deschiderea acestui dosar penal se bloca orice anchetă administrativă împotriva comisarului bahic iar operaţiunea de retragere strategică la pensie se putea derula în linişte. Cum scăndălăul nu s-a declanşat, dosarul de pensionare al lui Chirică a rămas în stand-by, ca şi dosarul penal inventat de Bîtlan pentru acoperirea subordonatului său.

Capitolul 2, despre motive

Ce-i mâna pe interlopi în luptă? De ce s-au încăierat în direct la televiziune? În mai 2009, comisarul Florin Popescu de la serviciul Judiciar a finalizat un dosar privind molestarea unui individ, eveniment care a avut loc în piaţa din Slobozia. Cercetările comisarului s-au soldat cu arestarea lui Gigi Piticul, acuzat de vătămare corporală gravă soldată cu pierderea unui simţ. La Parchetul Judeţean încadrarea juridică s-a schimbat iar dosarul a fost restituit pentru cercetări.  Adjunctul procurorului şef, Cătălin Hristescu, a intrat brusc în concediu de odihnă ca urmare a unor controale declanşate de la Ministerul Justiţiei şi DNA instituţii care-l bănuiau pe procuror de un blat cu infractorii. Mai mult, poliţistul Florin Popescu, scârbit de modul în care se intenţiona blătuirea dosarului s-a pensionat, la decizia sa contribuind şi contre îndelungi cu şeful IPJ, Stan Bîtlan. Arestarea lui Gigi Piticul a declanşat nemulţumirea băieţilor din Bora soldată cu apariţia televizată de care am vorbit ceva mai sus. Care acuzau că deşi au plătit taxa de protecţie au rămas fără liderul spiritual arestat abuziv. Contrele cu cei din clanul advers se datorau faptului că cei din famiglia lui Gigi Piticu susțineau că poliția protejează clanul Calul pentru ca ăștia erau folosiți pe post de sifoane. La rândul lor alde Calul susțin că banda lui Piticul este protejată inclusiv de procurorul Hristescu pe motive de șpăgi.

Capitolul 3, despre interlopii din miliţie

Schimbăm decorul şi ne integrăm spiritual cu găştile din IPJ Ialomiţa. Fapte. În noiembrie 2008 la Urziceni două clanuri de romi se iau la bătaie. Deşi un beligerant ajunge la spital cu o plagă împuşcată şi serviciul de salubritate al oraşului curăţă vreo două ore mizeria rezultată în urma conflictului, poliţia neagă evenimentul. Apoi îl confirmă dar fără urmări pe tabela de marcaj a beligeranţilor identificaţi repede dar nesancționați. Două luni mai târziu fenomenele se repetă. De data în plină zi şi în faţa camerelor de luat vederi. Controlul declanşat de IGPR se lasă cu sancţiuni. Formale, dar sancţiuni, cu care Stan Bîtlan se şterge la, ne scuzaţi, fund. Astfel, deşi comisarul Viorel Dascălu, adjunct al şefului de inspectorat, este cercetat prealabil alături de alţi 11 ofiţeri bănuiţi că ar favoriza clanurile din Urziceni şi urmează să fie schimbat din funcţie, la data de 20 mai 2009 este numit şef al Poliţiei Urziceni. Mutarea vizibilă şi astăzi i-a mai bătut un piron în scriu lui Bîtlan, al cărui scaun era râvnit de PSD, partidul care-şi adjudecase şefia instituţiei la împărţeala din ianuarie 2009. Stan sfidează decisiv regimul PSD cu câteva săptămâni în urmă, când un agent de la poliţia Ţăndărei care pregătea un chef miliţienesc post bilanţ este călcat de tren în timp ce traversa calea ferată cu maşina doldora de mărfuri colectate de la privaţi şi moare. Chemat la ordine la IGPR, Bîtlan dă cu pulanul în masă bazându-se excesiv de mult pe amicii care-i ţineau spatele de atâţia ani în legătură cu nişte fapte pe care le vom dezveli ceva mai încolo. Picătura umple paharul şi Nica îşi încordează muşchii. Expediţia de pedepsire este prefaţată de o ofensivă mediatică declanşată sâmbătă seara, când televiziunile sunt trimise la pont la Slobozia.

Capitolul 4, pretextul lui Nica

Sâmbătă sera, în Bora, două clanuri de romi se încaieră. Se trage cu puşca, doi oameni ajung la spital cu plăgi împuşcate iar alţi câţiva tăiaţi şi înjunghiaţi. Ciudat, deşi poliţia intervine prompt şi saltă vreo 40 de suspecţi şi martori nimeni nu oferă nici un indiciu despre trăgător, care dispare în ceaţă. Coincidenţă, în aceeaşi seară în comuna Ciochina patronii unei discoteci utilizează un pistol cu care pun capăt unui scandal declanşat între nişte beţivani. IPJ se face arici, iar televiziunile trimise la punct fix culeg opinii de la interlopii din Bora despre corupţia din miliţie. Ştirea ar fi rămas doar una oarecare pentru că poliţia chiar îşi făcuse treaba. Aşa că, tot la pont, televiziunile descoperă scandalul pe bază de Xanax publicat de presa locală în urmă cu trei luni. Şi de aici începe circul. Ministrul Nica o face pe neştiutorul şi, în faţa dovezilor irefutabile prezentate de televiziuni, anunţă luni dimineaţă schimbarea din funcţie a lui Bîtlan şi Chirică. Luni pe la ora 17 apare lovitura de teatru. Bîtlan se pensionează şi el medical, aşa cum GSE anticipase deja, iar Chirică aflat în procedura întreruptă în mai îl urmează. Ministrul Nica nu uită totuşi să amintească că domnul Chirică a fost drogat şi sechestrat, fapt pentru care a şi depus o plângere penală împotriva lui Gigi Piticul. Nica mai spune că Bâtlan nu poate fi schimbat din funcţie deoarece a intrat în concediul medical, dar că se va pensiona deoarece îndeplineşte condiţiile. Blatul se făcuse, trocul fusese realizat iar scaunul, în fine vacantat, fie numele PSD lăudat. Circul însă, abia acum începe.

Capitolul 5, despre ce au ştiut şi ce au acoperit miliţienii lui Nica

Că Nica şi toată gaşca lui de neadormiţi mimează surprinderea şi că operaţiunea de deratizare demarată la Slobozia nu vizează decât înlocuirea unor corupţi, ai PD-L, cu ai corupţi, ai PSD, o demonstrează următoarele fapte confirmate de ofiţerii cu coloană vertebrală din IPJ Ialomiţa. În august 2008, inspectorul Vasile Andrei, adjunctul comisarului Iosif Chirică află de excursia bahică comisă de şeful său acasă la Gigi Piticul. Andrei întocmeşte rapoarte scrise expediate la şeful IPJ Stan Bîtlan, la DGA, la Serviciul de Informaţie şi Protecţie Internă. Informaţiile ajung pachet la minister dar batista este pusă tradiţional pe ţambal. Bâtlan face raportul ghem şi-l depune la coş iar Chirică se reface cu o ciorbă de burtă. După două luni Andrei este informat că întâlnirea reclamată de el a fost o întâmplare nefericită şi că nu există suspiciuni de corupţie. Faptele descrise de ofiţer detaliat arătau cum Chirică s-a întâlnit cu un amic căruia îi născuse nevasta şi cum a băut cu acesta o sticlă de vin la barul Atlantic din Slobozia. La a doua sticlă partenerul lui Chirică a plecat acasă, iar poliţistul a rămas la locul faptei alături de Gigi Piticul care a plătit masa prelungită până a doua zi dimineaţă. Beat cui, Chirică a condus maşina până la casa interlopului, unde a lovit poarta avariindu-şi autoturism reparat ulterior pe blat. Iar dacă Andrei a primit totuşi un răspuns, şeful DGA Ialomiţa, Constantin Cojocaru aşteaptă şi acum un semn cum că informarea sa a ajuns la cine trebuia. Concluzia noastră întărită astăzi de cei doi ofiţeri este simplă: conducerea MI ştia de scandal încă din august 2008, dar a muşamalizat întreaga afacere. Mai mult, deşi ar fi trebuit să fie informat despre incidente, ministrul Dan Nica se face că nu ştie şi susţine minciunile tandemului Chirică-Bîtlan, cărora le acoperă retragerea din miliţie către o pensie liniştită. Iar ca tacâmul să fie complet, corpul de control al IGPR aflat acum la Slobozia bate câmpii căutând acul în carul cu fân astfel încât să nu-l găsească. Nu au fost solicitate rapoartele inspectorului Andrei sau cel al şefului DGA despre eveniment şi nici nu s-au luat declaraţii ofiţerilor care ar fi putut dezvălui întreaga reţea infracţională din cadrul IPJ Ialomiţa patronată de comisarul Stan Bîtlan şi acoliţii săi. Care arată cam aşa.

Capitolul 5, despre caracatiţa miliţienească

În sarcina fostului şef al IPJ Ialomiţa se pot aşeza câteva cărămizi după cum urmează. În 2007, un cetăţean din Slobozia a depus un denunţ prin care arăta că un agent de circulaţie din Urziceni l-a oprit nejustificat în trafic şi i-a cerut mită. La rândul său poliţistul a trimis la IPJ o informare în care indica numărul de înmatriculare al unei maşini al cărei şofer a refuzat să prezinte documentele după ce a fost oprit pentru exces de viteză. Lucrarea a zăcut în sertarul şefului SPR Ialomiţa până când prin rezoluţie scrisă Bîtlan a clasat-o fără măcar să o înregistreze la lucrări penale. DGA Ialomiţa a preluat-o şi a înaintat-o la DNA. Nici până astăzi nu există o rezoluţie, deşi faptele sunt clare. Un alt caz semnalat de DGA în scris către Ministerul de Interne este cel privind trucarea concursului de şef al Serviciului Judiciar. Deşi subiectele trebuiau elaborate de o comisie, Bîtlan a preluat lucrarea pe cont propriu. Unul dintre membrii comisiei, comisarul Papacioc, a fost trimis la plimbare când a încercat să-i propună lui Bîtlan să participe la elaborarea subiectelor. Cazul semnalat de DGA a rămas fără soluţie. Şi Chirică are la activ câteva isprăvi. Cea mai tare este protejarea fostului subofiţer Prodan Marian, care în mai 2008 trebuia să execute o pedeapsă cu închisoarea în urma unui proces de luare de mită în care a fost condamnat definitiv. Numai că deşi mandatul se afla la poliţie, nimeni nu reuşea să dea de fugar. Care fugar a petrecut sărbătoare de 1 mai 2008 la vila sa din Costineşti alături de doi poliţişti de la serviciul judiciar. Sursele noastre din IPJ susţin că vila lui Chirică din comuna Bucu a fost construită de firma lui Prodan, fugarul pe care nu-l caută nimeni şi care nu a fost încarcerat nici până în ziua de astăzi. Iar corpul de control al IGPR nu dă semne că ar fi pasionat de istoria ticăloşiei la IPJ în cincinalul Bîtlan.

Habar nu am dacă Elena Udrea a comis sau nu vreo golănie în manevrarea banilor publici de la ministerul creat pentru ea. Habar nu am dacă o comisie parlamentară poate face ceea ce prin lege ar trebui să facă și nu face Curtea de Conturi a României, instituție aflată într-o continuă mahmureală de când este condusă de nea Nicu Văcăroiu. Judecând însă lucrurile după înregistrările “off the record” de la lucrările comisiei conduse de un alt mahmur al politicii, Ludovic Orban, afacerea Udrea pute rău de tot. Reuniți în conclav conspirativ, deputații din comisie și-au dat drumul la gură și au dezbătut un plan de linșare ministrului Udrea așa cum numai grupările de tip mafiot sunt capabile să elaboreze. Stenogramele ignorate de marea parte a presei de trust arată că această comisie nu urmărește stabilirea adevărului, ci inducerea unei stări de aparență vinovăție a “infractoarei”. Orban vorbește explicit de invitarea la audieri a unor firme care în mod sigur nu vor veni pentru a crea aparența că cineva, adică Udrea, ar avea ceva de ascuns. Deputatul maghiar insistă pe descoperirea unor fapte de natură penală de care să o lege cumva pe Udrea și, ulterior, pe Băsescu. Pista este susținută și de deputata-autogară Aura Vasile, care sugerează și asmuțirea Gărzii Financiare pe firmele care vor refuza să prezinte documente comisiei. În fine, Adriana Săftoiu, cea care a mai regizat o șmecherie penală împotriva fostului ministru liberal al apărării pe vremea când mânca din palma marinerului, s-a gândit că ceea ce nu poate fi spus public de comisie și dovedit să se plaseze ca pont pentru ziariști, astfel încânt presa să facă treaba murdară a comisiei. Dialogurile înregistrate și plasate pe Internet arată clar un singur lucru. Comisia nu dorește aflarea adevărului, ci îngroparea definitivă a Elenei Udrea ca etapă în lupta electorală împotriva lui Băsescu. Atât de evidentă este ticăloșia încât băieții refuză să urmărească piste care ar duce la altă concluzie decât cea pe care o urmăresc ei. Ok, asta este luptă politică. Dacă această comisie ar fi fost una a partidelor anti Băsescu, dacă ar fi fost un conclav politic de campanie electorală ar fi fost o treabă. Mizerabilă oricum dar acceptabilă în contextul în care politica românească este o troacă din care se adapă porcii. Dar discuțiile de tip mafiot s-au purtat în Parlamentul României, instituție fundamentală a statului de drept după cum o numesc toți gargaragii la televizor care acum, în fața stenogramelor ticăloșite tac mâlc. Orice instituție abilitată să facă astfel de anchete are obligația să caute probe în ambele sensuri. Să verifice fapte atât împotriva cât și în favoarea celui cercetat. Cu atât mai mult o comisie a Parlamentului României, instituție ce se pretinde baza fundamentului democrației și statului de drept! Ceea ce fac deputații din comisia Udrea este execuție publică comisă la adăpostul unei instituții ce se dorește a fi altceva decât o adunătură e pramatii cu imunitate. Vinovăția unei persoane trebuie dovedită în urma unei anchete corecte derulată în ambele capete. Altfel, ancheta devine linșaj și abuz iar pericolul ca oricine să intre la proceduri de acest tip este iminent. Cu atât mai mult cu cât abuzul și ticăloșia sunt promovate de la cel mai înalt nivel și servite populației drept “procedură democratică”. A aplauda astfel de practici, indiferent împotriva cui sunt îndreptate, nu este decât începutul haosului. Dacă Udrea a furat, ea trebuie trimisă după gratii. Dar cu probe indubitabile și nu cu făcături politice inventate de niște politruci aflați în foame de putere. Pentru că mâine, în locul lui Udrea s-ar putea afla oricine. Inclusiv cei care acum aplaudă ca tembelii această mascaradă grotească.

Umflat în ultimii 4-5 ani cu peste 400.000 de angajați, sistemul bugetar trosnește din temelii sub povara cheltuielilor salariale. Forțat de FMI să reducă drastic cheltuielile, guvernul Boc a găsit o soluție care pute a comunism de la o poștă. În loc să radă straturile de paraziți bugetari inutili și incompetenți adăugate de toate guvernele prin angajarea clientelei de partid în posturi călduțe, coaliția PSD-PD-L propune diminuarea programului de lucru cu câte 10 zile pentru fiecare angajat. Cât de cretin să fi ca să nu pricepi că în acest fel atingi la buzunar dea valma și funcționarii competenți grație cărora statul funcționează și cele două treimi de piloși și tembeli furajați cu salarii pentru a freca clanța? Nimeni nu poate fi atât de prost , cu atât mai mult premierul și ai lui miniștrii, băieți cu fruntea lată și expertiză dobândită de unii pe la Spiru Haret. Dincolo de efectul nociv la electoratul furajat de la buget care s-ar putea să dea cu ștampila aiurea la prezidențiale, politicienii din fruntea ministerelor nu vor să se atingă de clientela care le face treaba și cu ajutorul căreia se fac și se desfac toate ițele guvernării. Utili atât la centru cât și în teritoriu, bugetarii de partid au misiuni precise care nu au nicio legătură cu funcționarea instituțiilor unde sunt ancorați. Spionarea adversarului politic, accesul la documente și la informații și activitatea electorală a trepădușilor plătită din bani publici sunt doar câteva dintre avantaje. Chiar dacă este evident pentru oricine că într-o instituție publică unul muncește în mod real și trei iau salarii, restructurarea nu va atinge majoritatea mută și inutilă pentru stat din instituțiile publice pentru că în acest mod politrucii și-ar tăia singuri crăcile de sub picioare. Ar rămâne fără ochi, urechi și cozi de topor, singurele arme valoroase ale unei guvernări ticăloșite. Nici de cheltuielile publice inutile și umflate nu se pot atinge, pentru că de aici vin finanțările ilegale ale campaniilor electorale și șpăgile grosiere pentru buzunarele lor fără fund. Cum să razi contractele de 24,8 milioane de euro cu producătorii de vaccin Glaxo și Merck, când unul vine pe filiera americană Albright iar celălalt pe filiera PSD- Mircea Geoană? Ce dacă Ministerul Sănătății nu are bani de medicamente și se împrumută? Ce dacă diabeticii și alte categorii de bolnavi mor cu zile în absența tratamentelor periodice scumpe? Important este să plătim niște vaccinuri ce vor ajunge gunoi în 18 luni pentru că de aici ies comisioane și sprijin politic la nivel înalt. Asemenea cheltuieli nu pot fi suprimate decât de un guvern competent, responsabil și format din oameni politici bine intenționați. Ceea ce România nu a avut niciodată din 1946 încoace.

La sfârșitul lunii trecute, realizatorul TV Mihai Tatulici a descins la Căzănești unde a încercat un reportaj inedit. Teleastul a intenționat să ilustreze în paralel modul de viață a două familii din metropola ialomițeană cu nivel de trai diferit. Săracii și bogații din comunitatea romilor au fost aleși la întâmplare și au povestit în fața camerelor de luat vederi cum își duc zilele. La final, familia bogată a oferit jurnaliștilor de la Realitatea TV un dineu bazat pe sacrificarea a doi miei și destuparea unor damigene cu vin. Familia de romi săraci a intuit că bogații au fost răsplătiți cu bani de către jurnaliști, avansând și o cifră de vreo 200 de milioane. Și de aici a început circul. Cele două clanuri au ieșit la drumul mare înarmate cu furci și topoare. Ostilitățile s-au declanșat cu un duel de artilerie ușoară, bazat pe catapultarea unor proiectile neconvenționale, cum ar fi pietre și bolovani către grupul de jurnaliști, schimbul de roci continuând apoi între cele două clanuri rivale rămase singure prin evaporarea reporterilor. Ulterior, într-o emisiune televizată, Tatulici a invocat faptul că președintele CJI Silvian Ciupercă a refuzat participarea la emisiune, fapt ce avea să se dovedească benefic pentru integritatea  corporală a președintelui PSD. Citați la poliție în repetate rânduri pentru audieri, beligeranții au refuzat să dea piept cu forțele polițienești. Fapt pentru care polițiștii au declanșat o amplă operațiune de extragere a huliganilor din mediul lor natural, fenomen apreciat, zic polițiștii, de locuitorii din comuna urbanizată forțat. Cum or fi ajuns la această concluzie, nu știm. Dar probabil că domnul Bîtlan, șeful IPJ, o fi inițiat rapid un sondaj de opinie cu forțele milițienești din dotare  care a relevat satisfacția orgasmică a băștinașilor. Iată cum descriu polițiștii descinderea de la Căzănești într-o relatare inconfundabilă ca stil a biroului de presă al IPJ:

14  MANDATE DE ADUCERE EXECUTATE

În această dimineaţa(n.r 13 august 2009), în jurul orei 06.00, în oraşul Căzăneşti, poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, au pus în executare mandate de aducere pe numele mai multor persoane, aflate în stare conflictuală ce au degenerat în altercaţii stradale. Alături de poliţişti, au acţionat şi luptători din cadrul Detaşamentului de Intervenţie Rapidă şi două echipaje mobile din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Ialomiţa. Acţiunea s-a iniţiat ca urmare a neînţelegerilor apărute între membrii a două familii din localitate, care se aflau într-o stare conflictuală mai veche, încă din anul 2008. Având în vedere faptul că 17 persoane implicate în conflict refuzau să se prezinte pentru cercetări, în dimineaţa acestei zile au fost puse în executare mandatele de aducere, emise pe numele acestora, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia. Poliţiştii au condus la sediul poliţiei 14 persoane pentru continuarea cercetărilor, pentru nouă persoane fiind emise ordonanţe de reţinere, acestea au fost audiate şi introduse în arestul inspectoratului. Cercetările continuă pentru stabilirii întregii activităţi infracţionale. Cu ocazia desfăşurării acţiunii nu au fost înregistrate incidente, iar acţiunea a avut un impact pozitiv asupra cetăţenilor oraşului Căzăneşti”.

Audieri maraton, arestări ioc!

Începute joi dimineață, audierile la Judecătoria Slobozia în vederea eliberării mandatelor de arestare s-au prelungit până târziu în noapte. Judecătorii au decis că războinicii din Căzănești pot fi cercetați în stare de libertate și azi, în jurul orei 06.30, toți cei 9 reținuți au fost puși în libertate. Divergențele dintre părți s-au estompat, toți afirmând că micul război de artilerie soldat fără victime s-a datorat jurnalistului Mihai Tatulici. Despre președintele PSD Silvian Ciupercă nu s-a scos o vorbă. Andreea, ai legătura!