La sfârșitul lunii trecute, realizatorul TV Mihai Tatulici a descins la Căzănești unde a încercat un reportaj inedit. Teleastul a intenționat să ilustreze în paralel modul de viață a două familii din metropola ialomițeană cu nivel de trai diferit. Săracii și bogații din comunitatea romilor au fost aleși la întâmplare și au povestit în fața camerelor de luat vederi cum își duc zilele. La final, familia bogată a oferit jurnaliștilor de la Realitatea TV un dineu bazat pe sacrificarea a doi miei și destuparea unor damigene cu vin. Familia de romi săraci a intuit că bogații au fost răsplătiți cu bani de către jurnaliști, avansând și o cifră de vreo 200 de milioane. Și de aici a început circul. Cele două clanuri au ieșit la drumul mare înarmate cu furci și topoare. Ostilitățile s-au declanșat cu un duel de artilerie ușoară, bazat pe catapultarea unor proiectile neconvenționale, cum ar fi pietre și bolovani către grupul de jurnaliști, schimbul de roci continuând apoi între cele două clanuri rivale rămase singure prin evaporarea reporterilor. Ulterior, într-o emisiune televizată, Tatulici a invocat faptul că președintele CJI Silvian Ciupercă a refuzat participarea la emisiune, fapt ce avea să se dovedească benefic pentru integritatea  corporală a președintelui PSD. Citați la poliție în repetate rânduri pentru audieri, beligeranții au refuzat să dea piept cu forțele polițienești. Fapt pentru care polițiștii au declanșat o amplă operațiune de extragere a huliganilor din mediul lor natural, fenomen apreciat, zic polițiștii, de locuitorii din comuna urbanizată forțat. Cum or fi ajuns la această concluzie, nu știm. Dar probabil că domnul Bîtlan, șeful IPJ, o fi inițiat rapid un sondaj de opinie cu forțele milițienești din dotare  care a relevat satisfacția orgasmică a băștinașilor. Iată cum descriu polițiștii descinderea de la Căzănești într-o relatare inconfundabilă ca stil a biroului de presă al IPJ:

14  MANDATE DE ADUCERE EXECUTATE

“În această dimineaţa(n.r 13 august 2009), în jurul orei 06.00, în oraşul Căzăneşti, poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, au pus în executare mandate de aducere pe numele mai multor persoane, aflate în stare conflictuală ce au degenerat în altercaţii stradale. Alături de poliţişti, au acţionat şi luptători din cadrul Detaşamentului de Intervenţie Rapidă şi două echipaje mobile din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Ialomiţa. Acţiunea s-a iniţiat ca urmare a neînţelegerilor apărute între membrii a două familii din localitate, care se aflau într-o stare conflictuală mai veche, încă din anul 2008. Având în vedere faptul că 17 persoane implicate în conflict refuzau să se prezinte pentru cercetări, în dimineaţa acestei zile au fost puse în executare mandatele de aducere, emise pe numele acestora, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia. Poliţiştii au condus la sediul poliţiei 14 persoane pentru continuarea cercetărilor, pentru nouă persoane fiind emise ordonanţe de reţinere, acestea au fost audiate şi introduse în arestul inspectoratului. Cercetările continuă pentru stabilirii întregii activităţi infracţionale. Cu ocazia desfăşurării acţiunii nu au fost înregistrate incidente, iar acţiunea a avut un impact pozitiv asupra cetăţenilor oraşului Căzăneşti”.

Audieri maraton, arestări ioc!

Începute joi dimineață, audierile la Judecătoria Slobozia în vederea eliberării mandatelor de arestare s-au prelungit până târziu în noapte. Judecătorii au decis că războinicii din Căzănești pot fi cercetați în stare de libertate și azi, în jurul orei 06.30, toți cei 9 reținuți au fost puși în libertate. Divergențele dintre părți s-au estompat, toți afirmând că micul război de artilerie soldat fără victime s-a datorat jurnalistului Mihai Tatulici. Despre președintele PSD Silvian Ciupercă nu s-a scos o vorbă. Andreea, ai legătura!

În urmă cu ceva timp, GSE anunța trecerea primarilor din Fetești și Urziceni din barca PNL în cea a PD-L. La vreme respectivă, nici unul dintre ei nu a contestat informația publicată de noi. Dezertorii au negociat intens cu ministrul Blaga și după ce au primit asigurări că vor avea suficiente fonduri pentru finanțarea proiectelor promise în campania electorală au bătut palma. Cum legea nu le permitea să demisioneze pur și simplu și să se înscrie în partidul de adopție fără să-și piardă mandatul, cei doi au adoptat o tactică discretă în care să sprijine candidatura lui Băsescu tacit și să provoace excluderea din partid, variantă în care nu și-ar fi pierdut mandatele și ar fi putut lejer să devină membrii cu acte în regulă ai partidului prezidențial. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Dacă Sava, primarul municipiului Urziceni, a stat în banca lui și a refuzat tactica propusă de conducerea PD-L, Catrinoiu, primarul de la Fetești, a ieșit la interval în public conform indicațiilor. Și, în cadrul unui interviu despre care acum afirmă că ar fi fost trucat sau prost redat, a afirmat clar că îl va susține pe Băsescu la alegeri. Circul declanșat a fost total, rebelul de la Fetești fiind forțat de conducerea PNL să-și pună cenușă în cap în public. Că așa se face politică pe malurile Ialomiței!

Aceste interviuri care ne doare

Semi-bomba a fost detonată într-un ziar apropiat PD-L și președintelui Cazacu, în care primarul Catrinoiu a publicat un interviu de mare excepție bazat pe nimic. Scopul interviului a fost acela de a-l face pe primar să declare public că-l va susține pe Băsescu la alegeri, probă supremă de devotament în opinia capetelor pătrate care au gândit manevra. În plus, băieții din spate au gândit că apariția interviului îi va determina pe liberali să-l excludă pe fugar și astfel acesta să poată fi legitimat cu drept de joc la PD-L. Iată ce a consemnat publicația Curierul Ialomițean ca fiind declarația primarului Catrinoiu:

-Aţi bătut la mai multe uşi. A fost vreuna care vi s-a deschis?

-Da. La PDL. Am avut mai multe discuţii, care mi se par normale. Eu sunt foarte deschis… Şi voi acorda sprijin politic partidului care sprijină proiectele Feteşti-ului.

-La ce sprijin politic vă referiţi?

-Sunt dispus să acord acest sprijin în campania pentru alegerile prezidenţiale, pentru candidatul PDL.

-Asta înseamnă că este foarte posibil să faceţi campanie pentru actualul preşedinte, Traian Băsescu.

-Da, sigur că da. Voi susţine candidatura lui Traian Băsescu.

Dacă interviul nu este o făcătură iar reporterul deține înregistrarea acestei convorbiri, lucrurile sunt foarte clare. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor arată însă cu totul și cu totul altceva.

Înapoi în copaci!

La scurt timp după apariția interviului, conducerea PNL a organizat o conferință de presă pe tema declarațiilor belicoase făcute de Catrinoiu. Conferință la care , în mod ciudat, redacția Curierul Ialomițean nu a fost invitată. Președintele PNL, profesorul Gheorghe Petre a ținut o scurtă alocuțiune pe această temă:”Tema migrației primarilor este o temă falsă, cu toate că există o puternică presiune din partea PD-L asupra primarilor PNL, încercând să fie tentați cu fonduri sau amenințați că nu mai primesc fonduri dacă nu trec la PD-L. Este o temă falsă cu toate că în Curierul de Ialomița a apărut un articol în care spune că primarul Catrinoiu ar susține pe Traian Băsescu la prezidențiale. Spun că este falsă pentru că eu astăzi am avut 3-4 discuții telefonice cu Catrinoiu și el mi-a spus că mâine dimineață are să apară cu un comunicat de presă în care să spună că ceea ce a discutat el a fost înțeles greșit și interpretat greșit. După ce va apărea comunicatul de presă putem să discutam și alte puncte de vedere ”. Din discursul președintelui PNL am dedus că nu a fost vorba despre o simplă discuție lămuritoare purtată de domnia sa cu primarul navetist, ci de 3-4 convorbiri telefonice care aduc a presiuni și muncă de convingere. Operațiunea descrisă de șeful PNL a fost un succes, căci primarul feroviar s-a executat și a produs un comunicat de presă de-a dreptul mirific. Pe care-l reproducem integral spre amuzament.

Interesul feteştenilor este mai presus de culoarea politică, dar migrarea mea dintr-un partid în altul, după cum bate vântul, este exclusă!

Un adevărat primar căruia îi pasă de traiul oamenilor din oraşul său trebuie întotdeauna să pună interesul general mai presus decât cel personal. În acest sens, indiferent de culoarea politică a primarului şi de partidele care sunt la guvernare, edilul are datoria morală şi civică să bată la porţile tuturor pentru a obţine sprijin pentru proiectele sale. Acest lucru l-am făcut şi eu. Am lăsat la o parte carnetul de partid şi am bătut la porţile mai marilor aflaţi la guvernare, indiferent că sunt din PSD sau din PD-L. Câţiva dintre aceştia mi-au promis sprijinul. De aici, însă, până la a spune că „voi schimba taberele” este o cale foarte lungă. Nu s-a pus niciodată problema să trec la un alt partid. Când m-au ales, feteştenii au făcut-o şi pentru echipa mea, pentru proiectele noastre, dar şi pentru coloana vertebrală pe care am demonstrat-o. Feteştenii au votat un om corect, echilibrat, puternic. Şi ţin să le demonstrez că nu s-au înşelat! Este adevărat că, astăzi, Partidul Naţional Liberal se află în opoziţie, dar perioadele politice se învârt exact ca o roată şi, la guvernare, ajung, pe rând, când unii, când alţii. În această situaţie, consider că articolul apărut în Curierul Ialomiţean prezintă declaraţiile mele trunchiat şi mă pune într-o lumină defavorabilă. Menţionez că, în cadrul interviului, eu nu am pronunţat numele lui Traian Băsescu. În primul rând, ca orice liberal, în cursa pentru Cotroceni, îl voi susţine pe candidatul PNL, Crin Antonescu. Doar în cazul în care acesta nu ar intra în turul al doilea, s-ar putea pune problema susţinerii, şi doar în turul secund, a unui alt candidat. Fiind o temă de lucru, în eventualitatea unui duel PSD- PD-L, în ultimul tur de scrutin, am afirmat că l-aş putea susţine pe candidatul democrat-liberal şi asta doar pentru că am beneficiat de mai multă deschidere din partea PD-L în susţinerea proiectelor pentru Feteşti. În concluzie, închei prin a-mi reafirma sprijinul pentru preşedintele partidului din care fac parte şi singurul politician care sper că câştige bătălia pentru Cotroceni, Crin Antonescu.

Tupeu de cheferist

Primarul Catrinoiu este un dur, dar vremurile sunt și mai dure. Dacă interviul acordat ziarului Curierul este înregistrat audio, ceea ce noi ne cam îndoim, primarul cheferist are o problemă cât casa în cazul în care președintele Cazacu ordonă scoaterea pe piață a casetei. Dacă înregistrarea nu există iar interviul este o făcătură gândită de domnul Marinică și consilierii săi la fel de dibaci ca și el, atunci mișcarea lui Catrinoiu este îndrăzneață. Cu toate acestea, primarul care se bate cu stânca-n piept că e fan PNL  și slugă a lui Antonescu tot un mincinos rămâne. Pentru că s-a întâlnit cu Vasile Blaga în sediul PD-L și că a promis că va schimba barca dacă va primi fonduri. Iar martori care să confirme întrevederea sunt mulți, în frunte cu președintele Cazacu, cel care a instrumentat de fapt apariția interviurilor de loialitate cu primarii agățați de pe centura politicii. Oricum ar da-o, Catrinoiu tot prost iese. Fie a declarat ceva și ulterior a negat, caz în care nu are proprietatea cuvintelor, fie nu a declarat nimic din cele consemnate de ziar dar minte electoratul liberal căruia îi jură fidelitate deși a pupat evident inelul lui Blaga. Concluzia este simplă. La așa politicieni, așa realizări. Adică nimic.

La sfârșitul anului 2008, regimul Tăriceanu a plătit o șpagă externă consistentă încredințând fără licitație publică contracte de achiziție în valoare de 24,8 milioane de euro. Banii s-au împărțit în mod egal între firmele GlaxoSmithKline (GSK) și Merck Sharp & Dohme BV(MSD), care au livrat împreună Ministerului Sănătății 330.000 de doze de vaccin anti HPV destinat preveniri cancerului de col uterin. Modul de atribuire al acestor contracte reflectă fidel protocolul secret de colaborare într-ale hoției la care PSD și PNL au fost parte în ultimii ani ai regimului Tăriceanu, cele două companii beneficiind de lobby puternic. GSK este sponsorul tradițional al fundației Renașterea, păstorită de Mihaela Geoană(vezi foto). MSD a intrat în afacere după ce fostul secretar de stat al SUA  Madeleine Albright a făcut o vizită la București în cursul căreia a făcut declarații publice despre necesitatea introducerii vaccinului anti HPV în România în cadrul unei campanii naționale de vaccinare. Contractele sunt astfel făcute încât statul român nu le poate rezilia. Deși termenele de plată au fost decalate, scadența va scoate din conturile statului 24,8 milioane de euro pentru un vaccin pe care populația îl refuză masiv și despre a cărui eficiență nici măcar nu se poate discuta practic.

Albright ia cancerul la trântă

Mai 2008. Madam Albright aflată în România pentru a face lobby în favoarea companiei americane MSD și vaccinului Silgard produs de aceasta rostește următorul discurs:“Prea multe fete și femei din România trec prin această boală cumplită. În fiecare zi mor 6 femei din cauza cancerului de col uterin și 9 sunt diagnosticate cu această afecțiune. Majoritatea acestor cazuri ar putea fi prevenite”. Fără a preciza sursa informațiilor alarmiste pe care le răspândește, lobby-sta ne spune că anual mor în România 2190 de femei din cele 3125 care se îmbolnăvesc de cancer de col uterin. A trebuit să apară vaccinul companiei americane și pe Albright s-o apuce mila de românce ca să aflăm aceste adevăruri cutremurătoare! Efectul vizitei publicitare făcute de bătrâna care proslăvea asasinarea copiilor din Irak în numele democrației a fost devastator. Tăriceanu a anunțat imediat că încă din toamnă România va implementa un program de vaccinare gratuită împotriva cancerului de col uterin. Culisele vizitei au fost, se pare, altele. Mai exact, lui Tăriceanu i s-a promis înlesnirea unei vizite oficiale la Washington care să-l ajute în lupta electorală cu Băsescu. Având și binecuvântarea tacită a președintelui României, cu care Albright s-a întâlnit în cadrul aceleiași vizite, guvernul Tăriceanu a demarat achitarea șpăgii cerute de fostul secretar de stat american.

Clanul Geoană își revendică partea

13 decembrie 2007. Fundația Renașterea patronată de Mihaela Geoană obține autorizația GS 062 pentru importul unui mamograf ce urma să fie montat pe o autospecială de tip Mammografy Mobile Unit. Trei luni mai târziu, la data de 4 martie 2008 Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare autorizează fundația să dețină, să utilizeze și să dezafecteze instalații radiologice în cadrul Laboratorului mobil de mamografie. Acesta laborator primit drept sponsorizare de fundația Renașterea a fost finanțat de compania GSK, producătorul vaccinului anti HPV Cervarix. În noiembrie 2008, laboratorul mobil al doamnei Geoană a funcționat pe post de momeală electorală la Dăbuleni.  În acest fel fundația a făcut saltul de la statutul de difuzor de pliante tipărite pe bani publici la cel de prestator de servicii medicale. Neautorizat, din păcate.  Conform Ministerului Sănătății, pe post de autorizație de funcționare a laboratorului mobil fundația Renașterea deține o banală adresă înregistrată cu numărul 629 din data de 25 noiembrie 2008 prin care secretarul de stat din acea vreme, Mircea Mănuc, îi comunică doamnei Geoană că ministerul avizează favorabil un program de diagnostic precoce privind cancerul de sân. Avizează procedura, nicidecum laboratorul. Tot în 2008 fundația a primit cadou de la guvernul Tăriceanu statutul de utilitate publică. În acest context, combinația Glaxo-Renașterea este evidentă. Iar ea avea să se reflecte în decizia guvernului marionetă condus de Tăriceanu, care avea să bage și producătorul britanic în combinația de 24,8 milioane de euro, pentru că PSD și PNL au împărțit totul pe din două. Inclusiv șpăgile de acest tip plătite către clienți politici.

Nicolaescu taie plăcinta

La data de 11 noiembrie 2008, pe ultima sută e metri a mandatului său, ministrul Eugen Nicolaescu încheie cu firma GSK un contract pentru achiziționarea a 164.967 doze de vaccin Cervarix în valoare totală de 12.084.276 de euro. Prețul unei doze de Cervarix este de 250 de lei fără TVA, ceea ce înseamnă că pentru un singur tratament ministerul a cheltuit 750 de lei plus TVA. Vaccinul urma să se livreze în tranșe, prima fiind de 54.989 doze iar cea de-a doua de 109.978 de doze. Plata pentru prima tranșă de vaccin livrată urma să se facă la 15 zile de la data semnării procesului verbal de recepție și emiterea facturii. Pentru tranșa a doua plata urma să se facă la 120 de zile de la livrare și întocmirea documentelor de recepție. Pentru toată această afacere GSK urma să încaseze în total 44,9 milioane de lei, moneda în care a fost întocmit contractul. O zi mai târziu se semnează un contract asemănător și cu firma Merck  Sharp & Dohme pentru furnizarea a 165.033 doze de vaccin Silgard. Prețul total al contractului era de 12.771.903 euro iar vaccinul urma să se livreze tot în tranșe. Prima era de 55.011 doze iar cea de-a doua de 110.022 doze. Prețul pentru o doză de Silgard este e 264, 6 lei fără TVA iar plata urma să se facă la aceleași termene ca și în cazul contractului cu GSK. Moneda în care ministerul urma să plătească era euro iar cursul de schimb stabilit era de 3,72 de lei pentru un euro. Una peste alta, Nicolaescu a contractat vaccinuri cu o perioadă de valabilitate de 18 luni. După mai bine de 9 luni de la contractare, s-au utilizat 2600 de doze din cele circa 110.000 livrate de cele două companii. Cum populația nu dă semne că s-ar agita să se vaccineze, dozele cumpărate de Nicolaescu riscă să ajungă gunoi peste încă 9 luni. Adică, mai pe românește spus, statul lui Tăriceanu a aruncat 24 de milioane de euro pe apa Sâmbetei și a făcut vânzare pentru două companii pe bază de interese de gașcă. Jumătate din sumă a umflat-o firma susținută de doamna Albright, iar cealaltă jumătate a încasat-o sponsorul doamnei Geoană.

Adiționale inutile la contracte bătute-n piroane

Speriat cumva de porcăria făcută, Nicolaescu a încercat să dreagă busuiocul cu două acte adiționale prin care dozele de vaccin ce urmau să fie livrate în prima tranșă erau înjumătățite iar plata lor era amânată până martie-aprilie 2009. Adică pisica moartă era aruncată în curtea noului guvern. Cum PSD a continuat să fie în cărți iar doamna Albright nu putea fi dezamăgită, cacealmaua va continua iar plățile se vor derula chiar dacă cu ceva întârzieri. Noua conducere a MS se laudă și ea cu un niște acte adiționale pe care le-a întocmit în acord cu cei doi furnizori: “MS a renegociat, începând cu luna ianuarie a anului 2009 aceste contracte. Actele adiționale încheiate prevăd plata doar a dozelor utilizate, circa 2600 din 110.000 doze, restul plăților urmând să se facă pe măsura utilizării vaccinurilor, până la jumătatea anului 2010. Menționăm că MS nu a încheiat în 2009 nici un contract nou de achiziție de vaccin HPV, ci doar a încercat să găsească o soluție pentru ca utilizarea fondurilor publice să fie făcută cu responsabilitate în condițiile respectării prevederilor de drept comercial, având în vedere că aceste contracte nu mai puteau fi reziliate din punct de vedere legal ”. Bingo! Aici este, de fapt, buba. Și nu este singura.

De ce ar trebui ca Nicolaescu să meargă la pușcărie?

Simplu. Ministerul vorbește în răspunsul pe care a catadicsit să ni-l dea de 110.000 de doze deja livrate din care s-au folosit doar 2600. Gaura este încă mult mai mare, pentru că potrivit actelor adiționale încheiate, la data de 1 martie 2009 și restul de 220.000 de doze ar fi trebuit livrate în depozitele Companiei Naționale Unifarm SA, ceea ce cu siguranță s-a întâmplat. Deducem asta din faptul că ministerul vorbește doar de dozele din prima tranșă și nu și de cele din tranșa a doua. Or, ca să încaseze banii, cele două firme nu puteau rata șansa să livreze marfa chit că MS nu are ce face cu ea. În mai 2010 cele 110.000 de doze livrate inițial vor deveni medicamente expirate. Care vor trebui plătite indiferent de ce spune acum ministrul Bazac. Cum vaccinarea este imposibilă fără acordul populației, este limpede că 99% din doze vor ajunge la gunoi. De aici și disperarea celor două companii care au alocat fonduri pentru promovarea agresivă a vaccinului folosindu-se de autorități ca MS sau Organizația Mondială a Sănătății. Pușcăria l-ar paște pe Nicolaescu dacă am trăi într-o țară normală. Pentru că dacă ar fi fost de bună credință, ministrul ar fi trebuit sa compenseze vaccinul integral și să-l lase în farmacii astfel încât cei care-l vor să-l primească gratuit. În felul acesta însă, cele două firme ar fi încasat praful de pe tobă, căci marfa lor este deocamdată o poveste și nimic mai mult. Prin decizia lui Nicolaescu, GSK și MSD vor încasa vagoane de bani pentru niște vaccinuri ce vor deveni deșeuri toxice în debaraua statului. Dacă mai punem la socoteală ca vaccinurile sunt diferite și au fost cumpărate fără licitație și la prețuri maxime, putem să aproximăm cam câți ani de pușcărie ar merita Nicolaescu. Punem pariu că fostul ministru nu va păți nimic. Pentru ce această afacere care a găurit bugetul public cu peste 24 de milioane de euro este o șpagă de partid și chiar de stat. Și băieții nu au obiceiul să se aresteze unii pe alții. Ceea ce era de demonstrat.

Cârdășia evidentă și demonstrabilă dintre companiile farmaceutice și politicieni devalizează bugetul sănătății prin achiziții de medicamente cu eficiență discutabilă și efecte nocive asupra populației. Afacerile se derulează sub forma unor programe naționale pe care statele conduse de politicieni flămânzi și corupți le implementează pe bani grei fără să țină cont de eficiența acestora. Este și cazul vaccinului împotriva cancerului de col uterin, găselniță comercială a unor mari companii care pretind că au soluții de combatere a maladiei încă dinainte ca aceasta să apară. Este vorba despre companiile Merk Sharp &Dohme, producător american al vaccinului Gardasil și KlaxoSmithKline, producătorul britanic al vaccinului  Cervarix. Puternic susținute de politicieni, cele două companii își dispută piața românească care ar putea aduce venituri de peste 40 de milioane de euro anual. Este vizată finanțarea de către stat a unei campanii naționale de vaccinare care să cuprindă fetele cu vârsta cuprinsă între 10 și 25 de ani. Deși susține pe toate canalele de comunicare că este transparent, Ministerul Sănătății refuză să facă publice contractele încheiate până acum cu producătorii de vaccinuri și sursele de finanțare ale așa zisei campanii de informare a populației cu privire la prevenirea cancerului de col uterin. Afacerea colcăie de politicieni, una dintre cele mai înfocate susținătoare a vaccinării fiind Mihaela Geoană, intrată în joc alături de compania britanică GSK, care îi finanțează fundația cu sume astronomice, ținute și ele la secret. Asta deși fundația Renașterea, controlată de soția liderului PSD este o fundație de utilitate publică și ar trebui să își publice periodic toate sursele de finanțare. Așa cum vom demonstra, vaccinul susținut intens de doamna Geoană și de Ministrul Sănătății este nu numai un experiment ci și un potențial pericol câtă vreme vaccinarea a fost oprită în mai multe țări europene iar în SUA a declanșat cercetări la adresa companiei producătoare. Dar până atunci ne vom ocupa de culisele unei campanii parșive de alarmare a populației derulată de ministrul Bazac în complicitate cu nevasta prezidențiabilului Mircea Geoană, cea care ar vrea să vaccineze poporul cu aluminiul din vaccinul Cervarix.

Cum a ajuns România în topul mortalității din cauza cancerului de col

În mai 2008, sosea la București fostul secretar de Stat al SUA,  Madeleine Albright.  După întâlniri cu președintele Băsescu și prim ministrul Tăriceanu, scopul vizitei a fost devoalat. Iată ce nota ziarul Cotidianul imediat după vizită: “Fostul secretar de Stat, coordonatoarea Albright Group, a mai declarat joi că cei doi oficiali români cu care a discutat “au înţeles importanţa de a începe repede un astfel de program” şi sunt acum la faza de calcul al bugetului. “Sunt argumente atât de evidente, cum ar fi de exemplu că este singurul tip de cancer ce poate fi tratat, încât ar fi un gest nebunesc din partea autorităţilor să lase şase femei pe zi să moară din cauza acestei boli, după cum arată statisticile. Logica dictează să se facă asta”, a mai spus Albright. Statisticile plasează România pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancer de col uterin, cu peste 3.500 de noi cazuri de col uterin care apar în fiecare an, dintre care aproximativ 2.000 sunt fatale, arată un studiu dat publicităţii la finele anului trecut de Societatea Română de Obstetrică-Ginecologie.” Pare puţin straniu faptul că, până când doamna Madeleine Albright, fost secretar de stat al SUA, ne-a vizitat ţara şi a discutat cu Preşedintele ţării şi cu Primul Ministru despre iniţierea unei campanii de vaccinare cu Gardasil, nu se pomenea nimic despre incidenţa mare a cancerului de col uterin în România. Prezenţa Doamnei Albright a fost decisivă pentru adoptarea hotărârii de vaccinare. Ce legatură poate exista între un om politic şi o problemă medicală, nu putem şti. Mai cu seamă când este vorba despre o femeie recunoscută pentru “dragostea sa pentru oameni“. În urmă cu câţiva ani, ea afirma că a meritat să moară peste o jumătate de million de copii irakieni pentru salvarea democraţiei. De asemenea, în 1998, conducea misiunea diplomatică care susţinea bombardarea populaţiei civile a Serbiei chiar şi în noaptea Sfintelor Paşti. Să fie vorba despre o chestiune politico-financiară care a fost negociată la cel mai înalt nivel între preşedintele uneia dintre cele mai mari societăţi de consultanţă politică şi guvernanţii României aflați în foame de imagine?

Gardasil- Cervarix 1-0!

După această stranie vizită, în care un politician veros își dă cu părerea despre chestiuni medicale, guvernul Tăriceanu s-a executat. Ministrul Nicolaescu a declanșat campania de vaccinare achiziționând 330.000 de doze pentru 110.000 de fetițe cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani. Fără a testat populația, guvernul a introdus pe piață un vaccin insuficient testat pe care l-au experimentat numai 2,5% din target. Nici până acum nu se știe câți bani a plătit efectiv Ministerul Sănătății și ce s-a întâmplat cu dozele de vaccin neutilizate. Nici Nicolaescu și nici urmașul său, Bazac, nu au oferit aceste informații, deși aveau obligația să o facă. În decembrie 2008, după schimbarea guvernului, noul ministru a luat decizia stopării campaniei de vaccinare demarată de Nicolaescu. Motivul oficial invocat de Bazac a fost acela că populația nu a fost informată și că ministerul a procedat greșit când a impus ca refuzul de vaccinare să se facă în scris de către părinți cu asumarea eventualelor consecințe. Culmea, motivul lui Bazac este, de fapt, motivul trâmbițat de doamna Mihaela Geoană, patroana spirituală și materială a fundației Renașterea, entitate nonprofit puternic finanțată de statul pesedist în perioada 2000-2004. Ce o mâna pe doamna Geoană în luptă? Simplu. Simpatia excesivă pentru producător de vaccin, respectiv GlaxoSmithKline, sponsor de bază al fundației. Cărțile s-au făcut după cum urmează.

Mamografie electorală pentru sânii alegătoarelor din Dăbuleni

Potrivit site-ului fundațiarenașterea.ro, ONG-ul doamnei Geoană dispune din martie 2008 de o Unitate Mobilă de Diagnostic folosită pentru ginecologie, consultații la sân și mamograf. Ca orice fundație care se respectă, Renașterea face analize gratuite. Nu știm cum se face, dar prima incursiune în teritoriu a Unității Mobile s-a consumat în Dolj. Și mai exact, în Dăbuleni, Calafat și alte câteva comune, adică în ceea ce presa a numit Colegiul lui Geoană. În noiembrie 2008, adică în plină campanie electorală, TIR-ul doamnei Geoană a staționat 3 săptămâni fix în Dăbuleni, unde domnul cu același nume se lupta pentru un loc de senator. Loc pe care l-a obținut din primul tur probabil și cu voturile alegătoarelor consultate gratuit de fundația Renașterea. Bilanțul expediției cu caracter electoral însumează 2100 de femei consultate, majoritatea din Dăbuleni pentru că acolo unitatea mobilă a stat cel mai mult. Deși fixată pe cancerul de sân, Renașterea a atacat cu succes și cancerul de col uterin, distribuind în cursul turnului electoral din colegiul lui Mircea Geoană 4000 de broșuri “Despre Testul Babeș Papanicolau”. Iată cum explică PR-ul fundației Renașterea colaborarea cu GSK, producătorul vaccinului Cervarix:” GSK a ales sa ni se alature si in derularea acestui proiect unic in Romania – “Unitatea Mobila de Diagnostic San si Col Uterin – Renasterea”, ce ofera in gratuitate totala femeilor aflate in zone cu acces limitat la investigatii medicale, mamografii si Teste Babes Papanicolau. Alaturi de GSK, mai avem ca parteneri/sponsori atat in acest proiect cat si in toate celelalte, o serie de companii farmaceutice precum: Novartis, Sanofi Avensis, Astra Zeneca, Actavis, Roche, Lilly, Pfizer. Intamplator, GSK este unul dintre cei doi comercianti ai vaccinurilor anti HPV, insa parteneriatul dintre Fundatia Renasterea si GSK dateaza cu mult inaintea lansarii in Romania a acestor tipuri de vaccine”. Am citat din corespondența electronică purtată cu reprezentanții fundației, care deși nu ne-au putut răspunde la întrebări ne-au furnizat date extrem de interesante.  Că limba română a fost pe alocuri vaccinată, nici măcar nu mai are importanță.

De ce țipă Renașterea?

“ Referitor la Campania de Informare despre cancerul de col uterin nu va putem oferi informatii legate de buget, sponsori sau parteneriate cu diverse companii ce au capital de stat sau alte institutii publice care contribuie financiar si logistic la aceasta campanie. Fundatia Renasterea a fost invitata sa participe la reuniunile de lucru referitoare la aceasta campanie pentru ca a avut o reactie vehementa si oficiala referitoare la campania de vaccinare anti HPV derulata anul trecut, considerand ca esecul acesteia a fost cauzat de inexistenta unei campanii de informare corecte si coerente. Asadar, Fundatia are doar rol consultativ. Nu exista nici un contract intre Fundatia Renasterea si Ministerul Sanatatii care sa aiba drept obiect aceasta campanie de informare. Consideram ca ni s-a cerut parerea datorita experientei pe care o avem in urma celor 8 ani de experienta in campania de informare despre cancerul la san si cel de col uterin, domeniu in care am fost deschizatori de drumuri in Romania”. Așa explică PR-ul de la Renașterea implicarea fundației în campania de vaccinare. Printre rânduri citim că stoparea campaniei de vaccinare s-a făcut la presiunile fundației, adică ale doamnei Geoană, care a protestat public invocând, i-auzi ce chestie, lipsa unei campanii de informare. Adică, tradus cumva în limba română, doamna Geoană a preluat ștafeta de la madam Albright și și-a adjudecat rolul de părinte spiritual al programului. Bazac, subordonatul politic al domnului Geoană, s-a executat și a demarat la data de 14 iunie o campanie horror prin care se explică necesitatea vaccinării. Cu Cervarix, desigur, că între timp s-a schimbat regimul iar GSK tocmai ce finanțase regimul nou nouț al domnului Geoană contribuind inclusiv la mamograful electoral instalat în noiembrie la Dăbuleni. Fundația Renașterea a fost declarată lider informal al proiectului, deși experiența de care vorbesc cei de la fundație s-a concretizat în tipărirea și pe bani publici a unor afișe și organizarea unor evenimente cu vedete media din trustul Media Pro. Culmea ironiei, fundația Renașterea a ajuns să ofere consiliere despre cancer chiar în incinta Institutului Oncologic București. Adică doamna Geoană a ajuns să vândă castraveți la grădinar, trecându-și asta în CV la capitolul fapte de bun samaritean. Că doamna Geoană a ajuns să câștige din campania contra cancerului mai mulți bani decât din meseria ei de arhitect din care n-a obținut decât falimente, vom demonstra ceva mai încolo.

Ministerul mamei domnului Bazac

Convins de importanța proiectului, Ministerul Sănătății a inițiat o campanile de așa zisă informare despre cancerul de col uterin, devenit peste noapte maladia numărul 1 într-o țară în care se moare la naștere sau dintr-o banală gripă și în care medicii sunt plătiți cu salarii ridicole. Am încercat în două rânduri să obținem date despre costurile campaniei și maniera de derulare. Purtătorul de cuvânt al ministrului Bazac ne-a dat cu flit și a refuzat să răspundă în scris la cel l-am întrebat. Abia după ce pe site-ul inpolitics.ro a apărut un articol care vorbea despre combinațiile fundației Renașterea cu bugetul Ministerului Sănătății, purtătorul de cuvânt a catadicsit să ne trimită la redacție un comunica de presă care nu oferă răspuns la nici una dintre întrebările puse de noi. Iată un pasaj semnificativ din comunicatul de presă al MS: “Ministerul Sănătăţii nu are relaţii contractuale cu Fundaţia Renaşterea sau cu alte organizaţii în ceea ce priveşte Campania de informare anti HPV. Campania de informare lansată de minister, in data de 14 iunie 2009, este derulată, exclusiv, cu fonduri de la firmele producătoare ale vaccinurilor anti-HPV. Cele doua societati producatoare ale vaccinului au contractat o firma de publicitate care deruleaza campania de informare, sub coordonarea metodologică a unui Comitet de coordonare numit prin Ordin de ministru.  Fundatia Renasterea face parte din acest comitet alături de reprezentanti ai Ministerului Educatiei, OMS, UNICEF, UNOPA, jurnalisti, medici şi profesori de specialitate, precum si reprezentanţi ai Patriarhiei Române etc. Comitetul este for consultativ, numit prin ordin de ministru, iar pentru activitatea sa nu este plătit. Rolul său este acela de a stabili direcţiile strategice ale campaniei de vaccinare.” Adică, spune MS, campania de vaccinare se va derula indiferent de rezultatele campaniei de informare. Către finalul comunicatului se precizează totuși că evaluarea campaniei de informare se va face pe baza unui sondaj de opinie care va arăta daca vaccinarea este sau nu oportună. Dar punem pariu că va fi. Pe leafa lui Bazac pe doi ani plus jumătatea din sponsorizările primate de doamna Geoană de la GSK. Și, probabil, în viitorul apropiat și de la Merk. Că ministrul Bazac minte cu nerușinare prin vocea purtătorului de cuvânt este aproape evident. Pentru că deși declară că firmele producătoare ale vaccinurilor finațează campania, MS mobilizează importante resurse umane plătite din bani publici pentru a deveni agenți de vânzări ai celor două companii. Ca și cum ministerul ar fi moștenirea domnului Bazac de la mama domniei sale, cu care face ce vrea.

Medicii de familie, agenți de marketing ai firmei GSK

În țară, campania de informare finanțată de cei doi producători, respectiv GSK și Merk se derulează exclusiv pe spesele statului român. Medicii de familie sunt convocați pe bază de tabel la Direcțiile de Sănătate Publică județene, unde primesc instructaje care vizează conținutul informațional ce trebuie diseminat în școli. Ore întregi medicii de familie își abandonează pacienții pentru a participa la aceste orgii informaționale care au un sigur subiect. Vaccinul anti HPV este prezentat ca soluția miraculoasă. Medicii sunt apoi instruiți în materiale ajutătoare cu caracter imperativ emanate de la așa zisul Centrul Național de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin, ÎN FAPT UN BANAL SITE! Care site le ordonă medicilor să ia parte la ședințele cu părinții pe care toate școlile le vor organiza în perioada 16septembrie-5 octombrie 2009. Culmea nesimțirii, medicii de familie și profesorii diriginți de la clasele IV-VII sunt obligați să organizeze un calendar al ședințelor cu părinții și să-l transmită la DSP-urile județene până la data de 15 septembrie. La ședințe se vor distribui părinților materiale informative pline de minciuni și exagerări care au ca scop propagarea unei stări de panică și inducerea ideii false că vaccinul este singura modalitate de a scăpa de cancerul care amenință 80% din populația feminină a țării! Materiale care fac de fapt campanie de publicitate pentru vaccinare sunt editate de Ministerul Sănătății și cel al Educației. Sunt prezente de asemenea siglele fundației Renașterea, care susține că nu are nicio implicare în proiect, și sigla acelui site pompos numit Centru Național. Nicăieri nu apare sigla producătorilor de vaccin și nicăieri nu se specifică faptul că această campanie ar fi finanțată de aceste două firme. Oricum ar da-o, cele două ministere sunt implicate într-o campanie de promovare a intereselor comerciale a două firme fapt interzis de lege. Iar populația este alarmată cu informații false sau neverificate despre o maladie pentru a accepta un leac discutabil și cu efecte dintre cele mai ciudate. Bomboana pe colivă este faptul că medii de familie primesc pentru deplasarea la aceste ședințe cu părinții o sumă de până la 50 de lei pentru decontarea transportului. În materialele distribuite lor prin ASP, medicii au găsit un formular de ordin de deplasare și un plic pe care este imprimată adresa unde deconturile trebuie să ajungă. Este vorba de o căsuță poștală închiriată de firma Momentum EMC SRL București, companie controlată de o firmă olandeză și administrată de celebrul Bogdan Enoiu. Oare cum va deconta Momentum EMC banii ce vor fi trimiși medicilor pe baza acestor ordine de deplasare, câtă vreme ei nu sunt angajații societății și, prin urmare, nu li se pot plăti deplasari? Vorbim de o sumă considerabilă dacă luăm în calcul faptul că în România există circa 11.000 de medici de familie pe care, măcar teoretic, Ministerul Sănătății îi va băga cu japca în această campanie. Iar când o astfel de finanțare se derulează sub sigla unor ministere, parcă ceva nu e în regulă.

Minsterul lui Bazac pune batista pe țambal

Nu putem încheia acest material excepțional fără a publica întrebările adresate de GSE Ministerului Sănătății, întrebări la care de aproape o lună de zile nu am primit niciun răspuns. Conținutul întrebărilor explică, credem noi, tăcerea adâncă a ministrului Bazac, pe care-l vom acționa în judecată. Sperăm, naivii de noi, că justiția îl va oblige să ne răspundă.

Buna ziua

In urma discutiei telefonice va precizez ca sunt interesat de urmatoarele informatii de interes public legate de campania nationala de informare pentru prevenirea cancerului de col uterin prin vaccinarea anti-HPV:

- Care este bugetul acestei campanii si cum este el distribuit?
- Care este relatia contractuala dintre minister si fundatia Renasterea pentru Educatie, Sanatate si Cultura in cadrul acestei campanii? In cazul in care exista o relatie contractuala va rugam sa ne puneti la dispozitie copii dupa documentele care reglementeaza aceasta relatie(copii contract, situatia platilor, modul de selectare al acestui partener)
- Care este relatia contractuala dintre Ministerul Sanatatii si SC Momentum EMC SRL, compania care se ocupa de publicitatea proiectului? Daca exista o astfel de relatie solicitam acelasi tip de documente ca la punctul de mai sus.
- Care sunt atributiile medicilor de familie in cadrul acestui proiect si care este implicarea Directiilor Judetene de Sanatate Publica
- Care este rolul  Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii in cadrul campaniei si care este contributia financiara a acestei institutii
- Care este contributia MS la campania derulata de fundatia Renasterea in perioada martie-decembrie 2008cu ajutorul centrului mobil de diagnosticare? Este acest centru autorizat de MS pentru efectuarea de analize pentru depistarea cancerului de col uterin si a celui de san? Daca da dorim o copie a acestei autorizatii.
- Are MS vreun contract de achizitie cu firma GlaxoSmithKline pentru furnizarea  vaccinului CERVARIX destinat combaterii cancerului de col uterin? Daca da dorim o copie a acestui contract si o situatie a platilor.
Sunt de acord sa suport contravaloarea expeditiei si taxele de fotocopiere.
Va multumesc pentru colaborare.
Cu stima,
Mihai Enciu
Gazeta de Sud Est

Scandalul apei i-a deschis noi orizonturi consilierului independent de PNL-  Radu Paros. Din păcate, orizonturile domnului consilier sunt foarte limitate. Excitat de cromatica discutabilă a apei potabile din Slobozia, domnul Paros a organizat o conferinţă de presă la popicăria sa din bazar unde a anunţat că se pregăteşte să strângă semnături pentru un referendum în vedere demiterii primarului Gabi Ionaşcu. Din păcate, la această iniţiativă s-a raliat şi PNL-ul, partidul de adopţie al lui Paros, care a anunţat că sprijină această iniţiativă tembelă. Potrivit Legii nr 215 din 2001 privind administrația publică locală referendumul pentru schimbarea primarului trebuie cerut de minim 25% dintre locuitorii cu drept de vot. Chiar dacă PNL şi Paros ar reuşi să adune 12.000 de semnături câte sunt necesare inițierii procedurii, solicitarea va trebui să treacă de Prefectură, care trebuie să analizeze dacă cererea este întemeiată. Cu avizul Ministerului Administrației cererea ajunge pe masa Guvernului, care se pronunță asupra ei. Potrivit legii, primarul poate fi demis doar în cazul în care cetățenii consideră ca le sunt nesocotite interesele de către acesta sau că alesul nu își îndeplinește atributele legale. Ceea ce nu poate fi cazul în speța atacată de Paros, respectiv calitatea apei potabile. Asta pentru că proiectul realizat de Ionașcu are aprobarea CL iar pentru eventualele deficiențe este răspunzător executantul și nu primarul. Cum sursa subterană are toate autorizațiile legale, este greu de crezut că prefectul sau guvernul vor da gir referendumului. Și dacă se va ajunge la referendum pentru schimbarea primarului trebuie să voteze jumătate plus unul din numărul total al alegătorilor, fapt imposibil de atins. Restul este gargară politică și campanie electorală.

 

Calitatea apei potabile din sursa subterană a încins spiritele pe scena politică locală. Consilierul PNL Radu Paros a organizat miercuri o conferință de presă în care a anunțat inițierea procedurilor pentru organizarea unui referendum în vederea demiterii primarului Gabi Ionașcu. Președintele PD-L,Cazacu Marinică, a inițiat niște demersuri de natură penală la adresa primarului, pe care-l acuză că a risipit mulți bani pentru o investiție ineficientă. Internetul este plin de reacții de la cetățeni care acuză calitatea apei, gustul și culoarea. Unii cunoscători susțin chiar că doar din două puțuri s-ar extrage apă potabilă, care în amestec cu apa din celelalte puțuri ar da lichidul livrat cetățenilor din Slobozia. În toată această isterie, justificată cumva, presa amplifică fenomenul găzduind opinii amestecate cu fapte din care nimeni nu mai înțelege nimic. Febra electorală în care au intrat adversarii politici ai primarului Gabi Ionașcu demonstrează că politicienii locali nu sunt dispuși să caute soluții și să pună umărul la rezolvarea unei probleme de interes public, ci doar să câștige capital electoral din asta. Rămas cumva singur și cu spatele la zid, primarul explică în detaliu problema și expune o soluție pentru rezolvarea ei.

 

-Domnule primar, ați reușit să găsiți o explicație pentru calitatea apei livrată consumatorilor din Slobozia?

- Cauzele le-am stabilit împreună cu experții mai de mult, numai că sunt puțini cei dispuși să asculte și să înțeleagă. Este vorba despre conținutul de compuși de fier datorați coroziunii țevilor de transport pe care o provoacă clorul. Apa din sursa subterană degajă clorul introdus în ea pentru dezinfectare. Prin circulația apei el se degajă și formează pungi în conducte. Aceste acumulări cărora eu le spun pungi generează corodarea accentuată a conductelor. De aici și încărcătura de oxizi de fier și culoarea gălbuie a apei. Această situație se va menține, spun chimiștii, până la crearea unui nou echilibru dinamic între compușii din apă și depunerile de pe conducte. Se creează în timp o peliculă care diminuează fenomenul de coroziune și colorarea apei. Explicația aceasta este: rețelele de distribuție deteriorează calitatea apei.

- Adică să înțelegem că până la apariția acestui echilibru trebuie să înghițim mizeria de pe țevi pe care ne-o vindeți la preț de apă potabilă?

- Sigur, problema se poate pune și așa. Dar dacă așezați în balanță faptul că, chiar și cu aceste inconveniente, avem în sfârșit independență față de Amonil și că nu mai există riscul să rămânem în toiul verii fără apă, s-ar putea să constatați că judecata dumneavoastră este superficială. De la politicieni nu am așteptări să înțeleagă importanța proiectului și nici nu mă aștept să sprijine ideea. Ei vor voturi și pentru asta calcă în picioare orice. Nu le pasă de problemele locuitorilor și nu vin cu soluții. Vin cu niște critici absurde și bazate pe experiența lor precară. Haideți să vedem cine critică. Domnul Paros și domnul Cazacu! Investițiile de anvergură nu prea au tangență nici cu pompele funebre, nici cu agricultura de tip rentier. Este un domeniu mai de grabă ingineresc, greu accesibil unor domni specializați în gestionarea unor adaosuri comerciale la chifle și sicrie. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar asta este realitatea. Mă aștept în schimb de la cetățeni și de la presă să înțeleagă că ceea ce am început acum este o investiție care va rezolva problema alimentării cu apă a orașului și a comunelor din jur pentru câteva decenii. Primul pas a fost făcut și el a însemnat construirea frontului de captare. Următoarea etapă este reabilitarea rețelei de distribuție, care ne creează acum această problemă.

-Adică 150 de miliarde de lei nu au ajuns? Mai trebuie resurse pentru a putea avea apă bună la robinete?

- Încă de la proiectare am avut în atenție schimbarea rețelelor de distribuție. Singura chestiune care m-a surprins a fost aceea că măsura se impune a fi luată mai curând decât credeam. Slobozia are la ora aceasta o rețea de distribuție formată din 39 de kilometri de conductă din oțel cu diametrul cuprins între 100 și 600 de milimetri, la care se adaugă și 3,5 kilometri de conductă de azbociment. Ambele tipuri sunt interzise în acest moment de legislație pentru că materialele din care sunt realizate afectează calitatea apei. Rețelele au fost modernizate astfel în 1994, când nu se anticipa nici modificarea de legislație și nici apariția unei alte surse de apă cu altă compoziție. Mai mult decât atât, proiectul a fost executat defectuos. Pentru conductele de oțel nu s-a executat și protecția catodică. Așa se face că la conductele care trec prin preajma rețelei de energie electrică se înregistrează apariția curenților vagabonzi care favorizează corodarea țevilor. Până acum fenomenul nu a fost sesizabil pentru că apa de suprafață are altă compoziție chimică decât cea de subteran. Schimbarea rețelei de distribuție se impunea oricum, pentru că este nevoie și de o reechilibrare a presiunii. Rețeaua actuală nu a fost dimensionată să suporte extinderea la care s-a ajuns în prezent. Pentru mine era clar că pasul următor era schimbarea rețelei și asta o sa fac.

- Ce presupune asta? Iar șanțuri, apă oprită, asfalt stricat?

- Nu se pune problema, soluția tehnică la care m-am oprit este de tip “tub în tub” și presupune un fel de căptușire a țevilor existente. Am în vedere două aspecte. Primul este cel legat de infrastructura rutieră care va fi puțin afectată, iar cel de-al doilea se referă la costuri, care vor fi cu 40% mai mici decât cele ale soluției clasice de schimbare prin săpătură deschisă. În circa două săptămâni voi avea o proiecție privitoare la costuri și vom putea demara studiul de fezabilitate. Cât despre timpul de execuție acesta va fi de 6 luni, ceea ce mi se pare un interval de timp rezonabil pentru o asemenea operațiune. Trebuie să vă spun că în localitățile limitrofe Sloboziei, unde livrăm aceeași apă și unde rețelele sunt construite din polietilenă nu s-a constatat nici un fel de problemă de calitate. Apa nu are colorit și este foarte bună. Este clar că și la noi apa va fi la fel după ce vom reabilita sistemul de distribuție. Iar după estimările mele asta se va întâmpla în vara anului viitor.

 

Concubinajul păgubos dintre furnizorul de apă al municipiului Slobozia şi municipalitate reprezintă o afacere cu peste 50.000 de păgubiţi. Este vorba despre cetăţenii Sloboziei cărora Urban SA, societatea patronată de Consiliul Local Slobozia le-au umflat ani întregi facturile de apă şi le-a facturat frigul din apartamente la preţ subvenţionat dar stabilit din burtă. La celălat capăt al ţepii formidabile încasate de locuitorii municipiului regăsim o afacere soldat cu pierderea unei instalaţii de alimenatre cu apă oferită cadou de guvern, instalaţie înregistrată în evidenţele contabile ale Amonil drept materiale consumabile şi vândută pe bucaţi în beneficiul unor băieţi deştepţi veniţi cu privatizarea din tenebrele UTC-ului. Din 1995, când Amonil a fost cumpărată de fantomaticul grup Eurocolumna, care avea sediul într-o căsuţă poştală, şi până în zilele noastre atât oamenii micului utecist Marius Ţărlea, cât şi politicienii care au călărit administraţia publică locală au tras cât au putut pe buzunarul public şi pe cel al bietului contribuabil. Amonil s-a făcut că furnizează servicii fără se ceară plata promptă a facturilor şi a câştigat la două capete. Pănă prin 1998 a obţinut gaz de la stat fără să îşi plătească datoriile la furnizor. În plus, gazul pentru populaţie era plătit la jumătate de preţ, chit că pentru a furniza căldură populaţiei, oamenii de la Amonil nu ardeau nici un metru cub de gaz. Pentru generezotitatea extraordinară de a păsui Urban la plata facturilor, bişniţarii din spatele Amonil şi-au câştigat bunăvoinţa politicienilor. În primul rând că o populaţie care nu era presată să-şi achite facturile vota cu politrucul care îi asigura iluzia acestui serviciu gratuit. In al doilea rând, băeţii de la Amonil ştiau tabla impărţirii foarte bine. De exemplu, în anul 2000, când în urma unui scandal cu primăria s-a descoperit escrocheria cu gazul metan subvenţionat, unul dintre oamenii de frunte ai PSD a devenit brusc distribuitor de otrăvuri de la Amonil. La schimb, numicipalitatea nu a mai sesizat niociodată Parchetul cu privirea la o ţeapă de 2 milioane de dolari pe care firma lui Ţîrlea ne-o trăsese cu nesimţire. Cam aşa au mers lucrurile aproape un deceniu. Între timp Amonil a trecut în labele altor investitori de portofoliu, dosiţi în paradisuri fiscale. Iar între primăria condusă de un alt primar fără datorii la sitemul ticăloşit şi micul cartel al şmecherilor de la Amonil s-a pornit un război în toată regula. La care nu putem să nu contribuim şi noi, măcar cu nişte informaţii. În primul episod ne vom referi la două afaceri importante care s-au soldat cu prejudicii interesante în portofelul nostru de contribuabili.

Tun cu instalaţia de alimentare cu apă

Societate comercială de referinţă în domeniul industriei chimice, Amonil SA Slobozia a fost privatizata in primul semestru al anului 1995. FPS-ul condus atunci de Emil Dima a executat o vinzare ca la carte, oferind pe tava societatea grupului Eurocolumna patronat de catre omul de afaceri Marius Tirlea. La acea vreme, imperiul Eurocolumna cuprindea Banca Columna, creatie a fostului sef al SRI Virgil Magureanu, precum si o serie de societati din domeniul industriei chimice, cumparate de la FPS prin intermediul SC Eurotrading Chemical, componenta si ea a imperiului Columna. Este vorba despre combinatele chimice de la Tirgu-Mures, Slobozia si Turnu Magurele, intrate in marea familie a obscurei societati. La un moment dat, s-a considerat ca achizitiile respective au adus Eurotrading monopol asupra industriei chimice. Din acest motiv, dar si pentru ca Tirlea & co. nu au reusit sa-si achite datoriile catre FPS, Eurotrading a ramas doar cu Amonil SA Slobozia.

La Slobozia, cadourile costa

In luna aprilie 1990, Ministerul Economiei Nationale emite Ordinul 25 prin care, si in conformitate cu Legea 28/1990 privind desfasurarea investitiilor, face un cadou municipiului Slobozia. Prin respectivul act, ministerul trecea in proprietatea comunitatii lucrarile de investitii si utilajele aferente obiectivului “alimentare cu apa”. Aceasta instalatie era parte componenta din proiectul de dezvoltare al Combinatului Chimic Slobozia, proiect care a fost abandonat din lipsa de fonduri. Costurile estimate ale retelei de captare si transport a apei de la Dunare se ridicau la vremea respectiva la suma de 114,5 milioane de lei, iar lucrarile erau deja demarate.Investitia a trecut gratuit in proprietatea comunitatii, fiind preluata in calitate de antreprenor general de catre Intreprinderea de Gospodarire Locativa Ialomita, botezata ulterior RAGCL, actualmente SC Urban SA. Noul beneficiar al lucrarii  a”uitat” insa sa intocmeasca documente de predare-primire. Timp de trei ani s-a lucrat fara nici un fel de evidenta. In anul 1993, Primaria Slobozia preia acest obiectiv in proprietate. Un an mai tirziu, cind s-a ajuns la construirea statiei de captare, primaria a solicitat conducerii Amonil utilajele necesare, care-i apartineau de drept si care ramasesera in “custodia” respectivei societati. Amonil refuza  sa cedeze gratuit utilajele, mizind pe lipsa actelor de proprietate. Legata de miini, primaria accepta sa cumpere ceea ce ii apartinea de drept. Investitia se derula cu bani de la bugetul central, iar necheltuirea fondurilor pina la sfirsitul anului aducea cu sine pierderea acestora.

Directorul Ion Hanaru vinde blana ursului din padure pe bani buni

La vremea respectiva ca si acum, directorul Amonil era Ion Hanaru politician de prim rang al PSD, om care a ocupat inclusiv funcţia de vuicepreşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi care a condus combinatul chimic în perioada comunistă.. Pentru utilajele necesare instalatiei de captare  a apei, respectiv niste motoare electrice si citeva celule, Ion Hanaru a pretins bani. Primarul de atunci, Ioan Pinter, sustinea ca, sub presiune, a lansat comanda Amonil-ului pentru utilajele respective, sperind ca atunci cind va gasi hirtiile care atestau dreptul de proprietate al comunitatii problemele se vor rezolva. Numai ca lucrurile n-au decurs asa. Amonil a emis catre primarie facturi in valoare de 468 milioane lei. Primaria a refuzat sa achite, partile ajungind in instanta. Instantele au dat cistig de cauza Amonil, luind in considerare comanda lansata de primarie drept un contract comercial neonorat. In acest fel aproape o jumatate de miliard de lei a intrat din buzunarul public in buzunarul SC Amonil SA.  Ajunsa la fundul sacului, Amonil nu a mai avut ce preda. Primaria a solicitat judecatoriei sa execute silit Amonil in baza ordinului 25/25.04.1990 al Ministerului Economiei Nationale, hirtie descoperita de functionarii primariei undeva in arhiva BRD, banca prin care se finantase investitia respectiva. Amonil s-a opus la executare, cele doua parti ajungind din nou in instanta. Desi Primaria Slobozia a cistigat, finalizarea investitiei nu s-a realizat. Alimentarea cu apa a orasului nu se poate face in ciuda sumelor mari investite, iar Amonil SA nu justifica utilaje in valoare de 3,8 miliarde lei, suma actualizata la nivelul anului 2000.

Utilaje in valoare de 3,8 miliarde de lei s-au evaporat din ograda Amonil

La data de 23 iunie 1999, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr. 1400 respinge contestatia la executare silita formulata de Amonil la data de 18 martie 1998. In luna august a acestui an, o comisie formata din reprezentanti ai primariei si Amonil inventariaza situatia obiectivului de investitii pentru a se stabili cu exactitate ce utilaje s-au predat si ce urmeaza sa mai primeasca primaria. Conform inventarului comisiei, utilajele pe care Amonil trebuia sa le predea valorau, in 1990, 14,4 milioane de lei. Pina la data efectuarii inventarului fusesera predate utilaje in valoare de 9,5 milioane de lei. Pentru ceea ce nu s-a mai putut restitui, primaria solicita despagubirea in bani. Utilajele disparute valorau  3,89 miliarde de lei.

Utilaje inregistrate ca materiale consumabile

La data de 8.05.1998, Directia Controlului Financiar de Stat a verificat modul in care Amonil a inregistrat in evidentele contabile investitia “Dezvoltare si Alimentare cu Apa a Municipiului Slobozia”. S-a stabilit ca in perioada 1990-1993 utilajele respective au fost inregistrate in conturile “Utilaje in depozit” respectiv “Materiale si utilaje pentru investitii”. Incepind cu 1.01.1994 utilajele au trecut in mod inexplicabil in contul “Materiale consumabile”. Mai exact spus, utilaje in valoare de citeva miliarde au fost asimilate cu pixuri, coli de scris, garnituri sau suruburi. S-a mai constatat ca societatea nu a inregistrat in actele contabile decizia 25/1990 a Ministerului Economiei Nationale si nu a putut prezenta la control documentele de predare-primire a investitiei respective. In ciuda faptului ca s-au constatat mari nereguli, organul de control nu ia nici un fel de masura si nici nu se sesizeaza organele de cercetare penala.

Afacerea GAZUL

Vinerea iernii în anul 2001 a reprezentat pentru mai bine de jumatate din locuitorii municipiului Slobozia un cosmar. Mai bine de 8.000 de apartamente din oras, racordate la vremea respectivă la reteaua de termoficare alimentata cu agent termic de la SC Amonil SA Slobozia, nu au avut caldura.Ca in fiecare iarna de citiva ani incoace, producatorul de energie termica invoca lipsa gazului metan si datoriile mari pe care le are de incasat de la SC Urban SA. Razboiul surd dintre Amonil si Urban (fosta regie comunala) a dat la iveala un scandal de proportii. Primaria Sloboziei si Urban acuza Amonil ca nu justifica 48,6 milioane metri cubi de gaz metan achizitionat la pret pentru populatie care nu a mai ajuns in caloriferele oamenilor. Valoarea prejudiciului creat astfel slobozenilor si statului de catre societatea grupului Eurocolumna se ridica, in numai patru ani si jumatate, la peste doua milioane de dolari.

Lungul drum al gazului catre calorifere

Pina în 1999, societatile de gospodarire comunala solicitau Inspectoratului National de Gaze cota necesara pentru incalzirea pe timp de iarna. Acolo unde agentul termic este produs de combinate sau alti agenti economici, gazul metan este livrat direct acestora, urmind ca respectivele cantitati folosite pentru producerea agentului termic sa fie facturate de Distrigaz la pret special pentru populatie. Producatorul achita contravaloarea si isi incasa pretul pe gigacaloria livrata de la societatile de gospodarire comunala.La sfirsitul anului trecut, procedura s-a modificat. Producatorii de agent termic isi cereau cota de gaz metan, inclusiv cantitatea necesara pentru incalzirea locuintelor populatiei. Societatile de gospodarire comunala contabilizau cantitatea de energie termica primita si confirmau societatii Distrigaz cantitatile de gaz folosite de producatori pentru acest scop, cantitati ce urmau sa fie facturate la pret pentru populatie. De mentionat este faptul ca in cazul cotelor de gaz folosite pentru populatie Distrigaz nu percepe plati anticipate, asa cum se intimpla pentru cotele agentilor economici.

Momentul adevarului

La data de 5 mai 2000, in urma unor negocieri intre Urban, Amonil si Distrigaz Sud Bucuresti, se gaseste o solutie pentru compensarea datoriilor mari care se inregistrau la plata gazului metan.Amonil avea de achitat catre Distrigaz suma de 92,2 miliarde si avea de incasat de la Urban 29,8 miliarde. S-a stabilit astfel ca Urban sa isi asume fata de Distrigaz plata sumei datorate catre Amonil, astfel incit producatorul sa isi poata diminua restantele si sa poata primi gazul necesar procesului de productie. Cele doua societati incheie acorduri separate de reesalonare a datoriilor restante si penalitatilor, luindu-si angajamentul sa achite facturile curente. Lucrurile intra cit de cit in normal pina in luna septembrie cind, din cauza unor neintelegeri intre Amonil si Urban, Slobozia ramine aproape doua saptamini fara apa calda. Cum incidentul se petrece in plina campanie electorala, se ajunge in cele din urma la o solutie de compromis. Numai ca tensiunile reapar in luna noiembrie, cind Urban SA si Primaria Slobozia a refuzat sa achite contravaloarea energiei termice livrate orasului de Amonil, invocind lipsa parametrilor ceruti de consumatori pentru sezonul rece. In loc sa asigure 30-31 Gcal/ora, Amonil a livrat populatiei numai 10-11 Gcal/ora, cantitate insuficienta pentru incalzire. Amonil sustine ca nu a putut livra mai mult din cauza lipsei gazului metan, acuzind Urban ca nu si-a respectat angajamentele de plata catre Distrigaz, fapt ce a condus la nealocarea cotei de gaz pentru populatie.Primaria Slobozia si Urban sustineau ca, dimpotriva, datoriile sint achitate, dar ca Amonil nu are inca un grafic de plata a penalitatilor de peste 115 miliarde de lei catre Distrigaz. Municipalitatea spune ca, la data de 16.11.2000, Distrigaz a aprobat cota de 4,5 milioane metri cubi de gaz pentru incalzirea locuintelor.

Doua milioane de dolari evaporate din conductele AMONIL

In urma unor calcule facute de specialistii din cadrul SC Urban SA, s-a ajuns la concluzia ca Amonil nu poate justifica o cantitate mare de gaz sebventionat facturata, chipurile, pentru producerea de energie termica ce nu a ajuns in caloriferele cetatenilor. Calculul a avut la baza faptul ca pentru producerea unei Gcal. sint necesari 140 metri cubi de gaz conform normelor aprobate de Oficiul Concurentei. In perioada iulie 1995 – decembrie 1999, Amonil a facturat un consum de gaz pentru incalzire de 137.873.000 metri cubi. Pentru energia termica livrata efectiv populatiei s-au consumat doar 89.217.840 metri cubi de gaz.Asa cum rezulta din acest calcul, o cantitate de 48.655.160 metri cubi de gaz subventionat a fost facturata in plus. Luindu-se in considerare ca diferenta de pret dintre gazul pentru industrie si gazul pentru populatie este de aproape 50 USD la 1.000 metri cubi, rezulta ca, in perioada luata ca referinta, bugetul de stat a fost  prejudiciat cu circa 2,4 milioane de dolari. Specialistii sustin ca la aceasta situatie s-a ajuns pentru ca in aceasta perioada nu s-au facut niciodata verificari cu privire la cantitatea de gaz folosita efectiv pentru incalzire de catre producatori, care au raportat consumuri de gaz umflate.

Un parastas cu dar

Scandalurile despre care am amintit au apărut în presă în iarna anului 2001. Acum 7 ani publicarea lor nu a lăsat nici un fel de urmări. Cei care erau blogaţi să vadă s-au întors cu spatele. Politiciernii din PSD, proaspăt reveniţi la putere au transformat aceste subiecte în bani, preferând şantajul grosolan şi umflarea conturilor. Relaţia incorectă dintre municipalitate şi Amonil s-a perpetuat. Sigurul care a avut tupeul să rupă tăcerea a fost primarul Gabi Ionaşcu, un om pe care băieţii nu-l agăţaseră cu nimic. Inflexibilitatea primarului a atras multe reacţii de la Amonil. Stresaţi de faptul că fostul primar a încercat să dizolve datornicul Urban, cei de la Amonil au introdus în istanţă o acţiune prin care solicită ca datoria de peste 150 de miliarde de lei pe care o au de recuperat de la Urban să le fie plătită de Consiliul Local Slobozia. Cum s-a obţinut această aberantă hotărâre judecătoarească nu se ştie. Nici Ionaşcu nu a stat cu mîinile în sân, solicitănd tot în instanţă recuperarea cobntravalorii utilajelor de la istalaţie de alimentare cu apă pe care primăria le-a plătit deşi îi aparţineau, plus contravaloarea utilajelor topite în decor sub domnia lui Hanaru. Teoretic, la 7 ani de la îngroparea scandalurilor ar trebui să le organizăm un parastas. Nu înainte însă de a le aduce în actualitate, pe fondul relaţiilor tensionate dintre primărie şi furnizorul de servicii.

Un proiect de hotărâre ce se va afla pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local din data de 30 iunie propune înfiinţarea unui cartier rezidenţial în zona industrială a oraşului. Iniţiativa aparţine unui grup de proprietari din zonă, care vor să legalizeze astfel locuinţele individuale construite la adăpostul unor anexe ale unor exploataţii agricole. Terenurile situate în zona Lactilrom au fost atribuite în special bugetarilor din primăria Slobozia, din Prefectură sau Consiliul Judeţean şi aveau iniţial destinaţia de terenuri agricole. Prin înfiinţarea unui cartier rezidenţial în zonă, firmele care şi-au amplasat acolo unităţi productive vor fi obligate să se conformeze unor reguli mai stricte de mediu. Altele, cum ar fi o fermă de vaci care funcţionează exact lângă proprietate domnului arhitect Ion Vede vor putea ajunge la desfiinţare.

Lactilrom, paradisul bugetarilor pasionaţi de agricultură

Terenurile din zona Lactilrom au fost împărţite după 1990 în special bugetarilor. Deşi Slobozia a avut probleme cu asigurarea suprafeţelor pentru reconstituirea dreptului de proprietate, administraţia acelor vremuri a preferat să înceapă punerea în posesie făcând constituiri de care au beneficiat bugetarii din instituţiile implicate în aplicarea legilor proprietăţii. Parcelele împărţite în loturi de până la 5000 de metri au fost acordate în baza prevederilor legii 18 care se refereau la ajutorarea foştilor membrii cooperatori prin darea în folosinţă a unor terenuri agricole. De fapt, zona în care bugetarii au fost puşi în posesie era zonă agricolă, aflată la un moment dat în extravilanul localităţii. Ulterior, pe tăcute, zona a fost trecută în intravilan iar pe zonele unde altă dată creşteau legume au apărut şi case. Prima a fost a arhitectului Ion Vede, care a demarat construcţia încă din vremea în care funcţiona ca secretar general al Prefecturii. Pentru a putea construi, Vede a solicitat certificat de urbanism pentru anexă exploataţie agricolă. Care exploataţie agricolă era de fapt o mică pădure plantată în jurul viitoarei case. Pe drumul deschis de Vede a păşit apoi fostul consilier local şi fost director al Colegiului Mihai Viteazul Dumitru Costică, care şi-a finalizat de curând o casă şi primarul Gabi Ionaşcu, a cărui vilă se află în construcţie. Cum zona respectivă este prevăzută în Planul Urbanistic General ca zonă industrială, a apărut în vecinătatea exploataţiei dendrologice a domnului Vede o fermă de vaci care funcţionează cu toate aprobările legale. Şi pe care domnul arhitect o vrea dusă din vecinătatea proprietăţii domniei sale, pe motiv că-i deranjează confortul de fermier. Planul urbanistic a fost prezentat în campania electorală din 2008 de către Maria Petre, în calitate de candidat la primărie. Preluat de domnul Vede, proiectul poate fi pus în practică chiar pe mâna celui care l-a contestat vehement. Adică a primarului Gabi Ionaşcu, viitor locuitor în cartierul rezidenţial din zona industrială.

3-1 pentru imobiliari la comisia de urbanism

Singurul consilier care s-a opus proiectului este Dumitru Catargiu, inspector la Inspectoratul pentru Siguranţa în Construcţii şi membru PNL. Catargiu spune că prin Planul Urbanistic General s-a stabilit că terenul din zonă este destinat pentru exploataţii agricole şi prestări de servicii şi că cei care au încălcat PUG-ul sunt cei care şi-au construit locuinţe prin diverse artificii. Catargiu spune că de-a lungul timpului au existat numeroase intervenţii pentru desfiinţarea exploataţiilor agricole din zonă şi crede că acest proiect este doar o continuare a acelor demersuri. În opinia sa acest PUZ are misiunea de a rezolva nişte interese punctuale şi că nu se va respecta până la final aşa cum nu s-au respectat celelalte planuri votate anterior de către consiliul local. El spune că noxele de la industrie şi zgomotele vor crea disconfort viitorilor locatari şi că nu îşi închipuie cum aceştia vor reuşi să elimine toate capacităţile de producţie care funcţionează legal în zonă. O altă problemă identificată de domnul consilier este aceea că proprietarii vor fi nevoiţi să cedeze suprafeţe de teren pentru utilităţi şi reţeaua de drumuri iar acest lucru va fi greu de făcut. Consilierul PNL susţine că a votat împotriva acestui proiect pentru că el nu vine să rezolve o problemă ci să legalizeze construcţii ridicate ilegal şi aprobate tacit de către autorităţi. Din cei patru membrii ai comisiei de urbanism prezenţi la şedinţă, trei au votat în favoarea proiectului. Este vorba despre consilierii Constantinescu, Sărăcăceanu şi Jaga, cel puţin unul dintre aceştia fiind interesat direct în acest proiect deoarece deţine teren în zonă.

Primarul consideră proiectul legitim

Primarul Gabi Ionaşcu consideră că PUZ-ul elaborat de domnul arhitect Vede este expresia dorinţei legitime a proprietarilor din zonă a dea decide ce fac cu terenul lor. Funcţiunile terenurilor nu se influenţează reciproc, susţine primarul, care afirmă că agenţii economici de acolo  au programe de mediu care le permit să funcţioneze fără să creeze probleme viitorilor locuitori ai zonei rezidenţiale. Primarul admite totuşi că exploataţiile agricole trebuie mutate din vecinătatea cartierului rezidenţial şi că dezvoltările industriale trebuie să se facă în afara zonelor de locuit. Totuşi Ionaşcu spune că nu crede că vor fi probleme şi că unităţile economice vor trăi în zonă cum au trăit şi până acum. Pentru a veni în sprijinul locuitorilor din viitorul cartier rezidenţial, primarul spune că va extinde reţeaua de utilităţi de pe strada Filaturii şi pe strada paralelă, care acum este drum de exploatare. În calitate de proprietar de teren în viitorul cartier rezidenţial, Ionaşcu spune că nu ştie ce va face cu terenul pe care şi-a construit deja casa.

 

PUZ fără avize

Experţii în urbanism consultaţi de noi spun că proiectul este util anumitor persoane care au avut proasta inspiraţie să îşi construiască ilegal locuinţe pe terenuri cu folosinţă agricolă. Sursele noastre spun că PUZ-ul ce se va afla pe masa consilierilor nu are nici un fel de aviz şi că există riscul ca, aprobat fiind de consilieri, să nu poată fi pus în operă deoarece nu se vor obţine autorizaţiile ulterioare. Era necesar un aviz de la Electrica, având în vedere că în zonă este o reţea de 20 de kilovolţi în preajma căreia nu se poate construi. De asemenea, susţin sursele noastre, se impunea un aviz de mediu care să ţină seamă de impactul pe care-l va avea viitorul cartier rezidenţial. În opinia experţilor un Plan Urbanistic Zonal poate modifica un Plan Urbanistic General dar trebuie să existe justificări temeinice pentru asta. Din moment ce acolo s-au dat avize pentru unităţi de mică industrie, fabrici de lapte şi alte activităţi cu caracter agricol, este evident că nu există acum justificare pentru un cartier rezidenţial în zonă. Asta cu atât mai mult cu cât în zona de nord există o suprafaţă de circa 30 de hectare pe care s-au construit abia câteva case şi unde s-ar fi putut sistematiza un cartier rezidenţial, dacă aceasta ar fi fost problema oraşului. Cum Slobozia are deja 4 cartiere rezidenţiale, dintre care două făcute pe terenurile primăriei, iniţiativa din zona de vest nu este altceva decât o afacere de grup restrâns care va afecta funcţionarea unităţilor economice din zonă. La aceasta se adaugă faptul că PUZ-ul  nu are fişele tehnologice prin care să se inventarieze proprietarii de terenuri din zonă şi să detalieze destinaţia fiecărei suprafeţe de teren. Abia după ce se stabilea care este ponderea tipului de activităţi în zonă s-ar fi putut lua o decizie corectă. În acest context pare evident pentru toată lumea că prima ţintă a acestui proiect este îndepărtarea fermei de vaci care îl deranjează pe domnul Vede şi a fabricii de lapte pentru care investitorul are deja finanţare. Până la închiderea ediţiei nu am reuşit să obţinem un punct de vedere de la domnul arhitect, domnia sa fiind plecat din oraş. Vom reveni şi cu acest punct de vedere.

 

Cum să vorbeşti despre prostie când eşti coleg cu Vanghelie? Sau despre hoţie când îţi ciocneşti valiza cu Adrian Năstase în sediul luat cu japca din şoseaua Kiseleff? Desfăşurată la Turnul Măgurele, în bârlogul unuia dintre cei mai proeminenţi rozători de fonduri publice al social-democraţiei româneşti, adunarea căpeteniilor PSD a produs momente unice scăpate inteligent către presă. Cu Geoană pe post de majoretă şi Iliescu maestru de ceremonii, pesedişti şi-au înjurat coerent partenerii de guvernare cu care s-au asociat în vederea comiterii de infracţiuni. Au vorbit despre proştii din PD-L, deşi ei îl au ca simbol pe Vanghelie “Almanahe”, au vorbit de tunurile lui Videanu deşi la faţa locului era şi Adrian Năstase şi pe Boc l-au denumit profan în economie deşi de faţă era Geoană, prostănacul cu aspiraţii de preşedinte naţional. Când Mazăre te acuză că furi mai mult ca el, asta este chiar o performanţă. Pe care Videanu, banditul numărul 1 al PD-L şi-a trecut-o în cont şi-n cârcă, unde i-a fost pusă de Geoană. Care Geoană uită că Videanu a devenit baron de marmură pe mâna lui Adrian Năstase, cel sub regimul căruia carierele ţărişoarei au ajuns la Videanu în exploatare pentru sume derizorii. Şi că Mitrea, în calitate de ministru al transporturilor i-a făcut vânzare la capul gol şi a umplut metroul de produsele verosului care face bani şi când respiră. Mişto, nu? Treaba mai nasoală este că nici derbedeii din PD-L nu se prea pot da răniţi în orgoliul lor de băieţi cinstiţi. Când o piţipoancă precum Monica Iacob Ridzi aruncă pe fereastră 600.000 de euro şi îşi face imagine ei şi femeiuştii EBA din banii poporului, nu prea poţi să ai replică indiferent ce ţi se pune în cârcă. Iar când tac-so lu’ aia mică tace chitic la Cotroceni şi nu se întreabă cine dracului a finanţat campania electorală a unei agramate aterizată în PE prin vot democratic, chiar că îţi vine să-i trimiţi pe toţi la origini. Noroc că băieţii din opoziţie veghează şi, prin vocea marelui om politic Crin Antonescu, au cerut demisia lui Ridzi! Frumos, numai că liberalii au uitat că pe vremea guvernării lor ministrul Acretiniţei l-a cărat la nuntă pe ministrul David zis Salam cu elicopterul plătit de contribuabil! Iar miliţia venea acasă la nevasta lui Tăriceanu să-i facă poză de buletin şi s-o escorteze cu girofarul la coafor. Ori, în aceste condiţii, este să greu să dai pe vocalizele lor mai mult decât o ceapă degerată. Concluzia este simplă: lichelele se înjură între ele. Măcar ne scutesc pe noi de un efort în plus.

Ieri, 15 iunie, Poliţia Oraşului Ţăndărei a fost sesizată de cadrele Camerei de Gardă a Spitalului din localitate cu privire la faptul că la această unitate medicală s-a prezentat Nicolae F., de 50 ani din localitate, care prezenta o „plagă abdominală nepenetrantă împuşcată afirmativ prin agresiune” care a refuzat internarea.

În temeiul sesizării, la faţa locului s-a deplasat de îndată o echipă operativă formată din poliţişti din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale şi Biroului Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice.

Urmare verificărilor efectuate, s-a stabilit că în jurul orei 18.30, pe raza localităţii, între victimă, cunoscută cu afecţiuni psihice şi un tânăr în vârstă de 28 de ani, din Tăndărei a izbucnit un conflict spontan, în urma căruia, cel din urmă, pentru a se apăra, a folosit un pistol cu gaze trăgând un foc în zona abdominală a victimei.

Făptuitorul a predat organelor de poliţie un pistol marca EKOL SPECIAL şi un încărcător fără cartuşe pe care îl deţinea fără drept. Acesta a declarat că a cumpărat arma în urmă cu două săptămâni, ocazional, dintr-un târg din municipiul Bucureşti, de la o persoană necunoscută, afirmând că l-a folosit întrucât ştia că victima are afecţiuni psihice şi devenise violentă.

Pistolul cu gaze a fost ridicat în vederea continuării cercetărilor.

Victima a fost prezentată la Serviciul de Medicină Legală Slobozia, unde s-au stabilit următoarele concluzii: „Victima prezintă leziuni traumatice (plagă împuşcată abdominală penetrantă, cu exteriorizare de epiplon) care s-a putut produce prin acţiunea mecanică a unui proiectil. Leziunile pot data de câteva ore şi necesită circa 25 – 30 de zile de îngrijiri medicale şi acestea au pus viaţa victimei în primejdie”. Totodată s-a dispus internarea victimei la Spitalul de Urgenţă Slobozia – Secţia Chirurgie.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 279 C. pen. şi vătămare corporală gravă faptă prevăzută şi pedepsită de art. 182 C. pen.