“În continuarea demersurilor de asanare a problemelor din unităţile administrativ teritoriale din judeţul Ialomiţa, ca prefect al judeţului am observat că suma constatată de încasat şi neîncasată la 31 decembrie 2009 este de….”. Aşa îşi începe ultimul comunicat de presă prefectul Mădălin Teculescu, un băiat nervos aflat în luptă cu banditismul din judeţ. De data această domnul prefect ridică la fileul presei două problem spinoase. Una este legată de impozitele neîncasate de autorităţile locale şi, deşi la începutul citatului vorbeşte despre o sumă, domnul prefect ne pune pe masă vreo 3 sume. Este vorba despre debitele primăriilor din rural, din urban şi de restanţele consiliului judeţean. Prefectul îşi manifestă nedumerirea cu cuvintele lui după cum urmează: “Am solicitat autorităţilor locale să prezinte cauza neîncasării rămăşiţei (poate legislaţia actuală), iar dacă nu de ce nu au fost făcute încasările când economia duduia.” Fiind evident că ne aflăm în cazul 2, şi anume că încasările nu s-au făcut când economia duduia, înţelegem că întrebarea pusă de prefect în comunicatul de presă este retorică şi ne gândim că ar putea fi cauzată de arşiţa din ultimele zile. Sau de descărcările electrice din week-end care ar fi putut afecta placa de bază a unui om normal, aşa cum îl considerăm noi pe domnul prefect. Din păcate, punctul doi al ordinei de zi din comunicat ne face să-l asemănăm mai de grabă cu Marean Vanghele, despre a cărui prostie nu ştiam că e contagioasă: “Totodată am solicitat organelor statului să ia măsuru urgente de stopare a evaziunii fiscale din agricultură pe persoană fizică”. Forţa mesajului este totală iar organele probabil că s-au râs până la lacrimi de naivitatea prefectului, care a explicat că există multe societăţi agricole cu 5000 de hectare care nu aduc venituri statului, ci unor funcţionari ai, cităm”statului degeaba”! Ce legătură or avea persoanele fizice cu societăţile care deţin 5000 de hectare şi cu evaziunea fiscală, doar mintea limpede a domnului prefect ştie dar se pare că nu vrea să ne spună şi nouă. Finalul este demn de regimul Boc, apelul prefectului încheindu-se nedecis, într-un spirit gregar şi pe alocuri populist: “Cunosc faptul că anumite structuri create în timp cu greu pot fi aduse pe calea legală, dar am încredere în funcţionarii instituţiilor statului”. Ce elan patriotic! Ce spirit de mobilizare! Ce durere în cot trebuie să fi simţit funcţionarii statului degeaba în care Teculescu are atâta încredere nu este greu de închipuit. Nu am priceput care a fost rolul acestei comunicări mirobolante în care prefectul a transmis nimic. Dacă este ce credem noi, problema se rezolvă dor cu un repaus la pat şi comprese cu apă rece. Dacă este ce spun inamicii domnului prefect, soluţia este mult mai dureroasă. Sperăm însă să treacă doar cu nişte algocalmin.
Sistemul politic românesc este defect și, pe cale de consecință, ineficient. Consumă mult și produce puțin spre nimic. Filtrate pe doar pe bază de prostie ca unic criteriu de selecție, organigramele partidelor politice sunt un model de cum nu trebuie să se facă o selecție de cadre. Pe toată scena politică, de la stânga la dreapta, singurele criterii de selecție sunt prostia și hoția. Cu cât un individ este mai prost și mai șantajabil, cu atât el urcă mai mult în ierarhie. Liderii partidelor sunt niște marionete manevrate de personaje mai bine sau mai prost camuflate în spatele scenei, care execută cu precizie instrucțiuni livrate la plic.
La PD-L păpușa este Emil Boc, un tip lipsit de forța necesară pentru a controla niște hiene. Păpușarul pare a fi Băsescu, însă eu aș paria pe o conjurație abilă, identificată sub formula Blaga-Videanu-Berceanu, care nu se sfiește să își manifeste pe față puterea. Incapabil de a își impune propria viziune, dacă are vreuna, Boc se acoperă de penibil fiind intens ajutat de sfătuitorii de taină. Amputarea la oală a veniturilor ca măsură de reducere a deficitului bugetar este o porcărie sinistră câtă vreme salariile bugetare nu sunt plafonate la salariul președintelui iar schemele de personal nu sunt reduse drastic. Cât de dobitoc să fi să nu pricepi asta? Boc nu poate fi atât de dobitoc, este clar până și pentru criticii săi. Este doar incapabil să bată cu pumnul în masă și să își impună punctul de vedere în fața unor golani interesați în debarcarea sa și ruperea partidului de la remorca lui Băsescu.
La PNL marioneta se cheamă Crin Antonescu. Un bugetar consacrat aterizat în fruntea unui partid de afaceriști este combinația perfectă. Sărac lipit și plin de rumeguș în discurs, Antonescu executa partitura lui Patriciu. Parțial, că omul nu prea înțelege ce e cu statul minimal, care în viziunea sponsorului ar trebui redus la dimensiunea unui punct. Falanga autodeclarată de dreapta a unui partid de stânga, am numit aici PSD aripa Ilici, PNL critică din toate pozițiile guvernul. Vorbește de austeritate și reducerea cheltuielilor statului cu vocea unui fost ministru care mergea la nuntă cu elicopterul de la MI! Frumos, nu? Campionii pomenilor sociale din vremea în care creditul făcea economia să duduie cu montorul la ralanti vorbesc acum despre ceea ce ei nu au făcut vreme de patru ani: reducerea numărului de bugetari, ajustarea pensiilor la nivelul la care să poată fi și plătite sau eficientizarea serviciilor publice. Pe alocuri echipa de lătrăi intră în contradicție cu Nașul Patriciu și nu pentru că ar avea viziuni diferite, ci pentru că mentorul le vorbește într-un limbaj necunoscut multora dintre ei. Cum să priceapă Atanasiu avantajul speculațiilor pe curs în piețele emergente?
La PSD situația este mai complicată. Aripa Năstase-Ponta, adică păpușarul și marioneta este la putere. Dar partidul are și o fracțiune de opoziție, deși cam ciungă momentan. În sensul că păpușarul consacrat, Ion Iliescu, a cam rămas temporar fără marionetă. Micul Titulescu vorbește apăsat despre măsuri aberante și mângâie sărăcimea pe creștet. Impozitarea progresivă este calul lor de bătaie. Vor să ia mai mult de la bogați, pentru că oricum bogații lor nu plătesc impozite pentru simplul motiv că nu taie facturi. Inventatorii sistemului de ajutoare sociale distribuite după principiul “dați câte unul să ajungă la toți” visează cu ochii deschiși valuri de nemulțumire populară care să-i aducă la guvernare. Consolidarea statului asistențial care cumpără voturi la capul gol cu ulei și zahăr și arendarea județelor unor baroni locali dispuși să plătească tributul sultanului Năstase este tot ceea ce își doresc. Și nici nu poți să-i condamni prea tare, că altceva nu au avut de unde deprinde.
Cam așa arată o descriere sumară a sistemului politic românesc. Nu l-am inclus aici pe Dictatorul Băsescu, și el o biată marionetă cu grade de libertate reduse dar lipsit de miza viitoarelor alegeri. Așa se explică rarele derapaje către normalitate din discursul său, înăbușite rapid de presa de trust responsabilă cu zgomotul. Nu există proiect, nu există leadership, nu avem perspective. Avem doar obiective trasate ferm de la un centru de comandă pe care marionetele naționale din România sau de aiurea trebuie să le execute prompt. Cearta dintre ele este doar decor pentru privitori care au misiunea de a valida prin vot ceea ce alții au ales pentru ei.
În plină grevă a sindicatelor din sistemul bugetar liderii naţionali clamează revendicări politice şi ţipă după salarii. Deşi sistemul public este anchilozat, costisitor şi neperformant, liderii salariaţilor din sistemul public, aceeaşi de 20 de ani, vorbesc doar despre lefuri. O viziune diferită are domnul Răzvan Bordeianu, liderul Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţia Locală. Figură nouă în peisaj, domnul Bordeianu vorbeşte liber despre problemele din lumea sindicală, despre reformă şi restructructurare, teme inexistente în discursurile publice ale baronilor sindicali. Ân prima parte a interviului, liderul Sed Lex vorbeşte despre reformarea administraţiei publice locale.
- Care sunt revendicările salariaţilor din administraţie?
- Ne manifestăm nemulţumirea faţă de cei 25% tăiere de salariu pentru că în administraţia publică locală şi în domeniul instituţionalizat de asistenţă socială oamenii aceştia o duc cel mai greu. Dacă pentru administraţia centrală a fost un ministru puternic şi le-a mai dat câte un spor, pe administraţia locală, neavând ministru, neavând cine să se bată pentru fiecare nu s-a obţinut absolut nimic şi am rămas în salariul de grilă. Că de aceea vorbim de venituri şi de salarii. În administraţia publică locală nu a fost vorba de venituri. A fost salariul de grilă şi cu acesta au rămas toţi. Aşa s-a ajuns în situaţia că un om pleacă, cu studii superioare, cu 800 de lei, 700 de lei. Într-o primărie nu găseşti 5 inşi care să depăşească 1000 de lei. Vă pot arăta fluturaşii şi ştatele de plată de la consiliul judeţean. Atât sunt salariile. Sunt salarii de mizerie şi vreau să vă spun că în unele zone se munceşte. Dacă vrem să facem absorbţie de fonduri europene trebuie să avem oameni pregătiţi pentru că cei care pot să aplice sunt autorităţile publice locale în mare parte. Aici e nevoie de gaz, de apă, de infrastructură… Vă dau exemplul de la Călăraşi unde au atras 400 de milioane de euro. Nu mai au cu cine să lucreze pentru că oamenii pleacă. Cam asta este situaţia. Asta este principala nemulţumire. În rest avem nevoie de un sistem unitar de salarizare pentru că legea 330 a preluat ce era şi a pus în legalitate. I-a faultat pe cei din administraţia publică locală unde existau probleme cu contractele de muncă, cu acordurile.. Unii au câştigat în instanţă nişte drepturi, alţii le-au pierdut…
- Administraţiile locale ar putea să îşi majoreze salariile dacă ar face o colectare mai bună de taxe şi impozite. Sunt localitatăţi care au procente de colectare ridicole. Asta cum o rezolvăm?
- Acum, depinde. Sunt lucruri care se pot rezolva iar alte lucruri nu se pot rezolva. Dacă nu ai de unde să colectezi pentru că oamenii nu au bani, nu au de unde să plătească impozitul pe clădiri… Nu au impozit pe venit pentru că nu sunt afaceri. Cred că aţi văzut că peste tot se chiţăie. Au 2-3 asociaţii agricole şi cam atât într-o comună. Deci nu se poate face nimic pentru că oamenii nu mai lucrează. 90 % din populaţia comunelor care nu sunt la şosea nu lucrează. Restul lucrează la primărie, la poştă, la poliţie. Altceva nu se desfăşoară acolo. Sunt 2-3 cu o mică afacere şi atât.
- Şi atunci de ce revendicările sindicatelor se cantonează doar în sfera salariilor proprii şi nu în zona modificărilor de sistem? Este limpede că administraţia, organizată aşa cum este acum, nu poate funcţiona.
- Da, dar chestia aceasta cu administraţia care nu funcţionează este o chestie de 20 de ani. Nici politicul nu a vrut ca administraţia să funcţioneze. Nu am avut timp de 20 de ani un sistem de cariere astfel încât aceste instituţii să fie conduse de oameni capabili, oameni profesionişti. E foarte greu când îţi vine unul care a lipit afişe, cum s-a întâmplat la Constanţa cu unul care vindea mici, l-au pus ditrectot la ITM şi în 3 luni l-au arestat. Că în prima lui şedinţă le-a spus funcţionarilor că de azi caşcavalul se împarte la el. Cu asta a înţeles el că trebuie să se ocupe în instituţia respectivă. Aceştia sunt oamenii promovaţi de partidele politice şi până nu-i strângem cu uşa pe cei din partide să avem o clasă politică mai bună care să ne lase să ne facem treaba nu facem nimic. Bătălia nu este pentru salariul directorului ajuns politic în funcţie. Este pentru avantaje şi influenţă.
- Şi de ce sindicatul nu are un proiect în acest sens?
- Asta este o problemă de management. Noi nu facem decât să aplicăm legea. Dacă ăştia dau legi proaste aplicăm ce spun ei. Nu noi putem să decidem asupra reformei în administraţie.
- Nu-i vorba de decizie, este vorba de a presa clasa politică şi cu alte revendicări decât cele salariale. Pentru că altfel totul pare un scandal pentru salarii şi dacă ele ar fi majorate restul problemelor din sistem pe care le descrieţi şi dvs nu ar mai conta.
- Eu pot să să vă spun în felul următor. Am făcut de nenumărate ori invitaţii şi guvernului şi preşedintelui României de a face o strategie de reformă în administraţie. Nu ni s-a răspuns, iar strategia lor a fost una simplă, de a îşi da afară unii altora clientela politică. Nu a fost niciodată o gândire coerentă astfel încât cetăţeanul s-o ducă mai bine.
- Dar despre asta nu vorbiţi în public. Vreţi doar salarii şi jos guvernul indifirent care este el.
- Ba da, vorbim şi nu…
- Eu vorbesc de discursul liderilor de sindicat la nivel naţional.
- Eu vorbesc în dreptul meu. Pe mine nu mă reprezintă foarte mult liderii de confederaţii. Nu m-aş duce niciodată să mă reprezinte unul ca ei. Ce pot să spun? Sunt multe probleme şi în lumea sindicală. Noi am încercat să îmbunătăţim sistemele pe unde s-a putut dar nu se ţine cont de propunerile noastre. Noi ştim cel mai bine care sunt problemele instituţiilor publice. E foarte greu pentru cei veniţi politic în sistem. Până să înveţe topografia locului sunt schimbaţi. Plus că se şcolarizează pe banii statului, merg la tot soiul de cursuri chiar şi în străinătate în loc să profesionalizăm funcţionarul de carieră. Pe ei nu-i trimitem decât la formări profesionale de două zile, eventual la colţul străzii, nu prea departe ca să nu cheltuim bani.
- Care este proiectul sindicatului în materie de reformă?
- Este foarte complicată treaba. Dacă ne uităm aşa şi facem o diagnoză la tot ce înseamnă administraţie o să vedeţi că salariaţii din acest domeniu, marea majoritate a lor, o duc prost. Şi atunci discrepanţele astea crează frustrări şi nemulţumiri. Sistemul trebuie reconstruit de jos în sus, dar cineva trebuie să îşi asume politic acest lucru. Pînă acum toate lucrurile acestea cu pensiile şi salariile nesimţite au fost doar la nivel de mesaj. Oricine dintre noi nu-i nebun să nu fie de acord cu tăierea pensiilor şi salariilor nesimţite. Dar dacă lucrurile nu se întâmplă şi totul este o mascaradă de decor şi vedem în presă că pentru unii se poate dar pentru alţii nu, atunci n-am făcut nimic.
- Bun, să vă întreb altfel. Care ar fi primele 3-4 măsuri care trebuie luate pentru reformarea administraţiei?
- Eu cred că ar trebui făcută o nouă împărţire administrativ teritorială. Nu e vina noastră că s-au creat comune pentru 1000 de inşi. Avem 76.000 de consilieri judeţeni, locali şi comunali şi doar 55.000 de funcţionari publici. Deci cei care decid sunt mai mulţi decât cei care execută. Este o nebunie dar aşa arată sistemul pe care l-am construit. Consilierul vine la o şedinţă, două, ridică mâna fie că înţelege sau nu despre ce este vorba şi pleacă acasă. Plătit, bineînţeles. Trebuie să avem o nouă împărţire administrativ teritorială pentru că omul de la comuna x are nevoie ca un funcţionar să fie acolo ca să-i elibereze diverse acte, dar nu e nevoie de primar, viceprimar secretară şi şofer plus consiliul local care cheltuie bani şi care prea multe nu face că nu colectează taxe şi impozite. Trebuie o reformă sutructurală care să nu se reducă la concedierea funcţionarilor şi menţinerea consiliului. Legea cu insolvenţa şi responsabilitatea fiscală spune că intră comuna în insolvenţă dar primarul şi consiliul local rămân în funcţii. Acasă pleacă funcţionarul, deci tot cel care munceşte. Asta e reforma pe care au înţeles-o ei şi este o problemă a noastră, a tuturor. Îi lăsăm pe ăştia să facă ce vor cu noi, să gândească prost cum au gândit şi până acum sau facem ceva noi, toată societatea civilă, fie presă, sindicate asociaţii profesionale. Până acum a guverna înseamnă a fura mai mult decât ăia care au guvernat înainte.(va urma)
Presa a declanşat un adevărat concurs de dezvăluri din portofelele bugetarilor. Salariul angajatului din sectorul bugetar este luat la măsurat şi analizat de toată lumea într-un soi elan proletar demn de o cauză mai bună. Pentru justificare se apelează la comparaţii din ce în ce mai absurse. Nu-i vorbă, există salarii strigătoare la cer şi o lipsă de performanţă vizibilă din avion în sectorul bugetar. Dar de la execesele prezentate până la exasperare de presă şi până la o poziţie echilibrată şi raţională faţă de restructurarea sectorului public este cale lungă. Nu poţi avea pretenţia să beneficiezi de servicii de calitate de la stat în condiţiile în care un salariu decent al funcţionarului stârneşte controverse neaşteptate şi înjurături de mamă. Discuţia care se evită cu încăpăţânare in aceste zile este aceea despre restructurarea din temelii a instituţiilor. Dacă plecă circa 500.000 de funcţionari inutili şi insuficient pregătiţi din sistem, chiar şi în condiţiile reducerii fondului de salarii, ar fi posibil ca cei rămaşi să primească salarii decente, aşa cum ar fi normal. Nu poţi cere funcţionari bine pregătăţi şi amabili plătiţi cu lefuri de mizerie care nu le acoperă nici măcar facturile lunare de utilităţi. O stimulare a comptenţelor şi aşezarea pe baze concurenţiale a schemei de personal ar aduce performanţa în instituţiile publice. Soluţia optimă, după părerea mea, ar fi scoaterea instituţiilor statului de sub control politic. De tot şi definitiv. Căci atât supraîncărcarea schemei cât şi deformarea hidoasă a grilei de salarizare sunt exclusiv opera politicienilor şi liderilor sindicali. Politicienii au folosit statul să îşi satisfacă sponsorii şi lipitorii de afişe. Liderii sindicali au încurajat umflarea schemelor pentru a câştiga reprezentativitate în condiţiile în care salariaţii din privat sunt rupţi de mişcarea sindicală. În vreme ce salariaţii competenţi muncesc pe lefuri de mizerie şi sunt marginalizaţi, în stradă ies straturile adipoase şi amorfe de întreţinuţi. Îi recunoşti după lozincile mizerabile şi după comportamentul mârlănesc. Ei sunt pleava, surplusul care trebuie aruncat peste bord. Cu ei în barcă, funcţionarii publici de carieră nu-şi vor recăpăta niciodată respectul şi demnitatea care astăzi le sunt puse sub semnul întrebării.
Este clar, nici hoţia nu mai este ce era odată. Cel puţin în Ialomiţa, fenomenul atât de drag politicienilor se află în scădere calitativă şi cantitativă. Iar dacă în instituţiile publice din Slobozia se mai fură cât de cât cu metodă, în mediul rural jaful şi şmenul au atins cote de ridicol strigătoare la cer. Dacă altă dată Ialomiţa ţinea capul de afiş în presa centrală cu tunuri senzaţionale executate de capii judeţeni şi de care GSE scria cu maxim succes, în aceste zile de răstrişte suntem nevoiţi să ne mulţumim cu nimicuri. Un astfel de nimic a adus judeţul nostru în gura presei centrale nu cu mult timp în urmă. Viceprimarul comunei Miloşeşti, liberalul Nelu Chiţoiu, a fost prins la furat de poliţistul din comună. Ştirea ar fi fost senzaţională dacă furtul ar fi fost unul consistent. Era însă vorba doar de nişte banali stâlpi metalici folosiţi în construcţii, pe care vicele i-a săltat ca tolomacul din curtea primăriei. Cel puţin aşa zice el. Povestea pe care o dezvoltăm în cele ce urmează nu este despre corupţie. Nici măcar despre hoţie. Este despre prostia în stare pură şi solidaritatea neaşteptată dintre urmaşii lui Brătianu şi cei ai lui Păcală în jurul unei găinării de râs. Sau de plâns.
O ştire care refuză să moară
Regula şi practica spun că o ştire crapă imediat după ce peste ea trec vreo 24 de ore. Publicul o gustă, se amuză sau se enervează după caz şi apoi o uită. Ştirea cu Nelu Liberalul, hoţul de popi din Miloşeşti, ar fi avut probabil aceeaşi soartă. Un tur de forţă la TV, câteva notiţe prin presa locală şi ceva comentarii despre prostie la o cafea făcute de avizaţi ar fi fost tot ce putea genera o astfel de ştire. Şi doar atât a generat până când pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local a aterizat un proiect de hotărâre care viza demiterea vicelui Nelu, cercetat de poliţie pentru furt. Subiectul a fost strecurat pe agenda consilierilor locali de o adresă a prefectului Teculescu. Care cerea edililor să ia în discuţie oportunitatea punerii pe liber a lui Nelu Chiţoiu ca efect direct al furtului petrecut în dimineaţa zilei de 8 aprilie 2010. Întruniţi în conclav, cei 11consilieri locali au respins cerinţa primarului. Aşa am ajuns pe urmele acestei ştiri pe care la momentul producerii ei o consideram banală. Nu era deloc aşa, mica noastră expediţie la Miloşeşti soldându-se cu dezvăluiri inedite.
Primarul Zeca, un om cu memorie
Cu primarul comunei Miloşeşti ne-am întâlnit la o cafea. Pe care am plătit-o noi, ca să nu iasă vorbe. L-am întrebat care-i baiul cu vicele Nelu, care să dădea prigonit pe la partid. Primarul ne-a explicat totul dintr-o suflare. Aşa am aflat despre hod-up-ul viceprimarului de la cea mai bună sursă şi anume adversarul său politic: “La 4 dimineaţă maşina lui era în curtea primăriei. Poliţiştii erau în alertă pentru furtul acela de la Însurăţei. Când au trecut pe lângă primărie au văzut o umbră în curte şi o maşină cu farurile stinse la poartă. Portbagajul era plin cu ţevi metalice. L-au întrebat ce este cu ele şi dacă ştie cineva ce e cu acele ţevi. M-au sunat pe mine şi m-au întrebat dacă ştiu ceva. Le-am spus că nu ştiu, dar că mi se pare suspect că le cară la ora asta. Dacă era ceva curat le căra ziua cu o căruţă, ceva. Ţevile erau ale firmei care lucrează la extinderea primăriei, Sinclaire Ploieşti. L-am sunat pe patron care mi-a spus că nici el şi nici vreun angajat al firmei nu ştiau ceva despre ţevi şi că nu le dăduseră ei. Ţevile erau nişte popi de metal care susţineau placa de la tavan turnată cu câteva zile în urmă. Şeful de post îl lăsase să ducă ţevile acasă, fără să îşi pună problema că le-ar fi furat. Înainte de Paște stabilisem ca paza la primărie să fie permanentă şi să nu mai facă de permanenţă salariaţi ai primăriei, ci cei de la ajutor social pe care-i foloseam la pază. Am sunat la primărie şi i-am întrebat pe funcţionari de ce nu am avut paznici permanenţi aşa cum am dat dispoziţie. Mi-au spus că se opusese vicele şi că abia din seara aia (9 aprilie) urmau să intre la pază cei de la 416. Au venit de la poliţia judeţeană şi cei de la firmă şi au constat că se furaseră 63 de stâlpi, care fuseseră cofraţi să ţină tavanul. Se furaseră din diverse locuri ca să nu rămână placa fără susţinere. Poliţistul a spus că vicele adusese cu maşina la postul de poliţie doar 6 stâlpi. Patronul şi angajaţii au constatat că deşi toţi stâlpii au fost montaţi din seara precedentă, dimineaţă lipseau 63. Dosarul penal este în cercetare la poliţie. În şedinţa de săptămâna trecută a CL am propus schimbarea din funcţie a viceprimarului pe motiv că nu-şi îndeplineşte atribuţiile delegate. Mai exact atribuţiile în domeniul pazei şi ordinii, pe care i le-am delegat la începutul mandatului. Doar 4 consilieri au votat pentru demitere şi propunerea a căzut”. Era o poveste frumoasă, dar doar o poveste. Aşa că am simţit nevoia să vorbim cu Nelu. Să-l provocăm la un dialog sincer pe, poate, cel mai fraier hoţ din istoria recentă a ţărişoarei.
Cu vicele Nelu despre hoţie. Şi prostie.
Nelu Chiţoiu este liberal. Adică membru PNL cu acte în regulă, cu butiqe, teren şi Passat ca orice exponent al clasei de mijloc. Dacă Patriciu ar fi activat la Miloşeşti ar fi fost exact ca el. Poate ceva mai orientat, pentru că în timp ce Patriciu a pus-o cu Petromidia şi a intrat în galeria marilor tunari ai ţării, bietul Nelu s-a mulţumit cu nişte popi. Care culmea, nici măcar nu fuseseră săltaţi de la stat, ci de la privat. O altă contradicţie ideologică flagrantă căci, potrivit doctrinei, PNL susţine mediul privat, nu-l pradă noaptea cu Passat-ul! Dialogul cu Nelu s-a legat destul de uşor, într-un birou de protocol neafectat de lucrările de extindere a sediului primăriei. Relaxat şi zâmbitor, vicele Nelu ne-a expus versiunea lui cursiv şi articulat. Atât de articulat cât i-a permis privata de drept absolvită de curând la Bucureşti.
“Aicea lângă gard”
Aşa exprimă plastic vicele Nelu descrierea locului faptei. Scena se petrecea într-o dimineaţă pe la 4, când Nelu umbla ca orbetele pe străzi. Cu Passat-ul. Popii, adică stâlpii metalici, erau lângă poarta larg deschisă a primăriei. Nelu i-a văzut şi, de frica hoţilor, i-a urcat în portbagaj.
- Dimineaţa, pe la 4, mă întorceam acasă şi am oprit în faţa primăriei şi nu văd o greşeală a mea. Bineînţeles că pot verifica oricând ce este sau aşa. Şi am văzut cele şase ţevi lângă gard aicea. Am rămas şi eu surprins. Acum de ce să nu recunosc, le-am luat, le-am pus în maşină şi pe urmă şeful de post cu ajutorul au trecut pe lângă maşina mea deci, bineînţeles că o cunoşteau şi n-au oprit. Eu m-am dat jos din maşină şi pe urmă deci au văzut că au trecut pe lângă mine. Maşina era oprită în faţa primăriei, deci nicidecum cum au zis că au alergat după mine cu maşina
- Şi ţevile unde le-aţi găsit?
- Lângă gard, aicea.
- Lângă gardul primăriei?
- Da. Şi le-am luat, le-am pus în maşină foarte bine deci eu dimineaţa puteam să spun… adică nu puteam să spun. Acum nu erau ţevile de la primărie, era de la firma respectivă. Eu dimineaţă urma să vorbesc cu patronul respectiv şi să-i aduc la cunoştinţă. Între timp şeful de post fiind foarte agitat pe mine că de fiecare dată noi nu că nu ne-am înţeles am fost buni prieteni până la un moment dat pe urmă nu prea suntem pe aceeaşi undă.
- Dumneavoastră aţi luat cele 6 ţevi acasă că vă trebuiau sau să nu le fure altcineva?
- Nu, eu practic le-am luat că putea să le ia altcineva. Eu dimineaţă le aduceam înapoi…
- Dar erau în interiorul curţii sau în exterior?
- Lângă porţile de la intrare. Porţile erau deschise şi….
- Nu erau muncitori?
- Nu. Nu era nici paza. Paza fusese noaptea, au plecat, dimineaţa nu ştiu la cât plecau ei. La 4 cred că plecau.
De fapt, Nelu ştia exact ce şi cum cu paza comunală, că el o coordona. Deşi primarul dăduse dispoziţie ca primăria să fie pazită de doi asistaţi angajaţi la pază, Nelu a omis vreo două zile să duce ordinul la îndeplinire. Deci, Nelu gândea cu premeditare.
“Deci şi eu am rămas suprins atunci că domnul şef de post a zis că la ora 4 bineînţeles că a fost la culmea”.
Vorbe meşteşugite! Nelu încerca să ne spună forţându-şi la maxim vocabularul că şeful de post ştia la ora 4 câţi stâlpi se furaseră. Sau aşa credem noi suspectându-l pe domnul vice de inteligenţă. Oricum, am aflat că, la o adică, el putea să o şteargă de la faţa locului dacă era vreun hoţ.
- Cine asigura paza?
- Aveam pază în comună. Deci au fost diponibilizaţi pă 12 aprilie.
- Şi ce aţi vorbit cu şeful de post?
- S-a întors de la vreo 100 de metri că nu mă observase. Eu puteam să plec cu maşina şi nu se mai întâmpla chiar absolut nimic, că nu ştia. Dar eu i-am spus că stâlpii i-am pus în maşină şi dacă este îi aduc dimineaţă. M-a acuzat că i-am luat. Da, domnule, i-am luat, asta este. Sunt la mine în maşină, eu dimineaţă o să-i aduc înapoi. Şi chiar dacă este deci luam pentru un gard şi asta e problema mea şi a firmei respective. Dar s-a făcut chestie politică. Au zis că am luat 60 şi nu ştiu cât de stâlpi..
- Cine v-a acuzat? Poliţia sau firma?
- Poliţia. Deci şi eu am rămas suprins atunci că domnul şef de post a zis că la ora 4 bineînţeles că a fost la culmea.
- Domnul vice, ma scuzaţi dar cred ca nu am înţeles. Domnul şef de post s-a întors şi aţi avut un dialog cu dânsul lângă maşina dvs. cu stâlpii în maşină?
- Da.
- Şi v-a acuzat că-i furaţi? De unde ştia el că-i furaţi?
- Nu m-a acuzat, nu nimic.
- Dar ce v-a zis?
- Ce faci? Zic am găsit stâlpii ăştia aici zic, i-am luat. Zic acum o să discut cu patronul marţi la prima oră şi asta. Şi domnul şef de post m-a acuzat de furt …
- Păi dupa ce i-aţi explicat a plecat?
- Da, a plecat.
- Şi v-aţi trezit după aceea pus sub acuzare?
- Da.
- Şi atunci înseamnă că cineva v-a făcut o plângere. Cine?
- Nu ştiu.
„63 de stâlpi din ăia nu cred că încăpea într-un Passat”.
Deşi jurist cu acte în regulă, Nelu nu pricepea ce căuta poliţia în afacerea asta. Că stâlpii, şi dacă-i luase pentru un gard provizoriu sau ceva, nu aveau treabă cu statul. Că erau stâlpi privaţi şi treaba era între el şi proprietar. V-am spus noi că Nelu este un liberal tipic care reclamă neintervenţia statului în economie?
- Şi după ce aţi dus stâlpii acasă?
- I-am dat jos din maşină. Încă i-am pus la intrare…
- La ce oră aţi revenit la primărie?
- La ora 8. Şi ca să găsesc de la poliţie de la Slobozia să fiu cercetat că am luat 63 de stâlpi. Am rămas surprins că au ştiut exact cantitatea cât a dispărut.
- La ora 8 dimineaţa aţi adus cei 6 stâlpi înapoi?
- Bineânţeles că i-am adus la poliţie la Miloşeşti că m-a cercetat, auzi, m-a cercetat, a zis că sunt acuzat de furt. Am dat stâlpii înapoi. Chiar dacă era de-i luam îi luam pentru un gard provizoriu să zic şi asta dar pentru şase stâlpi nu să pună în spate aşa şi să vină deci dacă eu eram prins asupra faptului că furam şeful de post putea să mă reţină să spună, nu, stai aici facem…
- Dimineaţă la ora 8 aţi găsit aici poliţişti care v-au adus la cunoştinţă că sunteţi acuzat de furt?
- Da.
- Şi de unde ştiau cifra exactă, că aţi furat 63 de stâlpi?
- Şeful de post a făcut un proces verbal ca ulterior să-l semnez. Şi în procesul verbal că la ora 4-5 dimineaţa, nu ştiu cît a scris acolo, că eu aş fi furat 63 de stâlpi dintr-o maşină. 63 de stâlpi din ăia nu cred că încăpea într-un Passat.
- Maşina dvs fiind Passat?
- Da.
- Şi stâlpii erau puşi pe maşină?
- Nu, erau în portbagaj şi erau scoşi în afară.
“..sincer nu aveam şi nu am nici acum numărul de telefon al patronului respectiv, deci am discutat pe urmă cu dumnealui la telefon..”
Nu vă cruciţi, nu e prostie. Nelu era deja obosit. O bormaşină repezită sălbatic în pereţi ne-a tulburat finalul dialogului. Chiar dacă patronul firmei păgubite spune că nu l-a sunat niciodată pe vicele liberal, Nelu insistă. Şi spulberă orice tentativă a noastră de a da conotaţii politice furtişagului său de doi bani, deşi teoria ne-o servise el ceva mai devreme.
- N-am mai apucat să vorbesc, domnul şef de post l-a sunat pe domnul primar, domnul primar am înţeles că a discutat cu patronul firmei, deci el la ora 8…. sincer nu aveam şi nu am nici acum numărul de telefon al patronului respectiv, deci am discutat pe urmă cu dumnealui la telefon, a spus ca să se termine tot că nu are nicio pretenţie şi asta că să-i duc cei 63 de stâlpi înapoi. I-am spus domnule eu nu am luat 63 de stâlpi că nu avem cum să-i iau.
- Poate aţi făcut mai multe drumuri!
- Nu.
- Credeţi că este vreo influenţă politică, ceva?
- Nu ştiu şi nici nu pot spune lucrul ăsta.
Un lucru este cert: Nelu ne place. E din filmul de prost gust care rulează în România de 20 de ani.
Nelu, un politician susţinut de politicieni
Şeful de post ne-a trimis la biroul de presă al IPJ. N-a vrut să discute despre caz. Ne-a spus doar că vicele Nelu i-a spus că are stâlpii de la patronul firmei care lucrează la primărie şi de aceea i-a dat drumul să plece. Nici nu voiam să aflăm mai mult. Povestea viceprimarului era evident o gogoaşă. Pe care liderii PNL au înghiţit-o de nevoie. Politica e pe voturi şi funcţii. Iar Nelu, pentru ei cel puţin, este o funcţie în palmaresul şi aşa firav al partidului. Ce contează că partidul bunului simţ personificat de Antonescu se solidarizează cu un băiat strângător cercetat pentru furt? Ce contează că scutului prohoţie din CL Miloşeşti s-au alăturat consilierii PD-L şi PSD? Nelu e ca ei, dintre ei şi nu se cade ca doar pentru nişte principii prăfuite să abandonezi o prietenie complice. Pledoaria pro Nelu a fost suţinută de un profesor. Consilier PSD cu nume promiţător: Capbun. Dracul ştie dacă nu cumva Capbun poate gândi prost. Pentru debarcarea micului Al Capone din Miloşeşti au votat consilieri din PNG, PRM, PSM şi unul din PSD. Doar ei au considerat că e nepotrivit ca în fruntea unei comunităţi să se află un găinar aflat în stadiul de suspect. Ce dovadă mai bună vreţi pentru ca să înţelegi ca în politica mare, adică la PSD PNL sau PD-L, toţi sunt o apă şi un pământ? Asta este, de fapt, morala unei ştiri de doi lei.
În şedinţa Consiliului Local Slobozia care a avut loc săptămâna trecută consilierii au aprobat pozitiv iniţiativa primarului Gabi Ionaşcu de a se acorda tuturor salariaţilor “suplimente salariale”. Decizia are la bază o lege a guvernului Boc prin care, zic sindicaliştii, lefurile pot fi crescute pe baza unor aşa zise economii realizate din fondurile slaraiale aprobate prin bugului.Chiar dacă nu se ştie care va fi gradul de colectare a taxelor şi nici dacă vor exista fonduri suficiente pentru plata salariilor până la sfârşitul anului, consilierii au votat cu ambele mâini majorările salariale. În ciuda acestei realităţi, luni salariaţii primăriei Slobozia au intrat în grevă! Pas de mai înşelege ceva.
Grevă de solidaritate cu profesorii. Care profesori nu-s în grevă!
Liderul sindicatului “Matei Basarab” din cadrul Primăriei Slobozia ne-a explicat misterul acestei decizii mirobolante. Domnul Vali Matache susţine că sindicaliştii au intrat în grevă de solidaritate cu profesorii şi că demersul lor este o reacţie la decizia guvernului de a tăia salariile bugetarilor. Pe uşa primăriei erau lipite două afişe pricăjite care informau despre greva de solidaritate. În faţa instituţiei nu existau decât două doamne de la poliţia comunitară. În instituţie bătea vântul şi, potrivit primarului Gabi Ionaşcu, doar domnia sa şi viceprimarii erau liberi să intre. Salariaţii primăriei au rămas să facă greva fiecare la casele lor, văzându-şi de treburi. Se pare că oficial, pentru a putea fi plătiţi şi pentru ziua de solidaritate pasivă cu profesorii care erau prezenţi cu toţii la muncă, angajaţii au fost trecuţi cu forţa în concedii de odihnă pe bază de tabel! Decizia s-a aplicat inclusiv celor care nu sunt membrii de sindicat.
Prefectura va ataca majorările salariale
Nu numai la Slobozia s-a recurs la majorari salariale date în baza legii 330 din 2009. Şi consiliul local din Amara a adoptat o asemenea hotărâre pe care, iniţial, prefectul nu a atacat-o. După ce în mai multe unităţi administrative din ţară s-a procedat în acelaşi fel în ideea ca salariile bugetarilor din administraţie să rămână neatinse guvernul a transmis indicaţii preţioase în judeţe. Prefectura Ialomiţa s-a decis să atace hotărârile CL din Slobozia şi Amara. În esenţă, argumentul juriştilor prefecturii este următorul <<“Apreciem că suplimentele salariale sunt considerate alte adaosuri şi fac parte din salariu. În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „În anul 2010, majorarea salariilor … se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună şi fără a depăşi această valoare”.De asemenea, potrivit art. 7 din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar „In anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare se va face numai pentru cele care au un nivel mai mic de 705 lei/lună şi numai dacă în mod cumulat cu sporurile şi indemnizaţiile acordate nu este depăşită această valoare”. Per a contrario, reiese că în anul 2010 nu se pot acorda suplimente salariale “.
În vreme ce guvernul caută cu disperare resurse pentru echilibrarea bugetului şi apelează la tăieri de venituri de la toată suflarea bugetară, la Primăria Slobozia salariaţii o duc ca banul în punga săracului. Nu numai că numărul lor nu se va diminua, dar vor primi şi creştei salariale de circa 400 de lei de căciulă. Decizia luată de primarul Gabi Ionaşcu la solicitarea sindicatului se va afla pe masa consilierilor locali, care în şedinţa de vineri 27 mai se vor pronunţa prin vot asupra iniţiativei. Parctic, aşa cum rezultă din expunerea de motive a primarului, majorarea este posibilă ca urmare a unor economii realizate la cheltuirea fondului de salarii.
Explicaţii de la directorul economic al primăriei
Miracolul care face posibilă creşterea salariilor la primărie este explicat de directorul economic al instituţiei. Reproducem integral raportul domniei sale:
“In conformitate cu prevederile art.11, al.b, sin anexa nr.III la Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, la propunerea primarului pentru functiile publice locale pot fi stabilite suplimente salariale pana la diferenta dintre slariul de baza prevazut pentru functiile publice locale. Aceste suplimente salariale se acorda functionarilor publici care isi desfasoara activitatea in cadrul aparatelor de specialitate ale Consiliilor Judetene, primarul general al municipiului Bucuresti, ale primariilor sectoarelor municipiului Bucuresti, ale primariilor municipiilor resedinta de judet, precum si in cadrul institutiilor si serviciilor publice infiinţate şi organizate prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale respective. Acordarea acestor suplimente salariale se realizeaza in limita fondurilor disponibile din bugetul local si a hotararii Consiliului Local pentru acordarea acestor suplimente. Analizand executia bugetara a Primariei Municipiului Slobozia privind cheltuielile de personal proprii, la data de 31.04.2010 se constata ca, dintr-un buget de 3.845.000 lei, aprobat cu aceasta destinatie, s-au consumat 1.122.043 lei. Conform noilor incadrari ale personalului din Primaria Municipiului Slobozia, costurile lunare cu salariile se ridica lunar la suma de 328.700 lei, deci pana la finele anului se vor utiliza aproximativ 7 luni x 328.700 lei = 2.300.900 lei.
Din totalul prevederilor de 3.845.000 lei, daca scadem ceea ce s-a platit si ceea ce se previzioneaza a se consuma cu salariile, la care se adauga si previziunile privind prima de vacanta in valoare de aproximativ 61.500 lei si sumele prevazute conform OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (34% pentru anul 2010) in suma de 563.000 lei, rezulta ca mai ramane disponibila suma de 1.819.940 lei, suma ce nu permite acordarea de suplimente salariale pe intervalul de timp ramas pana la finele anului. Analizand executia Serviciului Public Comunitar de Evidenta Persoanelor Slobozia privind cheltuielile de personal la data de 30.04.2010, se constata ca, dintr-un buget aprobat de 453.000 lei, s-au consumat 121.445 lei. Costurile lunare cu salariile noilor incadrari se ridica la 37.500 lei, deci pana la finele anului, se vor mai utiliza aproximativ 262.500 lei.
Din totalul prevederilor la cheltuielile de personal de 453.000 lei, daca scadem ceea ce s-a consumat si ceea ce se previzioneaza a se consuma, inclusiv primele de vacanta (18.000 lei) si diferentele salariale castigate in instanta (36.500 lei), ramane disponibila suma de 14.500 lei.
Analizand executia Serviciului Public Politia Comunitara Slobozia privind cheltuielile de personal la data de 30.04.2010, se constata ca, dintr-un buget aprobat de 1.900.000 lei, s-au consumat 611.382 lei.
Costurile lunare cu salariile noilor incadrari se ridica la 125.000 lei, deci pana la finele anului, se vor mai utiliza aproximativ 875.000 lei.
Din totalul prevederilor la cheltuielile de personal de 1.900.000 lei, daca scadem ceea ce s-a consumat si ceea ce se previzionezeaza a se consuma, inclusiv primele de vacanta (65.000 lei) si diferentele salariale castigate in instanta (19.200 lei), ramane disponibila suma de 329.418 lei.
Analizand executia Serviciului Public de Asistenta Sociala Slobozia privind cheltuielile de personal la data de 30.04.2010, se constata ca, dintr-un buget aprobat de 1.973.000 lei, s-au consumat 794.591 lei.
Costurile lunare cu salariile noilor incadrari se ridica la 198.500 lei, deci pana la finele anului, se vor mai utiliza aproximativ 1.389.500 lei.
Din totalul prevederilor la cheltuielile de personal de 1.973.000 lei, daca scadem ceea ce s-a consumat si ceea ce se previzioneaza a se consuma, inclusiv primele de vacanta (3.200 lei), suma necesara acoperirii diferentelor si a salariilor este de 211.000 lei. Suma prevazuta in bugetul institutiei nu permite acordarea diferentelor salariale. De asemenea, analizand executia Directiei Municipale de Cultura, Tineret si Sport Slobozia privind cheltuielile de personal la data de 30.04.2010, se constata ca, dintr-un buget aprobat de 400.000 lei, s-au consumat 126.490 lei. Costurile lunare cu salariile noilor incadrari se ridica la 30.000 lei, deci pana la finele anului, se vor mai utiliza aproximativ 210.000 lei. Din totalul prevederilor la cheltuielile de personal de 400.000 lei, daca scadem ceea ce s-a consumat si ceea ce se previzioneaza a se consuma, inclusiv primele de vacanta, ramane disponibila suma de 61.000 lei. Fata de cele prezentate, exista conditia asigurarii cu resurse necesare pentru acordarea suplimentelor salariale pentru aparatul propriu al primarului, Serviciul Public Comunitar de Evidenta Persoanei, Serviciul Public Politia Comunitara si Directia Municipala de Cultura, Tineret si Sport, iar Serviciului Public de Asistenta Sociala se pot asigura fondurile doar daca se realizeaza o rectificare bugetara in acest sens”.
Fără a fi specialişti în domeniu punem şi noi o întrebare: va colecta primăria Slobozia suficiente taxe cît să asigure încasările care să permită această extravaganţă?
Geoană este un fraier. S-a demonstrat ştiinţific că preşedinte nu te faci doar cu voturile tale, ci şi cu cele ale adversarilor politici. Schema demnă de Cartea Recordurilor a funcţionat perfect la Perieţi. La alegerile interne pentru şefia organizaţiei preşedintele în exerciţiu Costandache şi-a păstrat funcţia cu ajutorul membrilor PD-L teleportaţi la căminul cultural direct din tarlaua unde munceau cu ziua. Cu câteva sute de mii de lei vechi, un pet cu suc şi câte o îngheţată pe cap de vacă furajată, fostul chelner convertit la valorile perene ale agriculturii şi-a zdrobit adversarul care, de altfel, nici măcar n-a apucat să candideze. Dezvăluirile noastre incendiare au la bază declaraţia unui martor sub acoperire prezent în sală, care a votat fără să fie membru PSD şi care ne-a relat pe larg lucrăturile.
Finul centrează, naşul dă cu capul
Sursa alfa a ajuns la manifestările de la căminul cultural în calitate de nepot de verişoară pe care o deţinea în raport cu o tanti de la PSD. Relatarea curge lin, povestea evocând momente de stalinism autentic. Conform sursei noastre ostilităţile au fost conduse de un nucleu dur de vreo 20 de cetăţeni, fani declaraţi ai lui Carolică dar, din păcate, membrii PD-L. N-a contat, democraţia fiind una dintre valorile pe care pesediştii le respectă cu sfinţenie. Deci: “Trebuia să aducă fiecare consilier cât mai multă lume. M-am dus şi eu cu o rudă să văd cum este. Dar nu sunt membru PSD şi nu am nicio treabă cu ei. M-am dus pentru ruda asta a mea că avea sarcină de la partid. Am ajuns pe la trei şi zece la cămin. Erau vreo 60 de inşi în sală şi cât am stat acolo au mai venit vreo 20 de oameni de la Misleanu, d-alu Pîrvu. M-am şi mirat, că aia ştiam că sunt cu PD-L. De fapt ei au şi patronat adunarea. Au fost şi de la Slobozia, am înţeles că doctorul Olaru, doamna Dumitru, care am auzit că este profesoară şi încă un domn tânăr, nu i-am reţinut numele. Doru (finul lui Carolică, băiatul cu jeep şi fără gel în cap) a deschis şedinţa şi a zis că la ordinea de zi este alegerea preşedintelui. A zis că este un singur candidat, domnul Costandache. Cineva din sală a zis că mai este un candidat de la tineret. Doru a sărit în sus şi a zis că nu mai este nimeni. I-a întrebat dacă sunt de acord şi toţi erau cu mâinile pe sus. Erau şi copii în sală de 14-15 ani. A fost o discuţie în sală că dacă băiatul ăla care trebuia să candideze a fost anunţat că şedinţa este la ora 5 şi că ar trebui să-l anunţe cineva că s-a schimbat ora. Carolică a zis că el a anunţat ora 15 şi lumea a înţeles 5. N-au vrut să-l anunţe şi pe celălalt, pe Ciochinaru. Un inginer de la noi din sat a zis că dacă tot zis s-a mai înscris unul să candideze să-l treacă şi pe el măcar pe buletinul de vot. Şi Doru a zi că ce buletin de vot, ce urnă, să-i lase în pace. Doctorul Olaru a plecat şi ăia din prezidiu sunau la Slobozia. Doru a zis că pentru preşedinte este Carolică. Şi ăia din Misleanu au ânceput să strige: “Da, da, că nu ne lasă domnul Carolică să murim de foame”. După aia au votat secretarul şi tot ăia din Misleanu au zi să rămână Doru că ştie cum e cu partidul. Apoi doamna Dumitru a zis că membrii din biroul ăla care-l alegeau să fie din acelaşi sat cu preşedintele. Şi Doru întreba: nu-i aşa că la Perieţi îl vreţi pe cutare? Şi ăia din Misleanu urlau: daaaaa! De fapt se numeau acolo, nu se alegeau. Doamna Dumitru a zis că i-a plăcut şi că au fost alegeri democratice. Am întrebat şi eu un băiat care stătea lângă mine dacă pot să ridic şi eu mâna. Şi el mi-a zis să stau liniştit, că şi de votez şi de nu votez listele sunt făcute de două săptămâni. Că trebuie să rămână tot ei. Doru şi cu Mitu al lui Deleanu au făcut toate cărţile. Când s-a ales trozerierul cineva din sală a zis să o pună pe doamna primar că se pricepe cu banii, la mişto a zis. Pe la 4 a apărut şi preşedintele de la tineret, Ciochinaru, care îşi depusese candidatura. Au zis că n-are ce căuta că s-a terminat cu alegerile. Ce era să mai facă.Ei erau siguri că nu sunt probleme că au dat telefon la Slobozia şi de acolo le-a zis să dea drumul la alegeri. N-am văzut aşa ceva de când sunt. Au votat şi copiii ăia, nimeni n-a numărat voturile, a fost ca la nebuni. Ăia de la Misleanu ridicau amândouă mâinile. Băşcălie! Dacă aşa se aleg preşedinţii de ce să mă mai duc eu să votez? După aia a ieşit Carolică şi le-a dat bere numai ălora de la Misleanu şi ăia voiau să o vândă la un magazin”.
Dare de seamă asupra costurilor
Din punct de vedere financiar, treaba stă cam aşa. Pentru simpatizanţii culeşi ca ştiuleţii de pe câmp şi covertiţi la socialism, Carolică a asigurat o finanţare de 20 de lei la care s-au adăugat 2 litri de suc expirat şi o îngheţată de anul trecut. Pentru importul de cadre de la PD-L costurile au fost ceva mai mari. Cei 20 de fani deghizaţi ai lui Carolică au fost învoiţi de şeful lor pentru a presta la cinstita adunare de partidul advers. Deranjul lor a costat 50 de lei, preţ care pe alocuri s-a diminuat la 20 de lei acolo unde IQ-ul donatorului de voturi a fost mai redus iar capacitatea de negociere mai scăzută. Cheful de după victoria muncită a preşedintelui chelner a constat în finanţarea unor ospăţuri cu meniu de stânga, respectiv bere socială şi mititei tradiţionali distrubuiţi cu porţia. Alcoolicii au beneficiat opţional de votca “Văcăroiu” fabricată din pufoaică, ceea ce a dus la încălzirea atmosferei. Mesenii au scandat îndelung numele Preşedintelui, iar învinsul Ciochinaru a fost văzut luând notiţe cu şurubelniţa pe maşina finului Doru, autorul moral al realegerii faruduloase a lui Carolică, fază pe care noi nu o credem. Doamna Dumitru de la ATOP a fluierat sfârşitul partidei şi a validat rezultatul în ciuda blatului ordinar care l-a scârbit până şi pe Olaru. Surse bine plasate în porumbarul lui Carolică (adică unde le lăsasem la articolul trecut) susţin că la alegerile PD-L Perieţi va participa un grup de zileri de la PSD, pe bază de reciprocitate. Medicul veterinar Babiţă împreună cu nea Gheorghiţă consilierul doxă, au început deja să facă cheta. Plata zilierilor de la PSD urmează să se facă în natură. Vom reveni.
După ce au terminat războaiele pe bază de mici şi bere din campania electorală partidele politice s-au apucat de răfuieli interne. Găştile din partide au prins a-şi da la gioale cu pasiune. Zgomotul de tibii pocnite între ele şi dinţii zburaţi din cavităţile bucale ale gladiatorilor au umplut judeţul. Circul care dezvăluie în toată splendoarea ei prostia din politica locală are şi o miză. Alegerile interne de la partide care au declanşat războaiele fraticide sunt în curs de desfăşurare. Foşti camarazi până mai ieri, purtătorii de carnete de partid se încaieră pe funcţii şi folosesc tot arsenalul din dotare aplicat în campaniile electorale adversarilor politici. Se truchează votul, se inventează membrii, se ţin şedinţe paralale la acelaşi partid iar micii şi berea redevin monedă forte. Inevitabil, fraierii care pierd partida se gândesc la demisii. Dacă bătălia s-a lăsat cu răni grave, găştile devin ireconciliabile iar separarea se produce. Aşa ia naştere migraţia politică pe care analiştii neamului o despică-n patru la televizor fără să-i intuiască adevăratele cauze. Dacă meciul a avut un caracter amical sau masculul alfa al cărui scaun era vizat este tolerant şi şmecher, învinşii rămân pe post de scalvi. Căci, în definitiv, totul se reduce la cine cui duce oala de noapte. Un astfel de război paralel şi simultan s-a petrecut vineri la Perieţi, unde PSD şi PD-L şi-au organizat alegeri. Dacă la PSD era vorba despre alegerile staturare, la PD-L vânzoleala a fost declanşată de demisia a trei lideri locali, care până la urmă erau doar vreo doi şi dintre care doar unul a ajuns în afara structurii. Sau cel puţin aşa zice el. După cum veţi constata, avem toate motivele să ne aşteptăm la naşterea unei noi formaţiuni politice: Uniunea Fraierilor Indepedenţi din Perieţi.
La PSD Carolică fură cu repetiţie
Fură startul, vrem să zicem şi ţinem să precizăm ca nu cumva să ne auzim vorbe. Nu-l cunoaşteţi şi nici n-aveţi de unde. Băiatul era lucrător comercial la fosta cantină a PCR în 1989. Revoluţia l-a prins cu nişte treburi tulburi în gestiune, după cum zic adversarii politici, care precizează că urma să se lase cu un cantonament la Dinamo. După deranjul din decembrie, agricultorul Carolică a cumpărat cinstit, de la stat, cu banii de pâine, nişte active de la fostul loc de muncă. Asociaţie, fraieri traşi pe sfoară, arendă şi gata miliardele. De câţiva ani fermierul a intrat în politică. Şi unde putea să se înscrie cu palmaresul său decât la PSD? În ultimii patru ani a fost şef de trib iar anul acesta i-a sunat ceasul. Ceasul alegerilor. În prima rundă, Carolică şi-a luat-o pe coajă original de la un tinerel trendy din comună dotat cu butiqe, două telefoane mobile şi freză gelată. Buticul junelui Ciochinaru sprijinit de un burtos cu aere de la judeţ a produs în prima repriză vreo 30 de voturi, în vreme ce agricultura lui Carolică abia a adunat 6-7 sufragii. Preşedintele agricultor a acuzat fraude din partea candidatului buticar. Litigiul a ajuns la starostele Vasilică Ciupercă, care a dictat din memorie rejucarea meciului. Motivul a fost acela că în timpul contabilizării voturilor sau chiar ceva mai devreme Carolică a sters-o la vestiare în semn de protest. Realegerile erau programate pentru vineri la orele 17, la căminul cultural din comună. Candiaţii s-au pregătit serios şi când au constatat că nu prea au membrii în partid s-au apucat de botezat credincioşii apolitici pe bază de adeziuni băgate pe gât. Cu tot cu halbele de bere şi micii aferenţi, se înţelege. Nesigur pe victorie, preşedintele Carolică a uzat de prerogativele funcţiei şi, sprijinit în mod ticălos de primăriţă şi de finul Doru, alt tinerel, fără gel dar cu jeep, a decalat ora alegerilor. Aşa că alegerile programate la ora 17 s-au ţinut la 15. Cu 60 de adeziuni în buzunar şi fără contracandidat, dar votat unanim şi democratic, Carolică a învins. Cârciumile din sat s-au umplut iar ţuica de pufoaică a curs în valuri. La ora 17 candidatul Ciochinaru, venit în forţă la căminul cultural cu vreo 100 de adeziuni la el, n-a putut decât să se recunoască învins. Cel mai probabil, sătul de hoţia dintre sânii inexpresivi ai partidului, tânărul buticar va demisiona şi se va alătura forţelor binelui rezultate din schisma survenită la PD-L. Căci în vreme ce Carolică sărbătorea victoria împotriva buticarului ticăloşit, la democrat liberali ciorba dădea în foc încălzită de oamenii de la judeţ.
Gheorghiţă şi Babiţă l-au lucrat pe Niculăiţă!
Comuna s-a cutremurat cînd pe uliţa principală a pătruns, vineri, maşina de la judeţ. Însuşi Gigi Manea, un lider cât de cât al PD-L-ului judeţean, intra în localitate împreună cu o delegaţie restrînsă numeric la încă o persoană. Săptămâna trecută, cei trei consilieri locali PD-L îşi depuseseră demisiile din funcţiile de conducere ale organizaţiei. Care funcţii erau de fapt una, girată de profesorul Pârvu Nicolae, cunoscut în comună drept Niculăiţă. Consilierii demisionari şi-au exprimat astfel protestul faţă de desemnarea tacită a primăriţei PSD drept viitoare candidată a organizaţiei la alegerile din 2012. Iar dacă profesorul avea din ce funcţie să demisioneze, ceilalţi doi consilieri, respectiv Stoica (doctor uman, intelectualul satului) şi Gheorghiţă Dragu(pensionar, fost viceprimar vreo 5 zile în actualul mandat) au demisionat şi ei, dar doar din inerţie. Vreo săptămână a vuit comuna şi judeţul. Demisionarii au dat interviuri în presă, iar Ciupercă a avut chiar tentativa de a iniţia o comunicare publică, tentativă înăbuşită de o minciună mai gogonată decât minciunile electorale conform căreia primăriţa din Perieţi ce urma să dezmintă public fumigenele PD-L despre dezertarea sa plecase la Bucureşti. În tot acest haos, Gigi venise să pună ordine. Şi a pus, organizând celule de criză în toate satele aparţinătoare cum ar veni. Şi în vreme ce Stioca se întâlnea cu tineretul bovin de la toate partidele să pună ţara la cale, iar Pîrvu trăbăluia prin ograda proprie, consilierul Gheorghiţă şi veterinarul Babiţă s-au lipit de echipa de la judeţ. Şi aşa au rămas, primind sarcini importante şi misiuni dificile de la conducătorii centrali. Babiţă, veterinarul satului, este un PD-L-ist marginalizat care s-a manifestat plenar chiar şi chiar financiar(cu vreo 5 milioane cash) în sensul de a reveni în politica mare şi de a prelua organizaţia din mâinile lui Pîrvu. Stoica a pendulat decisiv şi prietenos la două capete, alegând în cele din urmă revolta alături de Pîrvu. Gheorghiţă a jucat inteligent la 3 capete şi în vreme ce Pîrvu şi Soica au rămas cu gargara, Gheorghiţă poate să se aleagă cu partidul. Vineri Stoica şi-a dat demisia prin mijloace electronice din partid ceea ce va duce la excluderea sa din Consiliul Local. De unde va zbura şi Pîrvu cât de curând deşi nu asta îşi dorea ci, mai de grabă ceva consens. Babiţă va deveni şef la PD-L, fiind al doilea intelectual al partidului după Stoica, iar Gheorghiţă se va sacrifica în funcţia de viceprimar, funcţie ce va fi ca un fel de sacoşă lăsat de primăriţa Cristea la uşa PD-L. Aproape banal, nu?
Consideraţii şi speculaţii pe scena politică din Perieţi
În urma războaielor de week-end de la Perieţi putem trage câteva concluzii. Cea mai importantă este aceea că s-au creat premisele apariţiei unei noi forţe pe scena politică a localităţii. Care ar trebui să se cheme Uniunea Fraierilor Independenţi şi ar trebui să-i conţină pe băieţii lui Ciochinaru şi pe cei doi oameni de bază plecaţi din PD-L, respectiv Stoica şi Pîrvu. Forţa politică ar avea şanse considerabile să rupă gura comunei, pe care s-o umple de foloase necuvenite la preţ redus în campania electorală şi să umfle potul cel mare în cursa către primărie. PD-L şi PSD se pot cupla cu doamna Cristea simultan. Că după câte se pare, nu-s capabile să inventeze candidaţi, ci doar conflicte. Sursele noastre secrete plasate în porumbarul lui Carolică susţin că planul organizaţiei locale ar fi acela ca finul Doru, cu tot cu jeep, să fie candidatul socialiştilor la primărie. Varianta este bună căci ar acoperi mai bine nevoia de cash a PSD pe care doar grăunţele lui Carolică şi ale finului o pot satisface. În acest caz, PD-L are doar o variantă de fugă. Strategul Gigi Manea va trebui s-o preia hotărât pe doamna Cristea şi s-o convingă să candideze pentru nea Cazacu, treabă ca şi rezolvată, de altfel. Asta dacă nu cumva veterinarul Babiţă nu va pretinde onoarea de a pierde alegerile cu brio, variantă care s-a potrivi de minune cu tradiţia instituită la PD-L de a pierde peste tot prin judeţ unde nu candidează Băsescu. Oriocît de profundă ar fi, analiza noastră nu penetrează suficient în profunzimea scenei politice de la Perieţi. Căci nici în ruptul capului nu pricepem pentru ce se zbat oamenii aştia într-o comună unde banii din taxe şi impozite abia coperă costurile unei pungi cu seminţe. Mai cercetăm.
La televizor, sindicaliștii bugetari urlă ca din gură de șarpe că li se taie din lefuri. Liderul lor, unul Vasile Marica , este cel mai vocal. Golanul îi reprezintă, chipurile, pe bugetarii din Vămi și Finanțe. România Liberă a publicat în urmă cu câțiva ani o stenogramă a unei discuții purtate de golanul sindical cu un interlocutor anonim:”Marica: Nu mă interesează, mi se rupe-n paișpe mie. Dacă vreau să fac cariera nu am decât o singura soluție: să dau în toata lumea și să mă ridic cu imaginea asta pozitiva pe care mi-am facut-o. Dau în cine trebuie… în cine nu…! “Realitatea TV” e a mea. Acuma, cât de cât îl am și pe Voiculescu, mă duc și la Antena 1.Liviu Luca, care e frate cu DIP-ul”. Discuția se petrecea în 2002 și o puteți citi integral în numărul de astăzi al GSE. Filmele cu mafioți sunt prea sărace. Imaginația nu este destulă pentru a vă putea face o idee despre e înseamnă “lupta sindicală”. Niște golani, mare parte dintre ei coate goale, urlă de dimineața până seara la televizor că li se taie din lefuri. Cică nu mai pot de grija prostimii! De fapt, în spatele luptei sindicale se ascunde o mafie greu de descris în cuvinte decente. O mână de golani vorbesc în numele a peste 1 milion de bugetari apărându-și, de fapt, privilegiile și averile lor: “Indiferent cine e la putere, trebuie să împartă… că, dacă nu, le vine rândul! Dai în mine, dai în fabrici și uzine…” . O spune chiar Marica în stenograma publicată de RL în 2002 iar evoluția ulterioară îi dă dreptate. Culmea este că în vreme ce liderii de sindicat din Finanțele Publice urlă că le scad veniturile, statul lui Boc continuă să le plătească stimulente de zeci de milioane de lei lunar încasate pentru nimic. De la șefii de instituție până la portar, toată lumea umflă stimulente. Nu sunt bani pentru fapte de vitejie sau controale care să descopere fraude fiscale. Sunt bani încasați pentru faptul că firmele plătesc cu întârziere dările. O fac de bună voie, dar statul consideră că plimbătorii de hârtii din Finanțe merită prime pentru că au “recuperate debite”! Dacă nu credeți întrebați-l pe Nicu Stan, liderul bugetozaurilor din Direcția de Finanțe Ialomița. Un sindicalist notoriu care a încasat niște euroi pentru o angajare de la un domn care avea să-i devină șef și căruia i-a dat banii înapoi. O știe toată lumea din instituție. Stan are tot neamul angajat la fisc și tot neamul umflă bani cu sacul. Nevasta pensionată pe caz de boală și angajată cu jumătate de normă are salariul mai mare care o persoană angajată cu normă întreagă. Fiica și ginerele lucrează tot la fisc, că fiscul e ograda familiei și se lasă moștenire. Toată această armată de băgători de seamă însumează doar la Slobozia peste 400 de guri de hrănit. Cu lefuri mari și stimulente, că ei sunt coloana vertebrală a bugetului. Dacă ai trimite acasă jumătate dintre ei instituția ar merge la fel. La fel de prost vreau să zic.
