Fostul subprefect al județului, pedelistul Gheorghe Babagianu, este executat silit de Fondul de Garantare pentru o creanță de peste 11 milioane de lei noi. Executarea silită încuviințată de Judecătoria Urziceni la data de 4 martie 2013  o vizează și pe Mariana Babagianu, soția fostului subprefect.

Contract de fidejusiune pentru credite de 8,8 milioane de lei

Măsura dispusă de Judecătoria Urziceni la solicitarea Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri schimbă profund sensul vieții pentru domnul consilier Babagianu. Aflat vreme îndelungată la celălat cap al lanțului creditării, nea Gigi era obișnuit să execute el datornicii nerecunoscători, care nu apreciau împrumuturile fără dobândă dar cu nițică plusvaloare oferite generos de marele om politic și uitau să le ramburseze. Așa a crescut averea imobiliară a bancherului de Urziceni, care a ajutat dezinteresat zeci de oameni aflați în rahat până în gât, cărora le-a executat nemilos garanțiile mascate sub formă de contracte de vânzare-cumpărare. Soarta însă s-a dovedit a fi reversibilă, iar bietul nea Gigi  a aterizat ca musca-n lapte într-o poveste cu bani mulți. De dat. În  iunie 2008 soții Mariana și Gheorghe Babagianu au garantat cu bunurile proprii două contracte de credit în valoare totală de 8,8 milioane de lei. Cum împrumuturile nu au fost rambursate, averea familiei Babagianu a fost scoasă la mezat de executorii judecătorești, care le-au blocat deocamdată mai multe bunuri imobile după cum urmează:

-         Locuință P +2 cu suprafața de 650 metri pătrați și anexă de 46 mp

-         Terenul aferent locuinței în suprafață de 2296 mp.

-         2 apartamente cu suprafața  de 84 mp

-         Spațiu comercial- apartament cu suprafața 77,83 mp.

-         Teren intravilan cu suprafața de 2000 mp.

-         Teren intravilan catagoria agricol arabil cu suprafața 587 mp.

Valoare de impunere pentru aceste imobile este de 2,787 milioane de lei, iar valoarea la care aceste bunuri pot fi vândute este, probabil, mult mai mică. Față de valoarea totală a datoriei, care cu dobânzi și penalități este de 11,039 milioane lei (peste 110 miliarde lei vechi) contribuția lui nea Gigi este destul de modestă. Dar esențială,că doar nu o să stea omul pentru tot restul vieții îngazdă la hotelul lui nea Gică Savu, nu?

Hop și primarul cu întristarea

Și, din păcătate pentru nea Gigi și simpatizanții săi, golăniile la care bietul om este supus nu se opresc aici. Primarul municipiului Urziceni, Sava Constantin, un mare admirator al celor vii și celor decedați din familia lui nea Gigi, s-a trezit să-i mai ardă bietului om politic o altă scatoalcă de natură fiscală peste conturile și așa pricăjite ale firmelor sale. Profitând de faptul că bancherul nu și-a reevaluat patrimoniul societăților,Sava i-a băgat pe gât o glumiță de vreo 700 de milioane lei cu titlul de impozit pe clădiri. Și l-a băgat și în executare silită, ca să moară “dujmanii” din opoziție. Și nici asta nu e nimic. În calitatea lui de mare fan al Unirii Urziceni, nea Gigi a făcut prostia să se bage în consiliul de administrație al clubului. Din această poziție el a avut parte de campanie electorală căcălău de la Dan Petrescu, dar și de la loazele care au reușit să joace în Liga Campionilor dintr-o eroare regretabilă. Numai că după ce a umflat milioane de euro de la UEFA, echipa de fotbal s-a desființat și a lăsat în urmă datorii la stat de circa 6 milioane de euro. Și cine să răspundă în solidar pentru acest autogol în bugetul statului? Evident și nea Gigi, căruia i s-a atras răspunderea materială în calitate de membru (al consiliului de administrație). Datoria  rezultă din impozitele aferente  drepturilor bănești achitate fotbaliștilor,TVA și alte acareturi. Direcția de Finanțe a executat silit niște turnicheți,că atât a mai apucat. Asociația a contestat creanța la Comisia Fiscală dar acest organism nu s-a pronunțat încă. Din tribune se sugerează că ar fi vorba despre blestemele debitorilor pe persoană fizică. Dracul știe!?

Trei lideri uriași – doi politici și unul spiritual – au contribuit decisiv la înfrângerea comunismului: Ronald Reagan, Margaret Thatcher și papa Ioan Paul al II-lea. Astăzi s-a stins din viață ultimul supraviețuitor, Margaret Thatcher.

Margaret Roberts s-a născut în 1925 în Grantham, un orășel din estul Angliei. Părinții, Alfred și Beatrice, erau metodiști. Viața socială a familiei era strâns legată de parohia căreia îi aparțineau. Familia Roberts lucra în magazinul de băcănie a cărui proprietar era și a locuit în apartamentul aflat deasupra magazinului. Tânăra Margaret a urmat o școală primară locală, iar apoi a fost admisă la Oxford, unde a studiat chimia la Colegiul Somervile (1943 – 1947). L-a avut ca profesor pe Dorothy Hodgkin, un cercetător în domeniul radiografiei cristalografice care a primit premiul Nobel în 1964. Studiul în domeniul științific a avut o influență puternică asupra profilului intelectual al viitorului politician.

Margaret a fost aleasă președinte al asociației studenților conservatori din Oxford și în această calitate s-a întâlnit cu numeroși politicieni proeminenți ai zilei. În 1950 și 1951 a participat la alegerile generale, în calitate de candidat pentru circumscripția Dartford din partea Partidului Conservator. În vărstă de numai 25 de ani, a devenit cunoscută drept cea mai tânără candidată din țară. A pierdut cu ambele ocazii, la scoruri strânse. Adevăratul câștig a constat în experiența pe care a dobândit-o cu ocazia celor două campanii electorale. Contactul cu electoratul muncitoresc din Dartford și problemele ridicate de acesta – penuria de alimente, impozitarea crescută, restricțiile impuse de stat – au contribuit mult la formarea stilului politic matur al viitorului lider conservator, în special comunicarea directă, plină de energie și încredere, concentrată pe problemele care îl frământă pe alegător.

În Dartford l-a cunoscut pe Denis Thatcher, un om de afaceri local. Cei doi s-au căsătorit în 1951. În acest deceniu ea și-a desăvârșit studiile în avocatură, cu specializare în domeniul taxelor și impozitelor. În 1959 a fost aleasă în parlament, ca deputat pentru circumscripția electorală Finchley din nordul Londrei. În deceniul 1960 și-a consolidat poziția de membru cu influență al Partidului Conservator. În 1970, după ce conservatorii au revenit la guvernare sub Edward Heath, i s-a încredințat portofoliul de ministru al educației.

A fost o perioadă dificilă. Radicalizarea studențească, accentuarea virajului către Stânga al universităților și simpatia presei față de această tendință i-au îngreunat activitatea. Guvernul Heath a dezamăgit profund. Cu toate că au câștigat alegerile în baza promisiunilor de revitalizare economică prin reforme de piață și reducerea puterii sindicale, conservatorii lui Heath au executat o politică în sens opus: intervenționismul de stat în economie a crescut la cote nemaiîntâlnite, iar sindicatele și-au impus punctul de vedere în repetate rânduri în privința politicii de prețuri, salarii și dividente. Înfrântă în alegerile generale din 1974, guvernarea Heath a lăsat moștenire o țară măcinată de inflație și conflict social-politic.

În 1975 Margaret Thatcher a candidat pentru poziția de lider al unui partid conservator demoralizat și în derivă. A câștigat la primul tur de scrutin și astfel a devenit prima femeie conducătoare a unui partid politic occidental. Guvernarea laburistă din perioada 1974 – 1979 a fost catastrofală. În 1976 Marea Britanie s-a aflat în pragul falimentului financiar, când prăbușirea lirei sterline a forțat guvernul să negocieze credit de urgență din partea Fondului Monetar Internațional. Epidemia de greve din 1978 – 1979, cauzată de pretențiile sindicatelor, a pus economia pe butuci și a arătat că laburiștii nu au control asupra presupușilor aliați sindicali.

Către sfârșitul deceniului 1970 Marea Britanie era epuizată. Stânga politică și sindicală reușise într-un deceniu să torpileze economia, să învrăjbească clasele sociale și generațiile tinere cu cele vărstnice, iar Londra începuse să semene cu un oraș în cangrenă (deveniseră comun acceptate mirosul și priveliștea maldărelor de gunoaie aruncate în stradă și neridicate de gunoierii ocupați cu grevele, precum și iluminatul stradal transformat în întuneric public de indiferența companiilor de stat care căpușau acest sector). Peste toate trona consensul politic, indiferent de orientarea ideologică, conform căruia declinul britanic era ireversibil, iar singura alternativă realistă consta în administrarea unei decăderi cât se poate de line.

În aceste circumstanțe extrem de neprielnice a devenit Margaret Thatcher prim-ministru în mai 1979. A condus țara timp de 11 ani și a câștigat trei alegeri generale consecutive. Dar, mai important, a reușit ceea ce părea imposibil: pe plan intern nu numai că a stopat declinul, dar politicile ei au generat o renaștere națională, iar pe plan extern a contribuit decisiv la prăbușirea comunismului.

A reformat gradual sistemul de impozitare, reducând povara fiscală a cetățeanului și astfel încurajând investițiile și antreprenoriatul. A privatizat industrii de stat nerentabile, oferind cetățenilor posibilitatea de a deveni acționari, în termeni avantajoși. A stimulat creșterea proprietății imobiliare în rândul populației și prin creșterea numărului de proprietari de locuințe a reușit întărirea și extinderea clasei de mijloc. S-a luptat frontal cu sindicatele, reușind să elimine părghiile lor de șantaj politic și paralizie economică. Războiul din Falkland a demonstrat sovieticilor și diverșilor dictatori din orbita URSS că Occidentul nu s-a moleșit de tot (după Vietnam, incursiunile soldaților cubanezi în Africa, anexarea sovietică de teritorii în Cambodia și Grenada puțini credeau că un lider occidental mai are tăria de a răspunde militar vreunei agresiuni). S-a opus aservirii politice și economice a țării la interesele străine ale Uniunii Europene și de aici i s-a tras sfărșitul carierei politice. Aripa bruxeleză a Partidului Conservator i-a contestat poziția de lider și în noiembrie 1990 i-a fost retras sprijinul politic de către colegii de cabinet. A demisionat pe 28 noiembrie.

Urâtă cu pasiune de stângiști și prea inflexibilă pentru colegii din partid dispuși la compromisuri fundamentale, Margaret Thatcher a lăsat în urma ei o țară schimbată profund. De fapt regăsită în profunzime, după aproape două decenii de derivă, amnezie și dezrădăcinare perpetuate de o clasă politică iresponsabilă. Aceasta e marea ei lecție: nu există declin ireversibil. Articol integral aici http://inliniedreapta.net/lavedere/margaret-thatcher-1925-2013/

În vederea consultării tuturor cetățenilor interesați privind viitoarea Constituție a României, adresez rugămintea oricărei persoane interesate de a-mi transmite propuneri scrise privind viitoarea Constituție, propuneri pe care le voi înainta Forumului Constituțional, pentru a fi studiate și analizate. Aceste propuneri se pot transmite la:

• la Biroul Parlamentar din Slobozia, Blv. Matei Basarab, bl. MB20, sc.E, parter;
• la sediul Partidului Social-Democrat Ialomița din str. Mihai Eminescu;
• la sediul P.S.D. Slobozia din Blv. Chimiei nr.2;
• fie prin fax la nr. 0243.23.11.24;
• fie prin email la adresa deputat.marian.neacsu@gmail.com .

Propun, cu această ocazie, tuturor colegilor mei, deputați și senatori în celelalte colegii ale județului Ialomița, să accepte propunerile venite din partea cetățenilor și să le depună la Forumul Constituțional, sub orice formă consideră de cuviință.

Consider că în procesul de elaborare a viitoarei Constituții, este necesară o largă consultare a populației, pentru că actul fundamental al țării reprezintă voința poporului consacrată în scris.

De asemenea, reamintesc faptul că organizațiile civice și persoanele interesate pot depune personal propuneri la Forumul Constituțional.

Se preconizează ca activitatea acestui Forum să se încheie în cursul lunii mai 2013, după prezentarea raportului cu propunerile de revizuire a legii fundamentale către Comisia parlamentară de revizuire a Constituției.

 

Marian Neacșu

 

Deputat

Deși i-a dat drumul cu oile la București lui Aurelian(a se citi la Camera Deputaților), domnul consilier județean Ionescu Ion,avocat de vază al municipiului Urziceni și consilier județean din partea PNL, n-a reușit să-și acopere povara fiscală care-l apasă mai mai să-i rupă grumazul ăla sănătos de fost milițian. Primăria Urziceni i-a pus sechestru pe căsuța de vreo 560 de metri pătrați pentru a acoperi prin executare impozite neplătite de circa 40.000 de lei. În rolul lui Jupuitu îl  regăsim pe primarul, culmea, liberal Sava Constantin, care ridică  din  umeri și-i execută la capul gol pe toți bogătașii locali care au uitat drumul către casieria primăriei.

N-are!

Domnul consilier Ionescu Ion este liberal. Și ca orice liberal,chiar dacă de dată mai recentă, domnia sa are în genă impozitul cât mai mic și profitul cât mai mare. Din păcate însă, doctrina nu se potrivește cu realitatea din teren, mai ales de când noua putere a pus mâna pe ciolan  și a început să impoziteze la sânge. Nemilos și intrasingent mai ales cu frații de doctrină, primarul Sava a pus bocancul pe grumazul contribuabililor care uită să plătească impozitele. Și i-a picat în față bietul domn Ionescu, om cu greutate dar fără resurse. Că nu-i nimeni  tâmpit să creadă că micul Moromete de Urziceni n-a plătit fonciirea că n-a vrut. Pur și simplu n-a avut de  unde. Mărturie a bunei sale credințe stă declarația de avere postată pe site-ul Consiliului Județean, de unde rezultă clar că omul nu are de unde.

Păi, să vedem

La capitolul imobile regăsim așa: un teren de 5000 de metri pătrați în Urziceni,un alt teren de 860 mp tot în Urziceni, o căsuță modestă,mai mică decât a lui Videanu, de numai vreo 560 mp și un mic spațiu  comercial de numai 1100 mp. Din punct de vedere al motorizării, domnul consilier stă modest. Adică un Matiz și un Opel Astra pe care probabil în Germania le cumperi pe un kebab. Creditele domnului Ionescu arată cu exactitate cum mafia financiară de pe Wall Street și din City-ul londonez au înrobit națiunea prin credit, acest sarcofag al clasei de mijloc românești. Nesătulele bănci așteaptă de la domnul Ionescu rambursarea a peste 120.000 de lei, bașca dobânzile cămătărești despre care nu mai amintim ca să nu producem confuzii. Iar la venituri, slab! Numai vreo 60.000 de lei pe an din avocatură și vreo 4500 de lei din chirii, probabil de la spațiul ăla minuscul pe care cât dracului să ceri! Despre spațiu domnul consilier zice că l-a construit în perioada 1999-2010. Bă, dar cât dracului e impozitul la Urziceni dacă pe câteva acareturi a ajuns omul să datoreze atîta bănet? Sau poate că ar trebui să întrebăm de când nu o mai fi plătit domnul consilier fonciirea? Dracu’ știe!

Păi, și ăla mic de unde să dea?

Ca și Moromete odinioară, și domnul Ionescu l-a trimis pe ăla mic cu oile la București. Aurelian Ionescu, fost avocat și el, a luat calea deputăției dezertând din PNL către PC și lăsându-și părintele neconsolat pradă verosului primar de Urziceni. Tot ca Moromete poate că și domnul Ionescu aștepta ca ăsta mic să-i trimită niște franci. Dar de unde, că indemnizația de parlamentar s-a micșorat că e criză și multe guri de hrănit! Iar prin declarația de avere a domnului deputat bate austrul. Păi, ce să faci cu 1400 mp intravilan la Rîșnov, vreo 5000 în Urziceni și 580 în Jilavele? Cum să trăiești cu cinșpe mii de lei pe an din avocatura și leafa consoartei de vreo trei sute de lei pe lună, când ai de intreținut două limuzine Audi și un Peugeot? Bine, niței bani a făcut domnișorul Aurelian, vreo 42.500 de euro din vânzarea unui apartament și 10.500 de euro din plasarea unei mașini. Dar ce să plătești mai întâi: campania electorală, transferul, cotizația la noul partid sau taxele familiei? Asta este, bă, vai de țărișoara în care nici măcar bogătanii nu-și mai pot plăti taxele.

Un text mai vechi, dar de mare actualitate, publicat de jurnalistul Cătălin Manole în revista Formula As, arată realități incredibile din Ținutul Secuiesc, un loc din România în care românii nu sunt nici măcar tolerați:

“I-am spus fiicei mele: vorbeste in maghiara, daca vrei sa te angajeze! Fiica mea a luat zece la examenul pentru angajare la BCR. La interviu, au respins-o. M-am enervat, stiam ca directorul e ungur, insa dupa aceea, mi-am dat seama ca fata facuse bine, pana la urma suntem in Romania, macar o urma de demnitate sa pastram. M-am dus la ei si i-am acuzat de discriminare, dar nimic nu s-a schimbat. Aici, daca nu vorbesti ungureste, foarte greu te angajeaza cineva, asta este adevarul”. Domnul cu care vorbesc doreste sa isi pastreze anonimatul. De altfel, nu este primul intervievat ce nu vrea sa isi dea numele. Romani care in propria tara nu au curajul sa isi ceara drepturile, de frica sa nu isi piarda slujbele la patroni maghiari, sa nu fie marginalizati! Domnul G. Agrigoroaie, consilier judetean, imi explica: “Daca indraznesti sa spui ca iti iubesti pamantul asta sfant, sau ca romanii au si ei dreptul la ceva, esti imediat taxat de nationalist, de radical sau extremist. Romanii nu au drepturi, au doar obligatii, printre care principala este sa plece de aici. Daca indraznesti sa sustii romanismul, te trezesti marginalizat si devii un paria. Din pacate, majoritatea firmelor private au patroni maghiari si nu te angajeaza daca nu vorbesti ungureste. In general, infiintarea si functionarea firmelor cu patroni care nu sunt maghiari este descurajata: nu li se dau spatii, terenuri sau aprobari. Este o politica facuta publica, de mai multi ani, de catre UDMR: nu vor sa accepte investitii, ca sa nu schimbe componenta etnica a zonei. Sa nu cumva sa vina romani sa se stabileasca aici, unde considera ei ca e tara secuilor”. Si romanii? Fie au invatat maghiara, ca sa se poata descurca, fie, cei mai norocosi, lucreaza in institutiile statului – jandarmerie, politie, armata. Restul sunt obligati sa faca naveta zilnic la Brasov sau Cristian. Marius, de exemplu, este casatorit si are doua fetite. S-a mutat in Sfantu Gheorghe de doi ani si spune ca inca nu s-a adaptat: “Nu stiu maghiara si nu ma angajeaza nimeni. Am fost nevoit sa ma mut aici, unde apartamentele sunt mai ieftine decat la Brasov. Din pacate, si eu, si sotia, facem naveta la Cristian, cam 80 de kilometri zilnic. E foarte greu… Fetita a venit de la gradinita si mi-a cerut paine in ungureste, ca asa i-a spus ei doamna educatoare ca trebuie sa faca, daca vrea sa primeasca. Asta e traiul nostru, ne simtim ca intr-un viespar”. Cea mai grava problema este insa conditionarea angajarii de cunoasterea limbii maghiare. Angela a lucrat la o ferma de pui de langa oras: “Patronul era maghiar si mi-a zis ca ori invat maghiara, ori o sa imi pierd locul de munca. Pana la urma, m-a dat afara, si pe mine, si pe ceilalti care nu s-au conformat. Sigur ca nu ne-a spus ca asta este motivul concedierii, insa noi stiam. Eu nu am posibilitatea sa merg in tribunale cu ei. Mi-am gasit de munca la Brasov si fac naveta. Asemenea cazuri de discriminare pe criterii etnice, din partea maghiarilor, nu se intampla doar in patura de jos a societatii. De mai mult timp, postul de director al Bibliotecii Judetene Covasna este vacant. Initial, a fost scos la concurs si s-a pus conditie pentru angajare cunoasterea limbii maghiare. In urma unui proces impotriva discriminarii romanilor, s-a revenit asupra deciziei: directorul ar trebui sa stie trei limbi vorbite in Uniunea Europeana!
Tinutul Secuiesc este, dupa Vaslui, una dintre cele mai sarace zone din Romania. Nu doar infrastructura este slab dezvoltata, dar investitiile sunt putine si somajul mare. Cu toate astea, liderii UDMR au declarat public, in repetate randuri, ca nu vor sa accepte investitii, pentru a nu schimba componenta etnica a zonei. De dragul principiului autonomist, i-au condamnat la saracie deopotriva pe romani si pe maghiari. Mai multi investitori au fost refuzati sa deschida afaceri in zona, desi unele erau investitii de milioane de euro, asa cum a fost cazul unui centru de reconversie a fortei de munca (care venea cu un capital de 3 milioane de euro) sau a unei fabrici de piese pentru masini (in oras existand forta de munca calificata pentru asa ceva). La lipsa locurilor de munca pentru romani se adauga si discriminarea pe criterii etnice la angajare. Din aceasta cauza, multi au parasit zona sau se gandesc sa se mute. Fara ca cineva sa protesteze, epurarea romanilor pe criterii etnice se desfasoara la Sfantu Gheorghe la lumina zilei. Inlocuiti roman cu tigan sau negru, si veti intelege ca acest tip de discriminare ne-ar fi urcat in cap, pana acum, intreaga Europa. In cazul romanilor, nu se intampla insa nimic. Nici macar autoritatile romanesti nu se sesizeaza, desi serviciile de informatii locale si societatea civila isi fac datoria, si politicienii de la Bucuresti sunt la curent cu eforturile revizioniste si separatiste, atat ale UDMR, cat si ale oficialilor de la Budapesta, care vin pe teritoriul Romaniei, abuzand de democratie, pentru a-i instiga pe maghiari. Iar acest tip de discriminare a minoritatii romanesti este mult mai dramatic in Odorheiul Secuiesc, in Targul Secuiesc, Baraolt, si lista ar putea continua. In toate aceste locuri, romanii nu traiesc, ci supravietuiesc, obligati sa invete maghiara si sa acopere imnul Ungariei, intonat pe strazi, cu murmurul rugaciunilor.

Articolul integral poate fi citit aici :  http://www.formula-as.ro/2011/983/societate-37/ghimpele-din-inima-romaniei-tinutul-secuiesc-14118. Cătălin Manole este unul dintre cei mai buni reporteri pe care Ialomița i-a dat vreodată.

Catalin Manole

• Reporter

Nascut in 1978 la Slobozia, a urmat la Bucuresti studii de filosofie si jurnalism. Lucreaza ca reporter pentru Dilema si Plai cu Boi colaborand in paralel cu BBC, Tele7abc, LA&I, etc. In 2002 este declarat Reporterul Anului de catre Clubul Roman de Presa. Locuieste trei ani la Paris unde isi aprofundeaza studiile de filosofie la Sorbona si efectueaza stagii de pregatire la Liberation si RFI. In 2005 se alatura echipei de reporteri de la Formula AS. “Reporterul are una dintre cele mai frumoase meserii: sa puna in cuvinte misterul si emotia vietii.”

Prefectul unui judeţ este reprezentantul guvernului în respectivul teritoriu. Din această perspectivă el are OBLIGAŢIA de a semnala orice fel de încălcare a legii instituţiilor abilitate. Mai mult, prefectul este cel care poate ataca în instanţă orice hotărâre ILEGALĂ adoptată de consiliile  locale, de unde deducem că, potrivit fişei postului, prefectul este garantul respectării legii într-un judeţ. La noi în judeţ însă, lucrurile sunt puţin diferite faţă de carte. La noi, prefectul este un nene care ia leafa de la stat şi care nu face nimic dacă nu are verde de la băieţi. De vreo două săptămâni GSE şi Independent publică articole scandaloase despre maniera în care managerul spitalului tolerează o ditamai hoţia comisă la Spitalul Judeţean în dauna pacienţilor. O fundaţie a unor băieţi din conducerea spitalului, în complicitate cu doctorii, obligă pacienţii să achite un tarif de 40 de lei pentru programarea la consultaţie, plată complet ilegală care este mascată sub aparenţa unei aşa zise donaţii către respectiva asociaţie impusă pacienţilor care oricum plătesc asigurări de sănătate. Deşi ştie ce se întâmplă la spital, domnul prefect tace chitic şi ridică din umeri în faţa acestei golănii fără precedent. Dacă ne uităm în carte, vedem că prefectul are OBLIGAŢIA să intervină şi să ceară stoparea acestor practici şi anchetarea situaţiei în sine. Atitudinea prefectului coincide suspect cu atitudinea lui Ciupercă Silvian, cel care refuză de asemenea să ia vreo poziţie publică în acest caz deşi Consiliul Judeţean este instituţia care se ocupă de administrarea spitalului şi care numit managerul. Să înţelegem că salariatul care ocupă funcţia de prefect este tras de sfori de către băieţii de la PSD? Adicătelea că omul ia salariul iar atribuţiile funcţiei le exercită Ciupercă şi oamenii lui? Asta ar putea fi una dintre explicaţii. O fi singura? Am putea vorbi aici de complicitate ? Întrebăm şi noi, aşa, ca opinia publică. Deocamdată!  

Rămaşi fără adversari pe scena politică, pesediştii au început să se încaiere între ei.  Miza războiului o reprezintă scaunul de preşedinte al partidului, care în condiţiile guvernării este poziţia perfectă din care se pot colecta cel mai bine şpăgile.  Eternizat în scaunul de preşedinte PSD şi preşedinte CJI, Ciupercă Silvian Vasile, demn urmaş al lui Ceauşescu şi Iliescu, s-a prins cu piroane de fotoliul executiv al partidului.  Secondat de băieţii de mingi Muşoiu şi Costică (baronul de Albeşti), Ciupercă taie capete de vreo două luni. Sunt vizaţi combatanţii din tabăra celuilalt lider charismatic al PSD, inutilul domn Marian Neacşu, în care s-a umflat tărîţa din cauza funcţiei de ţuţăr al ineptul Zgonea. Prins la mijloc în acest joc de putere, marele manager de la spitalul judeţean a picat între scaune graţie coeficientului său de inteligenţă senzaţional(de redus) dar şi apucăturilor sale de om cinstit cu buzunare largi. Ultima ispravă a managerului Olaru, care a şutit bani de la pacienţi forţându-i să cotizeze la o fundaţie a camarilei sale din conducerea spitalului, i-a oferit lui Ciupercă şansa unui croşeu de stânga devastator pe care bătrânul demagog nu a ezitat să-l aplice în ficaţii banditului cu halat.  Cum miliţia pesedistă s-a apucat să sape la matrapazlâcurile de la spital, rezultă cât se poate de clar că Ciupercă a dat undă verde dulăilor cu şapcă să-l înhaţe de dos pe tâlhar şi să dea cu el de pământ. Iar ca semnalul să fie şi mai plenar, cum ar zice bătrânul demagog saprofit, în şedinţa de partid de marţi seara, conclavul de bandiţi social democraţi a decis suspendarea bietului Olaru din funcţia politică. Acuzaţiile care i se aduc managerului sunt două: banditism excesiv la spital, vizibil şi din avion, cu scandal de presă în care rahatul a ajuns pe reverul costumului de mii de euro al prezidentului Ciupercă şi pactizarea cu gaşca lui Neacşu concretizată în turneul incognito întreprins de Olaru prin organizaţii în scopul ponegririi marelui baron de Ţăndărei. Prins cu limba între dinţi, Olaru a tăiat-o la Bucureşti dimpreună cu mâna lui dreaptă penalul Zamfir, în căutare de sprijin.  Traseul pelerinilor include şi biroul domnului lider de haită, pardon, de grup Marian Neacşu, care urmează să le deschidă penalilor nişte uşi.  Va urma.

Impresionat de reclama “lu femeea lu Prigoană” la tigaia Dry cooker, bucătarul Borsch Caien s-a hotârât să facă și el rost de asemenea utilaje. Nu de alta, dar pe lângă sănătatea familiei era vorba și de dotarea cantinei sociale pe care intenționează să o deschidă într-un fund de curte din oraș. Gândul murdar îl purta către tigăile de la fostul lui loc de muncă, pe care le lărgise de atâta folosire și pe care le plimbase sute de kilometri cu Borsch-ul lui ăla de protocol. Se gândea la câte ciolane și câte limbi (de porc, cu măsline) introdusese în respectivele tigăi… Parcă le vedea bulinele înroșite care semnalizau că slobozirea uleiului era permisă și retrăia febril momentele de preludiu, când le ridica ușor de cozi pentru a le scutura cu  sălbăticie în aer atunci când arunca măiastru clătitele-n tavan.  Gândurile i-au purtat pașii spre locația unde tigăile se odihneau. Cu un sac de rafie  în mână, Chef Borsch s-a așezat la pândă și a așteptat ca omul din interior să răpească tigăile după cum se înțeleseseră. Și tigăile purtau  amintiri frumoase din vremea în care, indiferent de numele proprietarului din acte, aparțineau toate lui Borsch. Și ele aveau amintiri frumoase cu bucătarul care le umplea cu organe și le stropea cu untdelemn de la Bunicu…. Cuprinse de gânduri și sătule doarde Axion, tigăile s-au hotărât să își ia câmpii. Și în toiul nopții s-au azvârlit în gol de pe fereastră, ajutate de un piccolo impresionat de povestea lor și stimulat decent de verzișorii lui Borsch. Chef-ul le-a prins pe toate în sacul de rafie și a dat s-o taie către mașină. Și apoi poate chiar în Bulgaria,unde să le  ungă pe toate așa cum a uns tigaia ăluia de la partid cu ciolanul mic, pe care a mai și răsturnat-o cu mașina. Treaba nasoală este că fiind cu mintea la alte prostii, Borsch Caien n-a mai ajuns cu tigăile la mașină, ci fix în labele unor agenți ai unei firme de pază. Care nu au pus botul la poveștile sale cum că tigăile s-au aruncat pe geam de disperare sau de singurătate, și au concluzionat că Master Chef le-a umflat de la locul de muncă. Tigăile au fost înapoiate proprietarului, iar Borsch Caien s-a ales cu un meniu ușor piperat. Să vedem ce va fi pe nota de plată.

Premierul Che Gargara face reforme de dimineața până seara. Nu la sediul guvernului, nici în parlament, ci la TV, unde se lebărțează pe absolut toate ecranele și repetă obsesiv că este prim ministru. Fostul Micul Titulescu, acum mai gras cu  o tonă, a reușit să bată toate recordurile de penibilitate expunându-și limbajul lemnos și viața personală, care evident că nu interesează pe nimeni, peste tot. Cred că ar fi în stare să apară și la Cartoon Network dacă omologul lui, Mickey Mouse, l-ar invita. În  loc să vorbească despre teme importante, cum ar fi reforma sistemului de pensii sau a celui de sănătate, micul Che Gargara apare la TV cu nevastă-sa, ca să ne explice cum îi face aia murături și-l pune la regim. În loc să emită o idee despre educație și viitorul acesteia, ginerele lui popa Sîrbu se rățoiește la Băsescu pe principiul șoarecelui beat care caută pisca s-o reguleze. Băsescu este pentru Che Gargara singura explicație pentru modul penibil în care de 8 luni guvernarea lui de 70% nu este în stare să miște nimic în niciun domeniu. Blocat într-o campanie electorală perpetuuă dominată de laitmotivul “vom face”, Ponta este as în căutarea  vinovaților și bâtă în orice altă direcție. Se vede asta din ritualul grețos în care cheamă televiziunile înainte de ședința de guvern și le permite să filmeze un soi de simulare în care el, marele gargaragiu, șade în capul mesei și împarte sarcini miniștrilor. Secvențele sunt apoi difuzate de toate televiziunile în buclă. Te trezești cu ele și adormi cu ele, dacă ai prosta inspirație să  stai cu ochii pe programele televiziunilor de știri. Seara,voievodul socialist reapare live peste tot și explică doct, în fraze presărate cu matricea “eu, în calitate de prim ministru”, ce va face guvernul. Evident, nu acum, ci după ce va pica Băsescu,din cauza căruia mulțimea amorfă din parlament și mulțimea vidă din guvern nu pot mișca un pai. Între timp economia crapă sufocată de noi taxe fiscale și sugrumată mai nou de șpăgi și taxe de protecție, în sănătate se legalizează șpaga pe chitanțe iar bugetele locale sunt devalizate de primari și clienții lor politici. Din păcate acesta nu este decât începutul unui regim rapace și  abulic, de la care nu avem a aștepta nimic bun. La adăpostul celor 70% din Parlament regimul lui Che Gargara are toate șansele să-l facă pe Emil Boc și guvernul său o amintire plăcută. Gândiți-vă că atunci când mulțimea a presat, Boc a dat înapoi. Oare ce va face gașca lui Ponta când populația va înțelege ca a scăpat de dracul și s-a ales cu tac-su?

Adiționalul prin care se mai pompează ceva mălai

în conturile Grup Romet  Buzău vine la data de 26 octombrie 2012, când se prelungește și termenul de finalizare a obiectivului cu vreo 40 de zile. Teoretic, prelungirea vine ca urmare a faptului că, deși au proiectat vreo 2 luni, constructorul și asociații săi n-au fost în stare să își dea seama că stația de filtrare și rezervorul de 1300 de mc au nevoie de reparații. Și nu de orice fel de reparații, ci unele capitale. Valoarea inițială a lucrărilor prevăzută în contract și stabilită de constructor după evaluarea situației inițiale a obiectivului era de 628.765 de lei. Adiționalul din data de 26 octombrie 2012 adaugă la acest obiectiv lucrări suplimentare de 1,287 milioane lei. Adică mai mult decât dublul sumei inițiale. În asta constă, de fapt, majorarea valorii contractului negociată de președintele Ciupercă și amicul domniei sale de la Buzău. Adică, precizăm pentru talibanii PSD, ați majorat contractul fără să modificați soluția tehnică  și s-o îmbunătățiți. Ați băgat pe gâtul contribuabililor tencuieli și zugrăveli la cădiri existente fără  număr, de atîția bani cât să faceți un rezervor nou. Și nu în ultimul rând, ați încălcat astfel contractul căci nu trebuia să acceptați majoararea prețului în absența unui upgrade al soluției tehnice de tratare. Și, ca să fim și mai  expliciți, Grup  Romet și asociații săi au fost cei care au propus soluția în urma evaluării obiectivului. Oare ce s-a întâmplat în 8 luni cu rezervorul și stația  de filtrare de au avut nevoie de asemenea reparații? Evident că nu avem decât două variante de răspuns. Prima este aceea că proiectatul e naiv din punct de vedere profesional deoarece n-a văzut ce maghernițe modernizează și n-a estimat corect volumul de lucrari. A doua este aceea că nu  despre lucrări suplimentare este vorba, ci despre lucruri mult mai lumești.

Moș Crăciun ne-a adus un nou adițional

și nu apa pe care domnul Stoica ne-o propunea de Ziua Armatei. Magnatul de la Grup Romet ne-a propus încă 40 de zile de prelungiri, un fel de parastas al unei investiții care nu se mai termină. Primarul Stoica susține că lucrarea-i gata și că mai sunt de executat mici reglaje. Care sunt atât de mici, că nu le mai vedem finalizate. La circa 100 de zile de la data la care urma să bem apă tratată, am plătit 5,8 milioane de lei din cei 6,8 milioane facturați deja de constructor. Iar apa curată promisă ne vine încă de la magazin, conta cost. De unde rezultă  că rahatul mâncat în campania electorală nu dăunează deloc sănătății.

 

Gabi Ionașcu,fostul primar al municipiului Slobozia:

“ Nu poți să plătești de la buget obligațiile URBAN. Este ilegal.”

Fostul primar Gabi Ionașcu susține că suplimentarea contractului este dubioasă din punct de vedere juridic și că lucrările suplimentare cădeau în sarcina SC Urban SA.

“Părțile de construcție pe care s-au aruncat banii sunt din stația existentă, făcută de Primarul Pinter: construcția care adăpostește cuvele de filtrare trebuiau reparate tencuielile, zugrăvelile și ferestrele; rezervorul de sub filtre trbuiau reparate tencuielile și refăcută hidroizolația de cel care a exploatat stația de apă. Concesionarul SC URBAN SA, cel care trebuia să întrețină, să facă reparții curente și capitale, astfel încât la expirarea contractului de concesiune să returneze bunul așa cum la preluat. Eu nu cred că este altceva decât neștiință la d-l Stoica. Este adevărat, când am discutat despre ce avem de făcut la stația de apă, așa am decis, este sarcina URBAN. Cum puteam eu să aloc bani din buzunarele slobozenilor pentru a plăti ce trebuia să facă URBAN-ul. Este ciudat faptul că s-au dat bani pe lucrări care nu contribuie îmbunătățirea calității apei. Filtrele și rezervorul nu au acest rol. Rolul de tratare și îmbunătățire a calității apei o au instalațiile din exteriorul clădirii existente și aflate tehnologic în amonte de filtre. Nu pentru asta s-au dat banii, cu toate că eu am fost criticat de calitatea apei. Nu au înțeles nimic! Incredibil!  Să mă scuzați, dar surzenia nu am reclamat-o ca pe un defect fizic, ci în sensul comportamentului, nepriceperii și ignoranței. Sincer, eu sunt îngrijorat de acest tip de „profesionalism ingineresc”. Pierd oamenii, locuitorii, bugetul. Nu poți să plătești de la buget obligațiile URBAN. Este ilegal”.