Nici nu a apucat bine să atârne firma la poartă că micul borsch caien a și pus-o de o nouă golănie. Dornic de nițică  reclamă pentru majorarea profitului și plata parțială a creditorilor care deja îl aleargă cu sapa prin grădină, micul bucătar care a mers prea departe a aruncat cu rahat bio pe ventilator. Prin intermediul unui textuleț publicitar bine țintit, firmulița de buzunar a decretat că produce prăjituri naturale nu pentru profit,ci pentru gust! Full concept,frate! Numai că jumătate de afirmație este adevărată,și anume partea cu profitul. Pentru că la partea cu produsele naturale, tanti Stana dă la gingia consumatorului cu praf de panna cotta cât cuprinde. Praful este importat de Macromex și este livrat pe factură regulamentară direct în ograda micului bucătar. Cum bănuim că nu l-a cumpărat pentru colecție, deducem că maestru chef specializat în răpirea tigăilor din cârciumi este chitit să  dea la ficatul consumatorului cu premix. În aceste condiții, prețul de cost e minim iar profitul e maxim. Cu singura condiție să găsești fraieri care să cumpere produsul natural  plin de premix-uri! Așteptăm cu interes noile scovergi  naturale cu zeamă de limbă, că la partea asta cu zeama și mai ales cu limba, borsch este foarte talentat!     

Romania este un exemplu cum taxele pe munca si contributiile sociale afecteaza intregul sistem de impozitare. Avem șapte taxe legate de forța de muncă, care reprezintă 72% din rata totală de impozitare a unei companii. Mai exact, 32,3% din profitul comercial al unei firme românești se duce pe taxe cu forța de muncă, comparativ cu 28,4% în Uniunea Europeana și 16,2% la nivel global.

Criza economică este generată de puterea de cumpărare scăzută a salariaților. Statul încasează mai bine de jumătate din salariul brut al unui muncitor, iar din acești bani autoritatea se angajează să presteze diverse servicii pentru contribuabil. Angajamentul este formal, iar statul nu este capabil să asigure nici un fel de serviciu eficient. Sănătatea este gratuită teoretic, dar practic costă mai mult decât un tratament plătit la o clinică privată. Căci la stat plătești deranjul echipei medicale, medicamentele,mâncarea,etc. Și ai toate șansele să ieși din sistem mai bolnav de cum ai intrat sau pur și simplu să ieși cu picioarele înainte. S-au mai văzut cazuri și nu puține.

Învățământul este și el gratuit pe hârtie, dar scump în realitate. Sistemul public de învățământ nu este apt să producă absolvenți care să se poată integra pe piața muncii. Profesorii capabili sunt marginalizați, se promovează pe criterii politice, sunt plătiți profesori care predau materii inutile. Fără meditații private care costă, elevul nu are nicio șansă,căci la curs are parte de profesori frustrați, prost plătiți și unii foarte prost pregătiți. Adăugați faptul că de ani buni elevii nu mai primesc nici măcar caricaturile de manuale, stabilite arbitrar de profesori, în regim gratuit. Rezultă că de banii achitați lunar statul ne oferă un loc unde copiii socializează câteva  ore pe zi și atât.

În materie de asigurări sociale lucrurile sunt încă și mai grave. Pensia la care un om cotizează toată viața este o iluzie. O analiză a experților în sisteme de pensii indică faptul că cei care acum sunt activi și cotizează vor primi în cel mai fericit caz 15% din valoare cotizației. Adică, vor muri de foame. La fel se  întâmplă și în cazul celor ajunși în șomaj. Pentru un stagiu de cotizare de peste 25 de ani la un salariu mediu de 1500 de lei indemnizația de somaj abia atinge cifra de 500 de lei lunar. Din nou vorbim de o bătaie de joc.

Ce rost  mai  au impozitele pe muncă atunci, dacă plătitorul nu beneficiază de nimic? Răspunsul este simplu: din banii contribuabilului se finanțează niște locuri de muncă și se cotizează la o armată de șmecheri numiți politicieni, care fură în draci din acești bani. Obligat să cotizeze la stat pentru servicii iluzorii, salariatul nu are posibilitatea să aleagă. Este captiv și lipsit de protecție. Iar fără puterea lui de cumpărare perspectiva oricărei afaceri este falimentul.

Fundătura în care ne aflăm reclamă schimbarea totală a sistemului fiscal. Iar asta se traduce prin desființarea impozitelor pe muncă și reorientarea taxării către proprietate și profit, așa cum este normal. Banii lăsați în buzunarul celui care-și vinde forța de muncă pot fi folosiți mult  mai bine de cel care-i produce decât de stat. Statul trebuie să se limiteze la supravegherea prin reglementare a pieții de asigurări private și să lase omului libertatea de a alege unde setratează, dacă se tratează și unde își educă copiii. Statul trebuie să se limiteze la a gestiona infrastructura, apărarea,ordinea publică și justiția. Iar protecția socială a celor aflați în incapacitatea de a-și câștiga existența trebuie plasată în sistem privat și finanțată printr-o taxă de solidaritate. Fără măsuri radicale, vom ajunge cu toții cerșetori la poarta unui stat asistențial doar pe hârtie, care nu ne va oferi altceva decât explicații. De care cu toții suntem sătui până în gât!

Plecat pe șeștache cu tăigăile în sac de la fostul loc de muncă, bucătarul viril Borsch Caien s-a reprofilat pe torturi. Nu este vorba despre torturile pe care i le aplică săptămânal femeii cu numarul de inmatriculare AhAhAh (auzi cumătră, dacă bărbac-to e mâna a doua la CJI asta nu înseamnă că poți să-ți parchezi gipanul pe unde te apucă mâncărimea), ci de torturi comestibile. Pe care atunci când nu are timp,chef sau bani de materie primă, le comandă de la fabrică. Adică de la mama lor, LaCosta.

Cofetăria LaTigaie

a plecat cu stângul în afaceri. Băiatul de mingi a creat o companie multinațională în vederea implementării unui brand de mare impact. Cum piața restaurantelor este plină ochi iar el și oala de ciorbă sunt certați iremediabil, s-a gândit s-o ardă pe prăjituri. Adică să se bage într-un domeniu în care chiar nu are nicio treabă. Primul pas a fost făcut cu stângul. Ca să facă rost de mijloace de producție, Borsh Caien a șutit în fapt de seară 7 tigăi de la restaurantul LaCosta. La ce i-or fi fost necesare tigăile pentru cofetăria pe care o avea în cap, nu se știe. Se știe doar că un băiat cu mușchi de la firma Galant Security l-a prins în fapt după ce l-a fugărit prin parcul de la stadion. Inspirat din filmele cu gansteri, Borsch Caien a răpit tigăile într-un sac, echipat corespunzător și deghizat cu ajutorul unui fes. Eșecul  dotării l-a ambiționat pe bietul pițar șef, care a găsit o metodă legală de a-și dota cofetăria,o marcă piratată și ea. Prin metode specifice, respectiv țeapa, băiatul viril a reușit să convingă niște firme să-l crediteze. Așa s-a născut o denumire de firmă sofisticată, pe care Polonic o propune fraierilor. O găselniță de pe Internet pe care micuțul om de afaceri vrea s-o breveteze drept marcă mioritică. Până să pornească în forță cu noua afacere, pițarul viril a testat piața. Mai întâi a intoxicat-o cu informația că LaCosta nu mai produce prăjituri. Apoi a  primit o comandă și neavând cu ce s-o execute întrucât operațiunea Tigaia eșuase cu succes, omul a comandat tortul direct la LaCosta. A  ieșit mai ieftin iar tortul a fost mai bun. Cum fără tigăi nu poți să faci tort este foarte probabil ca noua afacere va avea la bază acest sistem de producție. Mai nou, Virilache se pregătește intens să lanseze cozonaci la tigaie si savarina cu sirop de limbă, știe el cum și unde!

O glumiță de vreo 25 de miliarde șiun găuroi de 40.000 de euro

Pe la colțuri se vorbește că micul pițar și-a mascat dobânzile plătite la cămătari în stocuri fictive de haleală. În evidențele făcute pe genunchi Borsch Caien avea materii prime 25 de miliarde de lei. Adică fără să calce prin piață, cumătrul ar fi gătit non stop vreo 2 ani. Asta cât timp a fost administrator. Când a pierdut frâiele,omul s-a reprofilat pe găbjirea încasărilor de la clienți. Adică venea taica popa să facă un praznic de post, plătea cash iar Borsh umfla mălaiul  și o punea de mămăligă la Călărași cu doamna AhAhAh. Așa a îngropat un Porsch beton pe care  a reușit să-l dea cu roțile în sus undeva în Bulgaria. Deranjul a fost minor. Doar vreo 40.000 de euro. Dar de banii aștia a dat-o pe spate și pe doamna,nu doar mașina. Trecut de la polonic la făcăleț și de la ciolănaș la scoveargă,  micul pițar promite noi aventuri. To be continued!

Vasile Ciupercă, probabil cel mai ineficient administrator pe care Ialomița l-a avut vreodată, se pregătește de un nou tun. După ce a dat-o în gard și a aruncat miliarde de lei pe fereastră pentru un studiu de fezabilitate inutil cu privire la un parc de afaceri la Urziceni, acum îi trece pe sub scufie să facă port la Fetești.

Dacă banii pe care tembelii din CJI i-au alocat deja pentru pentru acest proiect fantezist,77.000 de euro, ar fi provenit din buzunarele mamelor lor nu ar fi fost o problemă. Dar sunt bani plătitorilor de taxe, adunați cu japca și cheltuiți după cum dictează scufița lui Ciupercă. De fapt sunt  bani sifonați către o firmă care va face un studiu de fezabilitate inutil,așa cum s-a întâmplat la Urziceni.

Acolo, o firmă de apartament a umflat peste 4,5 miliarde de lei și a făcut un studiu de fezabilitate pentru a se constata, după vreo 7 ani, că terenul pe care imbecilii voiau să facă investiția este revendicat de fostul proprietar. Cât de bou să fii să comiți o asemenea porcărie? Sau poate cât de corupt dacă refuzi ideea că ești un bou sinistru?

Dacă analizăm mandatele lui Ciupercă vom constata un lung sir de ratări, nici un proiect major finanțat din fonduri  europene, subdezvoltare cruntă, bani pierduți ca urmare a alocării delucrări fără licitație, șomaj cât China, sărăcie lucie, corupție în administrațiile locale de sus până jos, etc. Și cu toate astea, profesorul din Țăndărei a  fost votat cu sârg. I-ați făcut un viitor unui individ care nu avea niciunul. Să vă fie de cap!

Singura preocupare a haimanalelor care conduc județul este politica. Alde Lolek și Bolek de la prefectură freacă menta toată ziua și se plimbă de la o cârciumă la alta. Fac jocuri, cică, fac drepți in biroul lui Ciupercă și încasează pentru asta lefuri babane! Habar nu au de atribuțiile funcțiilor pe care le-au primit prin mânării de partid, sunt oamenii de paie controlați de interlopi și inutili ca o frecție la un picior de lemn. În aceste condiții să nu vă mirați că o duceți prost într-un județ sărăc. Pentru asta ați votat. Pentru prosperitatea lui Costică, Mitică, Georgică și Vasilică. Cât despre blaturile de la Prefectură o să revenim cu exemplul dela Giurgeni,unde niște porci penali s-au jucat cu o instituție publică cum a vrut mușchiul lor.

Nea Stoica, zis și primarul Petardă, ne-a anunțat că stația de tratare a apei este în probe tehnologice finale și că va fi gata în curând. Numai că din ianuarie și pănă acum,deși ne-a mai șutit vreo 300.000 de euro din buzunare pe care i-a dat plocon firmei amicului lui Ciupercă, probele astea nu se mai finalizează. S-a dus dracului și contractul, și banii, și răbdarea. Probabil că nea Grenadă ne pregătește o supriză și de Paste ne va livra direct apă sfințită. Pănă atunci însă,ne pregătim să-i livrăm noi niște Multe Urări și Iubire Eternă pentru că distruge tot ce atinge. De exemplu Bulevardul Unirii,unde rade spațiul verde de parcă ar fi orașul lui mă-sa! Nea Grenadă,vezi că ceasul ticăie…!

…dar le băgăm în seamă!

Agentul 007,63

Injurând la uselei!

Fostul subprefect al județului, pedelistul Gheorghe Babagianu, este executat silit de Fondul de Garantare pentru o creanță de peste 11 milioane de lei noi. Executarea silită încuviințată de Judecătoria Urziceni la data de 4 martie 2013  o vizează și pe Mariana Babagianu, soția fostului subprefect.

Contract de fidejusiune pentru credite de 8,8 milioane de lei

Măsura dispusă de Judecătoria Urziceni la solicitarea Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri schimbă profund sensul vieții pentru domnul consilier Babagianu. Aflat vreme îndelungată la celălat cap al lanțului creditării, nea Gigi era obișnuit să execute el datornicii nerecunoscători, care nu apreciau împrumuturile fără dobândă dar cu nițică plusvaloare oferite generos de marele om politic și uitau să le ramburseze. Așa a crescut averea imobiliară a bancherului de Urziceni, care a ajutat dezinteresat zeci de oameni aflați în rahat până în gât, cărora le-a executat nemilos garanțiile mascate sub formă de contracte de vânzare-cumpărare. Soarta însă s-a dovedit a fi reversibilă, iar bietul nea Gigi  a aterizat ca musca-n lapte într-o poveste cu bani mulți. De dat. În  iunie 2008 soții Mariana și Gheorghe Babagianu au garantat cu bunurile proprii două contracte de credit în valoare totală de 8,8 milioane de lei. Cum împrumuturile nu au fost rambursate, averea familiei Babagianu a fost scoasă la mezat de executorii judecătorești, care le-au blocat deocamdată mai multe bunuri imobile după cum urmează:

-         Locuință P +2 cu suprafața de 650 metri pătrați și anexă de 46 mp

-         Terenul aferent locuinței în suprafață de 2296 mp.

-         2 apartamente cu suprafața  de 84 mp

-         Spațiu comercial- apartament cu suprafața 77,83 mp.

-         Teren intravilan cu suprafața de 2000 mp.

-         Teren intravilan catagoria agricol arabil cu suprafața 587 mp.

Valoare de impunere pentru aceste imobile este de 2,787 milioane de lei, iar valoarea la care aceste bunuri pot fi vândute este, probabil, mult mai mică. Față de valoarea totală a datoriei, care cu dobânzi și penalități este de 11,039 milioane lei (peste 110 miliarde lei vechi) contribuția lui nea Gigi este destul de modestă. Dar esențială,că doar nu o să stea omul pentru tot restul vieții îngazdă la hotelul lui nea Gică Savu, nu?

Hop și primarul cu întristarea

Și, din păcătate pentru nea Gigi și simpatizanții săi, golăniile la care bietul om este supus nu se opresc aici. Primarul municipiului Urziceni, Sava Constantin, un mare admirator al celor vii și celor decedați din familia lui nea Gigi, s-a trezit să-i mai ardă bietului om politic o altă scatoalcă de natură fiscală peste conturile și așa pricăjite ale firmelor sale. Profitând de faptul că bancherul nu și-a reevaluat patrimoniul societăților,Sava i-a băgat pe gât o glumiță de vreo 700 de milioane lei cu titlul de impozit pe clădiri. Și l-a băgat și în executare silită, ca să moară “dujmanii” din opoziție. Și nici asta nu e nimic. În calitatea lui de mare fan al Unirii Urziceni, nea Gigi a făcut prostia să se bage în consiliul de administrație al clubului. Din această poziție el a avut parte de campanie electorală căcălău de la Dan Petrescu, dar și de la loazele care au reușit să joace în Liga Campionilor dintr-o eroare regretabilă. Numai că după ce a umflat milioane de euro de la UEFA, echipa de fotbal s-a desființat și a lăsat în urmă datorii la stat de circa 6 milioane de euro. Și cine să răspundă în solidar pentru acest autogol în bugetul statului? Evident și nea Gigi, căruia i s-a atras răspunderea materială în calitate de membru (al consiliului de administrație). Datoria  rezultă din impozitele aferente  drepturilor bănești achitate fotbaliștilor,TVA și alte acareturi. Direcția de Finanțe a executat silit niște turnicheți,că atât a mai apucat. Asociația a contestat creanța la Comisia Fiscală dar acest organism nu s-a pronunțat încă. Din tribune se sugerează că ar fi vorba despre blestemele debitorilor pe persoană fizică. Dracul știe!?

Trei lideri uriași – doi politici și unul spiritual – au contribuit decisiv la înfrângerea comunismului: Ronald Reagan, Margaret Thatcher și papa Ioan Paul al II-lea. Astăzi s-a stins din viață ultimul supraviețuitor, Margaret Thatcher.

Margaret Roberts s-a născut în 1925 în Grantham, un orășel din estul Angliei. Părinții, Alfred și Beatrice, erau metodiști. Viața socială a familiei era strâns legată de parohia căreia îi aparțineau. Familia Roberts lucra în magazinul de băcănie a cărui proprietar era și a locuit în apartamentul aflat deasupra magazinului. Tânăra Margaret a urmat o școală primară locală, iar apoi a fost admisă la Oxford, unde a studiat chimia la Colegiul Somervile (1943 – 1947). L-a avut ca profesor pe Dorothy Hodgkin, un cercetător în domeniul radiografiei cristalografice care a primit premiul Nobel în 1964. Studiul în domeniul științific a avut o influență puternică asupra profilului intelectual al viitorului politician.

Margaret a fost aleasă președinte al asociației studenților conservatori din Oxford și în această calitate s-a întâlnit cu numeroși politicieni proeminenți ai zilei. În 1950 și 1951 a participat la alegerile generale, în calitate de candidat pentru circumscripția Dartford din partea Partidului Conservator. În vărstă de numai 25 de ani, a devenit cunoscută drept cea mai tânără candidată din țară. A pierdut cu ambele ocazii, la scoruri strânse. Adevăratul câștig a constat în experiența pe care a dobândit-o cu ocazia celor două campanii electorale. Contactul cu electoratul muncitoresc din Dartford și problemele ridicate de acesta – penuria de alimente, impozitarea crescută, restricțiile impuse de stat – au contribuit mult la formarea stilului politic matur al viitorului lider conservator, în special comunicarea directă, plină de energie și încredere, concentrată pe problemele care îl frământă pe alegător.

În Dartford l-a cunoscut pe Denis Thatcher, un om de afaceri local. Cei doi s-au căsătorit în 1951. În acest deceniu ea și-a desăvârșit studiile în avocatură, cu specializare în domeniul taxelor și impozitelor. În 1959 a fost aleasă în parlament, ca deputat pentru circumscripția electorală Finchley din nordul Londrei. În deceniul 1960 și-a consolidat poziția de membru cu influență al Partidului Conservator. În 1970, după ce conservatorii au revenit la guvernare sub Edward Heath, i s-a încredințat portofoliul de ministru al educației.

A fost o perioadă dificilă. Radicalizarea studențească, accentuarea virajului către Stânga al universităților și simpatia presei față de această tendință i-au îngreunat activitatea. Guvernul Heath a dezamăgit profund. Cu toate că au câștigat alegerile în baza promisiunilor de revitalizare economică prin reforme de piață și reducerea puterii sindicale, conservatorii lui Heath au executat o politică în sens opus: intervenționismul de stat în economie a crescut la cote nemaiîntâlnite, iar sindicatele și-au impus punctul de vedere în repetate rânduri în privința politicii de prețuri, salarii și dividente. Înfrântă în alegerile generale din 1974, guvernarea Heath a lăsat moștenire o țară măcinată de inflație și conflict social-politic.

În 1975 Margaret Thatcher a candidat pentru poziția de lider al unui partid conservator demoralizat și în derivă. A câștigat la primul tur de scrutin și astfel a devenit prima femeie conducătoare a unui partid politic occidental. Guvernarea laburistă din perioada 1974 – 1979 a fost catastrofală. În 1976 Marea Britanie s-a aflat în pragul falimentului financiar, când prăbușirea lirei sterline a forțat guvernul să negocieze credit de urgență din partea Fondului Monetar Internațional. Epidemia de greve din 1978 – 1979, cauzată de pretențiile sindicatelor, a pus economia pe butuci și a arătat că laburiștii nu au control asupra presupușilor aliați sindicali.

Către sfârșitul deceniului 1970 Marea Britanie era epuizată. Stânga politică și sindicală reușise într-un deceniu să torpileze economia, să învrăjbească clasele sociale și generațiile tinere cu cele vărstnice, iar Londra începuse să semene cu un oraș în cangrenă (deveniseră comun acceptate mirosul și priveliștea maldărelor de gunoaie aruncate în stradă și neridicate de gunoierii ocupați cu grevele, precum și iluminatul stradal transformat în întuneric public de indiferența companiilor de stat care căpușau acest sector). Peste toate trona consensul politic, indiferent de orientarea ideologică, conform căruia declinul britanic era ireversibil, iar singura alternativă realistă consta în administrarea unei decăderi cât se poate de line.

În aceste circumstanțe extrem de neprielnice a devenit Margaret Thatcher prim-ministru în mai 1979. A condus țara timp de 11 ani și a câștigat trei alegeri generale consecutive. Dar, mai important, a reușit ceea ce părea imposibil: pe plan intern nu numai că a stopat declinul, dar politicile ei au generat o renaștere națională, iar pe plan extern a contribuit decisiv la prăbușirea comunismului.

A reformat gradual sistemul de impozitare, reducând povara fiscală a cetățeanului și astfel încurajând investițiile și antreprenoriatul. A privatizat industrii de stat nerentabile, oferind cetățenilor posibilitatea de a deveni acționari, în termeni avantajoși. A stimulat creșterea proprietății imobiliare în rândul populației și prin creșterea numărului de proprietari de locuințe a reușit întărirea și extinderea clasei de mijloc. S-a luptat frontal cu sindicatele, reușind să elimine părghiile lor de șantaj politic și paralizie economică. Războiul din Falkland a demonstrat sovieticilor și diverșilor dictatori din orbita URSS că Occidentul nu s-a moleșit de tot (după Vietnam, incursiunile soldaților cubanezi în Africa, anexarea sovietică de teritorii în Cambodia și Grenada puțini credeau că un lider occidental mai are tăria de a răspunde militar vreunei agresiuni). S-a opus aservirii politice și economice a țării la interesele străine ale Uniunii Europene și de aici i s-a tras sfărșitul carierei politice. Aripa bruxeleză a Partidului Conservator i-a contestat poziția de lider și în noiembrie 1990 i-a fost retras sprijinul politic de către colegii de cabinet. A demisionat pe 28 noiembrie.

Urâtă cu pasiune de stângiști și prea inflexibilă pentru colegii din partid dispuși la compromisuri fundamentale, Margaret Thatcher a lăsat în urma ei o țară schimbată profund. De fapt regăsită în profunzime, după aproape două decenii de derivă, amnezie și dezrădăcinare perpetuate de o clasă politică iresponsabilă. Aceasta e marea ei lecție: nu există declin ireversibil. Articol integral aici http://inliniedreapta.net/lavedere/margaret-thatcher-1925-2013/

În vederea consultării tuturor cetățenilor interesați privind viitoarea Constituție a României, adresez rugămintea oricărei persoane interesate de a-mi transmite propuneri scrise privind viitoarea Constituție, propuneri pe care le voi înainta Forumului Constituțional, pentru a fi studiate și analizate. Aceste propuneri se pot transmite la:

• la Biroul Parlamentar din Slobozia, Blv. Matei Basarab, bl. MB20, sc.E, parter;
• la sediul Partidului Social-Democrat Ialomița din str. Mihai Eminescu;
• la sediul P.S.D. Slobozia din Blv. Chimiei nr.2;
• fie prin fax la nr. 0243.23.11.24;
• fie prin email la adresa deputat.marian.neacsu@gmail.com .

Propun, cu această ocazie, tuturor colegilor mei, deputați și senatori în celelalte colegii ale județului Ialomița, să accepte propunerile venite din partea cetățenilor și să le depună la Forumul Constituțional, sub orice formă consideră de cuviință.

Consider că în procesul de elaborare a viitoarei Constituții, este necesară o largă consultare a populației, pentru că actul fundamental al țării reprezintă voința poporului consacrată în scris.

De asemenea, reamintesc faptul că organizațiile civice și persoanele interesate pot depune personal propuneri la Forumul Constituțional.

Se preconizează ca activitatea acestui Forum să se încheie în cursul lunii mai 2013, după prezentarea raportului cu propunerile de revizuire a legii fundamentale către Comisia parlamentară de revizuire a Constituției.

 

Marian Neacșu

 

Deputat

Deși i-a dat drumul cu oile la București lui Aurelian(a se citi la Camera Deputaților), domnul consilier județean Ionescu Ion,avocat de vază al municipiului Urziceni și consilier județean din partea PNL, n-a reușit să-și acopere povara fiscală care-l apasă mai mai să-i rupă grumazul ăla sănătos de fost milițian. Primăria Urziceni i-a pus sechestru pe căsuța de vreo 560 de metri pătrați pentru a acoperi prin executare impozite neplătite de circa 40.000 de lei. În rolul lui Jupuitu îl  regăsim pe primarul, culmea, liberal Sava Constantin, care ridică  din  umeri și-i execută la capul gol pe toți bogătașii locali care au uitat drumul către casieria primăriei.

N-are!

Domnul consilier Ionescu Ion este liberal. Și ca orice liberal,chiar dacă de dată mai recentă, domnia sa are în genă impozitul cât mai mic și profitul cât mai mare. Din păcate însă, doctrina nu se potrivește cu realitatea din teren, mai ales de când noua putere a pus mâna pe ciolan  și a început să impoziteze la sânge. Nemilos și intrasingent mai ales cu frații de doctrină, primarul Sava a pus bocancul pe grumazul contribuabililor care uită să plătească impozitele. Și i-a picat în față bietul domn Ionescu, om cu greutate dar fără resurse. Că nu-i nimeni  tâmpit să creadă că micul Moromete de Urziceni n-a plătit fonciirea că n-a vrut. Pur și simplu n-a avut de  unde. Mărturie a bunei sale credințe stă declarația de avere postată pe site-ul Consiliului Județean, de unde rezultă clar că omul nu are de unde.

Păi, să vedem

La capitolul imobile regăsim așa: un teren de 5000 de metri pătrați în Urziceni,un alt teren de 860 mp tot în Urziceni, o căsuță modestă,mai mică decât a lui Videanu, de numai vreo 560 mp și un mic spațiu  comercial de numai 1100 mp. Din punct de vedere al motorizării, domnul consilier stă modest. Adică un Matiz și un Opel Astra pe care probabil în Germania le cumperi pe un kebab. Creditele domnului Ionescu arată cu exactitate cum mafia financiară de pe Wall Street și din City-ul londonez au înrobit națiunea prin credit, acest sarcofag al clasei de mijloc românești. Nesătulele bănci așteaptă de la domnul Ionescu rambursarea a peste 120.000 de lei, bașca dobânzile cămătărești despre care nu mai amintim ca să nu producem confuzii. Iar la venituri, slab! Numai vreo 60.000 de lei pe an din avocatură și vreo 4500 de lei din chirii, probabil de la spațiul ăla minuscul pe care cât dracului să ceri! Despre spațiu domnul consilier zice că l-a construit în perioada 1999-2010. Bă, dar cât dracului e impozitul la Urziceni dacă pe câteva acareturi a ajuns omul să datoreze atîta bănet? Sau poate că ar trebui să întrebăm de când nu o mai fi plătit domnul consilier fonciirea? Dracu’ știe!

Păi, și ăla mic de unde să dea?

Ca și Moromete odinioară, și domnul Ionescu l-a trimis pe ăla mic cu oile la București. Aurelian Ionescu, fost avocat și el, a luat calea deputăției dezertând din PNL către PC și lăsându-și părintele neconsolat pradă verosului primar de Urziceni. Tot ca Moromete poate că și domnul Ionescu aștepta ca ăsta mic să-i trimită niște franci. Dar de unde, că indemnizația de parlamentar s-a micșorat că e criză și multe guri de hrănit! Iar prin declarația de avere a domnului deputat bate austrul. Păi, ce să faci cu 1400 mp intravilan la Rîșnov, vreo 5000 în Urziceni și 580 în Jilavele? Cum să trăiești cu cinșpe mii de lei pe an din avocatura și leafa consoartei de vreo trei sute de lei pe lună, când ai de intreținut două limuzine Audi și un Peugeot? Bine, niței bani a făcut domnișorul Aurelian, vreo 42.500 de euro din vânzarea unui apartament și 10.500 de euro din plasarea unei mașini. Dar ce să plătești mai întâi: campania electorală, transferul, cotizația la noul partid sau taxele familiei? Asta este, bă, vai de țărișoara în care nici măcar bogătanii nu-și mai pot plăti taxele.

Un text mai vechi, dar de mare actualitate, publicat de jurnalistul Cătălin Manole în revista Formula As, arată realități incredibile din Ținutul Secuiesc, un loc din România în care românii nu sunt nici măcar tolerați:

“I-am spus fiicei mele: vorbeste in maghiara, daca vrei sa te angajeze! Fiica mea a luat zece la examenul pentru angajare la BCR. La interviu, au respins-o. M-am enervat, stiam ca directorul e ungur, insa dupa aceea, mi-am dat seama ca fata facuse bine, pana la urma suntem in Romania, macar o urma de demnitate sa pastram. M-am dus la ei si i-am acuzat de discriminare, dar nimic nu s-a schimbat. Aici, daca nu vorbesti ungureste, foarte greu te angajeaza cineva, asta este adevarul”. Domnul cu care vorbesc doreste sa isi pastreze anonimatul. De altfel, nu este primul intervievat ce nu vrea sa isi dea numele. Romani care in propria tara nu au curajul sa isi ceara drepturile, de frica sa nu isi piarda slujbele la patroni maghiari, sa nu fie marginalizati! Domnul G. Agrigoroaie, consilier judetean, imi explica: “Daca indraznesti sa spui ca iti iubesti pamantul asta sfant, sau ca romanii au si ei dreptul la ceva, esti imediat taxat de nationalist, de radical sau extremist. Romanii nu au drepturi, au doar obligatii, printre care principala este sa plece de aici. Daca indraznesti sa sustii romanismul, te trezesti marginalizat si devii un paria. Din pacate, majoritatea firmelor private au patroni maghiari si nu te angajeaza daca nu vorbesti ungureste. In general, infiintarea si functionarea firmelor cu patroni care nu sunt maghiari este descurajata: nu li se dau spatii, terenuri sau aprobari. Este o politica facuta publica, de mai multi ani, de catre UDMR: nu vor sa accepte investitii, ca sa nu schimbe componenta etnica a zonei. Sa nu cumva sa vina romani sa se stabileasca aici, unde considera ei ca e tara secuilor”. Si romanii? Fie au invatat maghiara, ca sa se poata descurca, fie, cei mai norocosi, lucreaza in institutiile statului – jandarmerie, politie, armata. Restul sunt obligati sa faca naveta zilnic la Brasov sau Cristian. Marius, de exemplu, este casatorit si are doua fetite. S-a mutat in Sfantu Gheorghe de doi ani si spune ca inca nu s-a adaptat: “Nu stiu maghiara si nu ma angajeaza nimeni. Am fost nevoit sa ma mut aici, unde apartamentele sunt mai ieftine decat la Brasov. Din pacate, si eu, si sotia, facem naveta la Cristian, cam 80 de kilometri zilnic. E foarte greu… Fetita a venit de la gradinita si mi-a cerut paine in ungureste, ca asa i-a spus ei doamna educatoare ca trebuie sa faca, daca vrea sa primeasca. Asta e traiul nostru, ne simtim ca intr-un viespar”. Cea mai grava problema este insa conditionarea angajarii de cunoasterea limbii maghiare. Angela a lucrat la o ferma de pui de langa oras: “Patronul era maghiar si mi-a zis ca ori invat maghiara, ori o sa imi pierd locul de munca. Pana la urma, m-a dat afara, si pe mine, si pe ceilalti care nu s-au conformat. Sigur ca nu ne-a spus ca asta este motivul concedierii, insa noi stiam. Eu nu am posibilitatea sa merg in tribunale cu ei. Mi-am gasit de munca la Brasov si fac naveta. Asemenea cazuri de discriminare pe criterii etnice, din partea maghiarilor, nu se intampla doar in patura de jos a societatii. De mai mult timp, postul de director al Bibliotecii Judetene Covasna este vacant. Initial, a fost scos la concurs si s-a pus conditie pentru angajare cunoasterea limbii maghiare. In urma unui proces impotriva discriminarii romanilor, s-a revenit asupra deciziei: directorul ar trebui sa stie trei limbi vorbite in Uniunea Europeana!
Tinutul Secuiesc este, dupa Vaslui, una dintre cele mai sarace zone din Romania. Nu doar infrastructura este slab dezvoltata, dar investitiile sunt putine si somajul mare. Cu toate astea, liderii UDMR au declarat public, in repetate randuri, ca nu vor sa accepte investitii, pentru a nu schimba componenta etnica a zonei. De dragul principiului autonomist, i-au condamnat la saracie deopotriva pe romani si pe maghiari. Mai multi investitori au fost refuzati sa deschida afaceri in zona, desi unele erau investitii de milioane de euro, asa cum a fost cazul unui centru de reconversie a fortei de munca (care venea cu un capital de 3 milioane de euro) sau a unei fabrici de piese pentru masini (in oras existand forta de munca calificata pentru asa ceva). La lipsa locurilor de munca pentru romani se adauga si discriminarea pe criterii etnice la angajare. Din aceasta cauza, multi au parasit zona sau se gandesc sa se mute. Fara ca cineva sa protesteze, epurarea romanilor pe criterii etnice se desfasoara la Sfantu Gheorghe la lumina zilei. Inlocuiti roman cu tigan sau negru, si veti intelege ca acest tip de discriminare ne-ar fi urcat in cap, pana acum, intreaga Europa. In cazul romanilor, nu se intampla insa nimic. Nici macar autoritatile romanesti nu se sesizeaza, desi serviciile de informatii locale si societatea civila isi fac datoria, si politicienii de la Bucuresti sunt la curent cu eforturile revizioniste si separatiste, atat ale UDMR, cat si ale oficialilor de la Budapesta, care vin pe teritoriul Romaniei, abuzand de democratie, pentru a-i instiga pe maghiari. Iar acest tip de discriminare a minoritatii romanesti este mult mai dramatic in Odorheiul Secuiesc, in Targul Secuiesc, Baraolt, si lista ar putea continua. In toate aceste locuri, romanii nu traiesc, ci supravietuiesc, obligati sa invete maghiara si sa acopere imnul Ungariei, intonat pe strazi, cu murmurul rugaciunilor.

Articolul integral poate fi citit aici :  http://www.formula-as.ro/2011/983/societate-37/ghimpele-din-inima-romaniei-tinutul-secuiesc-14118. Cătălin Manole este unul dintre cei mai buni reporteri pe care Ialomița i-a dat vreodată.

Catalin Manole

• Reporter

Nascut in 1978 la Slobozia, a urmat la Bucuresti studii de filosofie si jurnalism. Lucreaza ca reporter pentru Dilema si Plai cu Boi colaborand in paralel cu BBC, Tele7abc, LA&I, etc. In 2002 este declarat Reporterul Anului de catre Clubul Roman de Presa. Locuieste trei ani la Paris unde isi aprofundeaza studiile de filosofie la Sorbona si efectueaza stagii de pregatire la Liberation si RFI. In 2005 se alatura echipei de reporteri de la Formula AS. “Reporterul are una dintre cele mai frumoase meserii: sa puna in cuvinte misterul si emotia vietii.”

Prefectul unui judeţ este reprezentantul guvernului în respectivul teritoriu. Din această perspectivă el are OBLIGAŢIA de a semnala orice fel de încălcare a legii instituţiilor abilitate. Mai mult, prefectul este cel care poate ataca în instanţă orice hotărâre ILEGALĂ adoptată de consiliile  locale, de unde deducem că, potrivit fişei postului, prefectul este garantul respectării legii într-un judeţ. La noi în judeţ însă, lucrurile sunt puţin diferite faţă de carte. La noi, prefectul este un nene care ia leafa de la stat şi care nu face nimic dacă nu are verde de la băieţi. De vreo două săptămâni GSE şi Independent publică articole scandaloase despre maniera în care managerul spitalului tolerează o ditamai hoţia comisă la Spitalul Judeţean în dauna pacienţilor. O fundaţie a unor băieţi din conducerea spitalului, în complicitate cu doctorii, obligă pacienţii să achite un tarif de 40 de lei pentru programarea la consultaţie, plată complet ilegală care este mascată sub aparenţa unei aşa zise donaţii către respectiva asociaţie impusă pacienţilor care oricum plătesc asigurări de sănătate. Deşi ştie ce se întâmplă la spital, domnul prefect tace chitic şi ridică din umeri în faţa acestei golănii fără precedent. Dacă ne uităm în carte, vedem că prefectul are OBLIGAŢIA să intervină şi să ceară stoparea acestor practici şi anchetarea situaţiei în sine. Atitudinea prefectului coincide suspect cu atitudinea lui Ciupercă Silvian, cel care refuză de asemenea să ia vreo poziţie publică în acest caz deşi Consiliul Judeţean este instituţia care se ocupă de administrarea spitalului şi care numit managerul. Să înţelegem că salariatul care ocupă funcţia de prefect este tras de sfori de către băieţii de la PSD? Adicătelea că omul ia salariul iar atribuţiile funcţiei le exercită Ciupercă şi oamenii lui? Asta ar putea fi una dintre explicaţii. O fi singura? Am putea vorbi aici de complicitate ? Întrebăm şi noi, aşa, ca opinia publică. Deocamdată!