Monday, July 28th, 2014

Singura problemă presantă care apasă judeţul Ialomiţa o reprezintă debitele restante ale primăriilor către Enel. Cel puţin aşa apare situaţia “în lumina” documentelor excepţionale emise de la cancelaria prefectului şi adresate primăriilor din judeţ. Pe care domnul prefect nu le întreabă de legalitate, nu le amendează pentru porcăriile făcute de primari, ci le cere să-şi plătească factura la energie electrică. Cu ce drept, nu ştim, că doar prefectul nu este curtea de conturi. Sau este? Citiţi şi vă minunaţi:(deschideti link-urile)

Adresa Slobozia

Adresa Enel pag.1

Adresa Enel pag.2

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Proxenetul Tămîrjan este liber. A fost pus în libertate pentru că, în opinia judecătorilor, scoaterea minorelor la produs nu este o infracţiune de pericol social. Verdictul pute a reţeaua Voicu de la o poştă. La fel cum pute şi neinculparea în dosar a celorlalţi tembeli din PSD care s-au dedulcit la prospătură. Tembelii vor întinde procesul la nesfârşit ajutaţi de judecătorii de partid şi de procurorii oligofreni care au făcut dosarul cu jumătăţi de măsură. Cât de bou poate să fie un procuror care face un rechizitoriu de circa 300 de pagini, dar nu bagă la apă exact consumatorii de prostituţie juvenilă, întîmplător politicieni PSD? Nu de prostie este vorba aici, ci de corupţie. Ce şansă rămâne părinţilor care şi-au văzut fetele minore târăte în cloaca unor ca Negoiţă, Mazăre sau Bănicioiu (alt intelectual cu privire de bovină)? Să afle adresa proxenetului şi să-l trimită acolo unde nicio instanţă din România nu-l va trimite. Sau să aştepte ca instanţa divină să rezolve problema. Decisiv şi global. Aş miza însă pe glonţ, căci nu văd cum Dumnezeu ar lua la El nişte viermi.

De ceva vreme am decis sa oprim comentariile la articolele. Explicatia cea mai potrivita o da articolul de mai jos reprodus integral de pe www.dw-world.de.

Europa de Sud-Est are o cultură politică vie, colorată şi dusă, deseori, în ritmuri de polemică. O polemică ajungând, însă, deseori, până la jigniri şi atacuri la persoana adversarului. Internetul este oglinda cea mai bună a acestei stări de fapt. Actorii scenei politice şi publice sunt de multe ori, ţinta unor atacuri de ură furibundă. O chestie care de multe ori este şi rentabilă.

Un cuib de viespi bântuie Europa de Sud-Est: roiul înjurătorilor de profesie de pe internet. Tropăie, zilnic, vreme de şase – opt ore pe paginile de internet ale ziarelor, prin bloguri şi diverse forumuri. Lasă în urmă, pe unde trec, tirade de ură împotriva adversarilor politici ai celor care le asigură banii de pâine. Perioadele electorale sunt cele mai – să le zicem aşa – “prolifice”.

Meseria e relativ relaxantă. Un profesionist veritabil poate să lucreze, lejer, de acasă, îmbrăcat în pijama şi cu o pungă de cipsuri lângă tastatură.

La Bucureşti, Vlad Ursulean a intrat în haita de “postaci” în plină campanie electorală în 2009 – ca jurnalist sub acoperire. “Primeam, zilnic, pe email, 30-40 de linkuri către articole din presa online dar şi către bloguri şi forumuri. Şi mai primeam şi o listă cu mesaje pe care trebuia să le transmit prin comentariile mele. De exemplu, că Traian Băsescu este de vină pentru toate în ţara asta sau că Mircea Geoană a făcut cutare iregularitate. Adică, atacuri directe la candidaţi”, povesteşte tânărul ziarist, al cărui articol despre lumea postacilor a fost premiat de Freedom House.

Contactul cu angajatorii l-a obţinut prin Facebook. A intrat cu mai multe conturi fictive în grupuri de discuţii politice, fiind repede acostat. Şi, susţine Ursulean, nici unul dintre partidele româneşti nu e străin de această practică. Se întâmplă ca unii politicieni să o şi recunoască, a posteriori.

Bulgaria merge pe aceeaşi cale, povesteşte socio-antropologul Haralan Alexandrov: “O bună parte dintre postări sunt scrise sau comandate de partide. De altfel, comentatorii de pe forumuri au început să-i recunoască pe aşa-zişii postaci plătiţi. Doar că de aici se ajunge repede la agresivitate verbală. Una peste alta, forumurile bulgăreşti sunt necivilizate”

În jurul acestor profesionişti ai urii se naşte şi o clasă de comentatori care îşi exteriorizează fără nici o reţinere discursul agresiv. De exemplu, în Bulgaria, unde valul de condamnare colectivă a etniei rome este îngrijorător. În Kosovo, resentimentele interetnice din spaţiul virtual sunt, desigur, şi mai virulente, explică Ibrahim Makolli, de la Asociaţia Jurnaliştilor: “Utilizatorii de internet sunt într-un veritabil război. E aceeaşi intoleranţă între etnii care apare la toate naţiunile balcanice”.

Cristian Pantazi, redactorul şef al portalului Hotnews.ro, se teme de reglementarea instituţionalizată prin care s-ar deschide “o Cutie a Pandorei. Dacă ridici o primă barieră pe internet se deschide calea spre alte îngrădiri”.

În fine, Liana Ganea, şefa agenţiei de monitorizare a peisajului media Active Watch crede că ar fi nevoie de eforturi concertate: “Autoreglementarea trebuie să vină de la proprietarii site-urilor, nu de la parlamentari sau apărătorii drepturilor minorităţilor. Fiecare administrator online trebuie să decidă singur cum îşi moderează forumul – şi să îşi asume şi responsabilitatea”.

Autori: Alexandra Scherle / Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu

Preşedintele care se bate cu bordura-n piept că a condamnat comunismul a eşuat lamentabil la căpătâiul lui Adrian Păunescu. Cariera de anticomunist convins a preşedintelui s-a stins înainte să înceapă. A fost scurtă, intensă ca un foc de paie şi s-a topit în ridicol. “Am avut idei politice diferite dar m-am regăsit în poezia lui”, a spus  bardul politicii româneşti. Este cel mai profund adevăr rostit vreodată de lupul singuratic de la Cotroceni. Poezia lui Păunescu n-a fost altceva decât ideologie bolşevică pură. În poeziile emoţionale ale dispărutului jelit de jumătatea  amorfă a naţiei, proletarul sărac vrea pace mondială, vrea să se iubească pe tunuri şi se uită la banii din batistă ca milogul în traistă. E sărac dar demn şi dîrz, exact cum era conducătorul iubit. Măicuţa bătrână de la marginea mahalalei moare invariabil copleşită de lipsuri, cu icoana lui Ceaşcă pe perete şi cu gândul la patrie şi popor. Cenaclul Flacăra, născut din inteligenţa paranoică a dispărutului, n-a fost altceva decât o manipulare ideologică grosieră care a plasat dizedenţa de aceeaşi parte a baricadei cu regimul pe care, teoretic, trebuia să-l combată. Nu regimul era rău, ci secretarii de partid. Ceauşescu era, alături de tovarăşa, omul bun care habar nu avea de golăniile ciracilor de ideologie. Revolta era atent canalizată iar bizonul era încurajat să se exprime împotriva unor profitori ai regimului, dar nu împotriva regimului. Din acest motiv dispărutul era spaima scretarilor de de partid din judeţ, care se fereau să apară în show-ul bizonului mai ceva ca în faţa COM-ului. Tot de aici rezulta şi puterea extraordinară a individului, care canaliza ura atent spre periferie. O devia către detalii şi ferea astfel ansamblul. Iar bizonii care se iubeau pe tunuri şi prin boscheţi la îndemnul bardului aveau senzaţia că sunt la fel de liberi ca o muscă beată într-un pahar. Dispărutul n-a fost altceva decât un torţionar al spiritului tânăr, pervertit la comunism prin muzică şi vers. Marea artă a bardului din Bârca a fost aceea că a convertit rock-ul, pe care l-a deturnat de la muzică unei generaţii revoltate la statutul de coloană sonoră pentru cântarea României şi a conducătorului iubit. Cu un astfel de propagandist se identifică Băsescu. Cu versul lui scuipat la foc automat, în care până şi natura era o creaţie a lui Ceauşescu la care Dumnezeu avea merite marginale. Idiferent care sunt motivele pentru care Băsescu a coborât pios în hazna semnificaţia este clară ca lumina zilei. Ocupat să-şi arate poporului sensibilitatea şi latura umană, Băsescu şi-a dezvelit ideologia. Care este roşie şi hâdă exact ca cea a celuilat mare admirator şi protector al bardului, Ion Iliescu. Masca de anticomunist a căzut iar din ea n-a rămas decât un hăhăit sinistru. Mai sinistru ca viaţa şi opera celui cu care preşedintele anticomunist se identifică. Iată cum după o viaţă pusă în slujba manipularii şi propagandei comuniste, dispărutul ne relevă un mare adevăr pe care adversarii înverşunaţi ai preşedintelui n-au avut curajul şi libertatea de a-l spune. Şi dacă l-au spus, n-au avut credibilitatea necesară pentru a-l demonstra. Băsescu nu-i decât o iluzie. O imagine falsă proiectată de un păpuşar abil care ca scop să aspire rămăşiţele suporterilor dreptei. După contopirea ideologică a liberalismului cu stânga bolşevică petrecută în turul doi de scrutin al prezidenţialelor, Băsescu a fost noua mutare a bolsevismului, care a oferit electoratului de dreapta o altă iluzie la care să spere. Prin moartea sa, după o viaţă de minciună, Păunescu spune, în sfârşit, un adevăr. Transformarea comunismului bolşevic în forme acceptabile de ideologii politice este acum completă. E roşu peste tot, deci ce urmează? Probabil “înapoi în copaci”, cum ne îndemna poetul!

PS Astept cu maxim interes o explicatie a idelogului de serviciu de la Cotroceni, domnul VOVA Tismaneanu. Curaj maestre!

În august 2010, un grup de consilieri din cadrul Consiliului Local Perieţi au sesizat Instituţia Prefectului cu privire la maniera în care se încasează taxe la primărie. Prefectul a analizat temeinic cazul şi a constatat că speţa este de competenţa poliţiei. Adicătelea, faptul că şmenarii de la primărie au încasat ilegal o taxă pentru servicii pe care nu le puteau oferi a fost considerat de către domnul prefect un posibil caz penal. Poliţia n-a considerat. Iar răspunsul transmis prefectului este mai mult decît o înjurătură delicată.

Uite piaţa nu e piaţa

Consilierii PD-L i-au semnalat prefectului că producătorii agricoli care îşi vindeau produsele pe mariginea DN2A au fost alungaţi de poliţistul din Perieţi iar primăria i-a obligat să achite taxe pentru acces în aşa zisa piaţă agroalimentară a comunei. Situată undeva pe drumul secundar care face legătura dintre DN2A şi comuna Gh Doja, pretinsa piaţă este o incintă plină de buruieni în interiorul căreia au fost amplasate nişte mese. Mai mult, deşi există o HCL care instituie organizarea acestei pieţe nici pînă la această ora primarul Elena Cristea n-a fost în stare să autorizeze stabilimentul. Şi nici nu avea cum sa facă asta câtă vreme acolo nu s-a făcut nici un fel de investiţie. Nici măcar o banală ecologizare a zonei care are aspect de hazna acoperită de buruieni. Cu toate acestea, producătorii au fost taxaţi cu sume cuprinse între 2 şi 3 milioane de lei şi forţaţi să practice comerţ într-un spaţiu complet neautorizat administrat de o instituţie publică. Mai mult, parte dintre producătorii taxaţi ILEGAL sunt domiciliaţi în alte comune fap care nu lasă posibilitatea compensării sumelor plătite către primărie cu alte taxe şi impozite datorate. Din punctul de vedere al poliţiei, toată această inginerie se vede în roz.

Un strămoşesc HAI SICTIR. De la miliţie.

După un efort intelectual prelungit care a durat vreo lună, poliţia îi răspunde prefectului Teculescu ca şi când acesta le-ar fi cerut butelie. Sesizarea n-a fost înregistrată cu număr de penal iar lucrarea a fost tratată cu un sictir total. În două rânduri bine ţintite Serviciul de Investigare al Fraudelor îl informează pe domnul prefect că nu au fost constatate fapte de natură penală sau contravenţională. Ca şi cum darea în exploatare a unui obiectiv neautorizat n-ar fi nici măcat contravenţie. Sau încasare unor taxe pentru ocuparea unui spaţiu nefuncţional n-ar putea fi o infracţiune de abuz în serviciu sau de înşelăciune. Culmea este că în faţa unui asemenea tratament, prefectul judeţului a tăcut chitic şi a înghiţit afrontul poliţiei. Încercăm şi o întrebare ajutătoare. Dacă la mijloc n-ar fi fost pielea primăriţei PSD pe care domnul Cazacu o vrea la PD-L, domnul prefect ar mai fi înghiţit gogoaşa miliţei? Probabil că nu. Asupra isprăvilor grupului infracţional de la Perieţi vom reveni cu speranţa că Instituţia Prefectului va catadicsi să îşi aplece privirea.

Săptămâna trecută, reprezentanţii de seamă ai PNL Slobozia au răspândit un manifest electoral care conţinea o presupusă dezvăluire bombă. Este vorba despre vânzarea prin licitaţie publică a unui spaţiu din incinta Policlinicii cu plată din Slobozia, spaţiul destinat amenajării unui cabinet medical. În spaţiul respectiv funcţiona o farmacie, administratorii acesteia nemaiputand incheia contract de concesiune motivat de respectarea OUG 68/2008. Ca atare, primăria a scos la licitaţie si spaţiul respectiv iar licitaţia a fost adjudecată de dr. Ionaşcu Ana Maria. Acest amănunt a stîrnit imaginatia liderilor PNL, care în cadrul unei conferinţe de presă au dezvăluit presupuse ilegalităţi comise de funcţionarii Primăriei Slobozia pentru favorizarea fiicei domnului primar. Deşi producţia de prost gust a PNL citează pe larg din OUG 68/2008 care reglementează vânzarea, fruntaşii liberali în frunte cu doctoral stomatolog  Andrei Tron se pare că nu au înţeles foarte clar actul normativ. Sau, dacă l-au înţeles, au încercat să comită o diversiune cu dublu scop. Primul este evident electoral iar cel de-al doilea are mai de grabă legătură cu intoleranţa la concurenţă a domnului Tron, tipică liberalismului oligarhic de tarabă. Inepţiile debitate de fruntaşii liberali se concetrează pe 3 direcţii, toate greşite, la care vom face referire în cele ce urmează.

Despre legalitatea vânzării.

Ce spune Thron

De ce apare ca si cumparator CMI si nu o persoana fizica, raspunsul il gasim in art.19,  pct.B, alin.4: nu pot cumpara aceste spatii decat cei ce detin un CMI constituit la data aparitiei ordonantei,  cu obiect unic de activitate specializarea ce a functionat inainte de vanzare si care nu trebuie schimbata nici dupa vanzare.

Ce spune legea

Art 18 al 1: “Spaţiile medicale nevândute în conformitate cu prevederile cap. II, altele decât cele aflate în situaţia menţionată la art. 3 alin 4 se pot vinde prin licitaţie publică cu strigare”.

Art 19, al 3 lit B, despre documentele necesare participării la licitaţie: “Pentru furnizorii de servicii medicale persoane fizice:

a. Copie de pe actul de identitate

b. Copie de pe autorizaţia de funcţionare eliberată de autoritatea competentă sau de pe actul legal de constituire, după caz, din care rezultă că are ca obiect unic de activitate furnizarea de servicii medicale, cu sau fără activităţi conexe acestora.

c.      Declarative pe propria răspundere din care să rezulte că nu este beneficiarul unui alt contract de cumpărare în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Explicaţie. Este evident că nu ne aflăm în situaţia invocată de afirmaţia dr Tron care susţine că spaţiile nu le pot cumpăra decât CMI constituite cu obiect unic de activitate specializarea ce a funcţionat înainte de vânzare şi care nu trebuie schimbat nici după vânzare. Ne aflăm în situaţia vânzării unui spaţiu medical pentru care nu s-a formulat opţiunea de cumpărare şi care este vândut la licitaţie publica cu strigare pentru organizarea unei activităţi medicale. După cum se poate observa, legiuitorul face vorbire de două chestiuni pe care domnul Tron le scapă din vedere. Prima se referă la posibilitatea persoanelor fizice de a cumpăra spaţii. A doua se referă la interdicţia ca un medic să poată cumpăra două spaţii vîndute de autoritatea locală în baza OUG 68 despre care discutăm.

Despre existenţa CMI dr Ionaşcu Ana Maria

Ce spune dr Tron

Adevarat, dar d-ra dr. nu detine un CMI constituit si inscris in Registrul Unic al Cabinetelor Medicale de la DSP Ialomita si nici avizul CMDR ,conform Ordinului ministrului sanatatii nr.153/2003  cu modificarile ulterioare. Cu toate acestea apare la cumparator „CMI dr. Ionascu Ana Maria”, cabinet ce nu exista oficial.Omisiune,fals,uz de fals?

Ce spune legea

OG 124 din august 1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale defineşte la art. 1: “Cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistenţă medicală umană preventive, curativă de recuperare şi de urgenţă.

2 Serviciile de sănătate ale cabinetelor medicale se realizează de medici de medicină generală- medici de familie, medici stomatologi, medici specialişti şi alte categorii de personal medical autorizat”.

3. Profesia de medic, ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical individual în una din următoarele forme:

a. cabinet medical individual.

Explicaţii

Cabinetul Medical Individual ca denumire face referire la profesia de medic şi nu la spaţiul în care acesta îşi desfăşoară activitatea. Este vorba despre forma de organizare juridică sub care îşi desfăşoară activitatea medicul. CMI obţin personalitate juridică prin obţinerea atributului fiscal de la Direcţia de Finanţe. În momentul în care domnişoara doctor Ionaşcu Ana Maria şi-a obţinut atributul fiscal si-a constituit Cabinetul Medical Individual. Cu acest document a demonstrat comisiei de licitaţie că practică legal profesia în spaţiul pentru care a licitat. Autorizarea cabinetului medical cumpărat şi înscrierea sa în registre este altă opreaţiune, ulterioară achiziţiei. La data licitaţiei CMI Ionascu Ana Maria era înregistrat cu sediul social şi atribut fiscal ceea ce-i dădea dreptul să participe la licitaţie. Avizul CMDR despre care vorbeşte domnul Tron se obţine ulterior şi pentru cabinetul medical achiziţionat. O demonstrează faptul că, potrivit procedurii stabilite prin OMS 124 după depunerea documentelor de către solicitant, inspectorul delegat de Colegiul Medicilor verifică existanţa dotărilor minime cerute pentru un cabinet de stomatologie. Existenţa unui CMI înregistrat la CMDR este condiţie pentru achiziţia unor cabinete pentru care existau deja contracte în derulare. Nu ne aflăm în această situaţie, ci în cea care reglementează vânzarea unui spaţiu nefuncţional. Iar domnişoara Ionaşcu, în calitate de medic stomatolog, are dreptul să cumpere acest spaţiu.

Despre spaţiul scos la licitaţie

Ce spune Tron

Primaria Slobozia vinde un cabinet medical care este de fapt farmacie, format din farmacie de 11,91 mp , depozit farmacie de 7,89 mp, farmacie de 12,11 mp,conform cartii funciare unde este intabulat la nr. 968-CI-U14. In acest spatiu a functionat dinainte de 1989 pana in prezent o farmacie, spatiul fiind initial proprietatea Spitalului Slobozia, iar farmaciile nu intra in obiectul prezentei ordonante : art .  1, alin.2 din OUG 68/2008.
Putem spune , deci ca obiectul vanzarii nu exista, deoarece in acel spatiu nu a functionat niciodata cabinet medical.  Omisiune,fals,uz de fals?

Ce spune legea

OUG 68, art. 4 al 1: “consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spaţiilor şi a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să le vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispoziţiilor prezentei OUG. Listele aprobate sunt afişate în mod obligatoriu la sediul consiliului local/judeţean şi publicate pe site-ul CL/CJ în termen de 15 zile de la aprobare”.

Explicaţii

Cum titularul contractului aferent spaţiului în care a funcţionat farmacia nu a putut să mai reînoiască contractul de folosinta din motive legale, decizia ca spatiul respectiv situat în incinta unei Policlinici să fie transformat în cabinet medical a aparţinut CL şi este perfect legală. Vanzarea s-a făcut în baza OUG 68 iar preţul de vânzare este de peste 1 MILIARD de lei şi nu 150 de milioane, cum afirmă domnul doctor care voit sau nu confundă avansul cu preţul final.

Epilog

Cele trei afirmaţii ale doctorului Tron susţinute în bloc de conducerea PNL  cuprind fiecare tripla întrebare: “Omisiune, fals, uz de fals?” Faţă de cele arătate de noi mai sus avem următoarea dilemă: prostie în formă pură sau rea credinţă în stare latentă?

Mai precizez ca inainte de a porni procedurile de promovare a hotararii de consiliu, documentelor de pregatire a licitatiei si de desfasurare a acesteia  am depus la secretatul municipiului declaratia de interese si m-am abtinut de la orice interferenta cu acest proiect, interferenta data de atributiile legale.

Primar

Gabi Ionascu

Săptămâna trecută, maestrul Nelu Iliescu a explicat scurt şi la obiect care este scopul apropierii incestuoase între PSD şi PNL. Speriat de fantoma capitalismului care bântuie prin ţărişoară, nea Ilici a gândit cu organul lui central că dacă stânga, adică PSD, se ţine scai de dreapta, adică de PNL, capitalismul de cumetrie dă musai colţul. Căci în lipsa verigii liberale, cealaltă falangă cu pretenţii de dreapta, respectiv PD-L, rămâne mai singura ca neuronul în capul unei blonde pe scena politică şi, pe cale de consencinţă, va sucomba de plictiseală. Teoria politică a marelui gânditor dela Olteniţa ar putea fi perfectă dacă nu ar pleca de la o premisă total greşită. Şi anume aceea că PNL sau PD-L ar putea avea vreo legătură de sânge cu drepta politică. Falsul grosolan de la care pleacă Ilici se poate consta cu ochiul liber. Căci de la introducerea cotei unice cele două grupări n-au mai dat nici un semn că ar cocheta măcar cu vreo idee de dreapta. Aflate pe rând şi simultan la guvernare, ambele au săltat la cer organigrama statului, ambele au cumpărat în draci voturi cu măsuri populiste, ambele şi-au montat ciracii în funcţii publice, ambele au furat resurse publice de-au rupt, ambele au mutilat discursul public cu populism şi prostie în formă continuată. O privire mai atentă sub fustele celor două grupări arată că ambele sunt, de fapt, nişte fracţiuni cu apucături pur pesediste şi au o platformă electorală comună: să se dea!  La toată lumea dacă se poate! Să se dea instituţional salarii mărite, pensii umflate cu pompa şi ajutoare sociale fară număr, fără logică şi, ceea ce este mai grav, fără finalitate. Să se dea şi neinstituţional, adică un mic, o găleată, o bere şi ce-or mai dona sponsorii în campaniile electorale, că doar nu se cade să voteze electorul cu stomacul gol. Această metamorfoză suferită de partidele ce se revendică de dreapta a făcut ca în zilele de alegeri poporul din clasa de mijloc s-o taie la munte iar la urne să se prezinte doar alegătorii mânaţi de pasiuni gastronomice şi momiţi de primari cu promisiuni lichide la halbă şi solide coapte la grătar. Nea Iliescu nu s-a prins că există doar două curente, ambele de stânga. Este vorba despre stânga de stânga, respectiv PSD, şi stânga de dreapta, respectiv gruparea PNL- PD-L. Dreapta adevărată, în cazul în care a existat vreodată, a sucombat de mult. Iar Ilici ştie asta, că doar a pus un umăr în anii ’50 la hăituirea ţăranilor mijlocaşi care refuzau cooperativizarea, la reeducarea la Canal a intelectualităţii sau la supravgherea rămăşiţelor de conştiinţă naţională cu ajutorul Securităţii Statului până în 1990 şi după. Setat pe lupta de clasă cu burghezia capitalistă, nea Ilici a uitat că opera pe care a desăvârşit-o împreună cu prietenii săi ideologici de la Moscova a exterminat total exponenţii dreptei. Iar ultimele rămăşiţe ale anilor ’90 au fost şi ele îngropate la Bellu sau exportate în Canada de mult, după ce în prealabil au fost alergate de mineri prin Bucureşti în vreo patru rînduri. Apelul bătrânului bolşevic este doar un scuipat între sânii clasei politice. În lipsa unui adversar ideologic, Ilici inventează unul perpetuând un război ideologic între două fracţiuni mutante ale propriului său partid. Căci PNL şi PD-L, faptele o demonstrează, nu sunt decât nişte găşti de proletari mai mici, ai căror lideri umblă cu basca întoarsă invers ca să dea bine la popor.

Dezbaterea asupra legii pensiilor a fost o demonstraţie jalnică a populismului şi lichelismului care domină haznaua politică din România. Opoziţia, reprezentată de găştile lui Ponta şi Antonescu, a ţinut-o langa cu majorarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu. Susţinerea aberantă în condiţiile în care bugetul de pensii are un deficit uriaş s-a vrut o demonstraţie a griji faţă de pensionari manifestată de cele două găşti politice. În fapt nu este decât populism de joasă speţă care ţine la prostime şi la votanţii cu creier plat. Este evident că în conjunctura de astăzi este IMPOSIBIL să plăteşti asemenea pensii majorate. Dar la fel de evident este că nu te doare gura să promiţi ştiind foarte bine că nu vei fi prea curând în postura să şi aplici ce ai promis. Într-un singur punct au avut dreptate şmenarii din opoziţie: că guvernul lui Băsescu a dezechilibrat şi el bugetul de pensii când, susţinut de PSD, a introdus pensia socială minimă, un fel de pomană comunistă pentru populimea care n-a contribuit cu nici un şfanţ la bugetul de pensii. Asta însă nu justifică şi nu susţine în nici un fel aberaţia trâmbiţată de opoziţie privind majorarea punctului de pensie. Dezbaterile de ieri au arătat foarte clar că taberele aflate în dispută pentru ciolan n-au nicio treabă cu viaţa reală. Interesul unic şi major al golanilor politici este acela de a cumpăra voturi folosind banii publici. Populismul lui Boc nu este cu nimic mai prejos de populismul lui Ponta sau Antonescu. Dreapta politică nu există iar stânga nici atât. Totul se rezumă la prostirea electoratului şi la acapararea puterii cu orice scop. Măsurile reale de restructurare care ar viza plafonarea imediată a pensiilor şi salariilor bugetare, legarea punctului de pensie de PIB şi nu de utopicul salariu mediu, combaterea reală a evaziunii fiscale şi folosirea creditelor externe pentru echilibrarea bugetului în condiţiile relaxării fiscale sunt vorbe în vânt pentru golanii politici. Nu-i interesează relansarea economiei, nu-i interesează întărirea mediului de afaceri şi impozitarea rezonabilă şi egală a tuturor contribuabilor. Îi interesează doar ca statul să aibă bani de investit şi de furat, ca justiţia să răspundă la comenzi iar ei să fie micii dumnezei fără de care să nu se mişte nimic în ţărişoară. Iar pentru asta calcă pe cadavre şi promit orice, indiferent cât de aberante ar fi respectivele promisiuni. Despre asta este vorba în politica românească.

PS Citeam în Indepedent o declaraţie a domnului Ştefan Muşoiu, vicele de la CJI despre clientela politică a lui BOC. Adică domnul vice vorbea despre funie în casa spânzuratului, ca şi cum domnia sa ar fi doar client la Bamboo  nu şi la lucrările finanţate de CJI. Te doare bila!

În înţelepciunea lui guvernul anunţă prin vocea noului ministru de finanţe cum că ajutorul de înmormântare nu va fi taxat cu CAS. Adică urmaşii nu vor fi obligaţi să achite contribuţii de asigurări sociale, aşa cum vor achita salaraţii dacă primesc maşină şi telefon de la firmă şi le folosesc în scop personal. Cât de mare să fie disperarea şi cât de săracă în idei să fie tigva premierului ca să accepte asemenea aberaţii? Secretul stă în filozofia politicienilor din PD-L sau de aiurea care cred că ajutorul social trebuie dat celor care nu au şi nu celor care nu pot. Optica generalizată a fost aceea că săracii trebuie ajutaţi. Şi pensionarii. Şi persoanele cu dezabilităţi. Şi copiii, indiferent dacă provin din familii de miliardari sau din cele dezorganizate. În momentul în care ai un buget sită şi îţi propui să asişti 11 milioane de cetăţeni, adică jumătate din populaţie, este evident că ai problemă la cap. Asta în condiţiile în care am accepta că toţi politicienii din România sunt de stânga şi că nu pot dormi noaptea de grija populaţiei. Realitatea este însă alta. Sistemul social aberant din România este buget de cumpărat voturi. Au stabilit asta toţi politicienii care s-au succedat la guvernare, începând cu mafioţii lui Ilici, clonele ratate ale lui Brătianu conduse de un bugetar sau băieţii care freacă puntea sub Băsescu. Mişcarea a ţinut iar banii investiţi în ajutoare sociale au ţinut închişi ochii electoratului. Aşa s-au clădit marile averi din România, alimentate cu bani de la buget furaţi ziua în amiaza mare, prin licitaţie publică şi căraţi cu vagonul în conturi de peste gard. Criza însă a adus mult aer şi puţine lichidităţi în bugete. Iar ce au dat politicienii în 20 de ani pentru voturi trebuie să plătească acum populaţia activă. Adică angajaţii din privat şi companiile care s-au restructurat până la dispariţie. Pentru că armata de hămesiţi care votează pe mici şi bere trebuie hrănită iar bugetarii cu lefuri mai mari ca a preşedintelui tocmai ce au fost declaraţi monumente ale naturii care reclamă ocrotire. Nici de pensiile şmecherilor nu te poţi atinge, că iese cu grevă. Să dai afară din aparatul parazitar iar nu merge, că te iau sindicaliştii cu burtă la înjurături şi îşi strică pacea socială. Aşa că ce mai rămâne? Mai punem un bir social pe câte ceva. Pe maşina de la firmă, pe telefon, pe locul de parcare sau pe cel de veci, mult mai ieftin ca cel din Europa. Este oricum mai profitabil decât se tai evaziunea fiscală de vreo 80% din agricultură, decât să impozitezi corect viloaiele de 1000 mp ca cea a lui Videanu sau să taxezi corect luxul. Asta şi pentru că nu poţi să ţi-o tragi singur la ţurloaie, tu ministru sau om politic de la putere sau din opoziţie. Nu ne rămâne decât să mulţumim fierbinte capetelor pătrate şi seci din politică pentru că ne-au scutit de CAS măcar pe ajutorul de înmormântare. Care devine la fel de profitabil ca bonurile de masă odinioară. Uite aici idee de fentat taxele! Mai ales că în România cea mai bună soluţie pentru deces este internarea în spital.

Situată la doar câţiva kilometri de Slobozia, comuna Perieţi este o oază de anormalitate. Legea este călărită de reprezentanţii administraţiei aleşi pe sprânceană iar vieţile oamenilor sunt guvernate de haos. Singura lege care domneşte la Perieţi este legea bunului plac. Pînă şi instituţiile fundamentale ale democraţiei, respectiv puterea şi opoziţia, sunt amestecate într-un amalgam imposibil de pătruns cu mintea. De la alegerile din 2008 comuna este un câmp de război pe care se înfruntă orbeşte două tabere. Majoritarii, conduşi de primăriţa Elena Cristea, se bat cu minoritarii conduşi de consilierul Nicolae Pârvu. Războiul, unul normal dacă s-ar juca după reguli, are un singur efect vizibil. Autorităţile judeţene în frunte cu Prefectura au abandonat complet comuna, lăsând taberele să îşi regleze conturile după posibilităţi. Este greu să vorbim de tabere politice. Căci primăriţa înmatriculată la PSD joacă cu şefii de la PD-L ai lui Pîrvu, iar social democraţii lui Ciupercă se fac că plouă din dorinţa de a nu pierde, cel puţin statistic, un primar. Scos pe tuşă de propriul partid, Pîrvu se încăpăţânează să îşi facă treaba de consilier şi să ţipe la stele, în vreme ce şefii lui politici clocesc o candidatură supriză pentru alegerile din 2012, mizând pe primăriţa Cristea pe care nici PSD-ul nu pare a mai pune bază. Cel mult ceva acid. Pe acest fond, la Perieţi s-a instaurat haosul. Un haos care generează anomalii incredibile pentru o societate normală.

Pîrvu vs puterea

De mai bine de doi ani de când se implică în viaţa comunităţii, consilierul Nicolae Pîrvu este departe de a-şi epuiza resursele de răbdare. Războiul surd pe care-l poartă cu primăria are drept cauză respectarea legii. Unde-i patrimoniul public, care este lista de investiţii, de ce se aruncă banii pe fereastră sunt doar câteva dintre dilemele pe care consilierul le-a expus în epistole către primărie. Cerea date şi documente pe care fie nu le-a primit niciodată, fie a primit doar ce a vrut primăriţa să-i dea. Insistenţa i-a atras ura unor funcţionari din primărie, puşi în faţa unei dileme fără ieşire. Răspunsurile la adresele lui Pîrvu i-ar fi adus în postura de inculpaţi pe mulţi dintre ei. Au ales să tacă şi să urmeze indicaţiile primăriţei de a nu răspunde la nimic. Cu fosta secretară a consiliului local s-au războit Pârvu şi grupul lui de consilieri vreme de mai bine de un an. Bugetul, păşunea, locurile de casă pentru tineri, toate au rămas secrete de stat, căci la Perieţi legea privind accesul la informaţiile de interes public practic nu există. Secretara a ieşit la pensie şi în locul ei a venit un tinerel de la Prefectură. Care a înţeles repede mersul şi a intrat în joc. Numai că de data aceasta Pîrvu s-a trezit în faţa unui adversar de calibru. Plicuri cu scrisori de ameninţare primte acasă, SMS-uri injurioase primite de consilierul PD-L Ştefan Stoica direct de pe telefonul secretarului Ghica Ionuţ sau manifeste despre un presupus viol comis de Pîrvu au fost evenimente care au apărut imediat după ce secretarul cel nou a apărut în decor şi s-a izbit de cererile deranjate ale consilierilor PD-L. Plângerile la poliţie au curs iar meciul lui Pîrvu s-a mutat împotriva secretarului, vajnic apărător al secretelor penale din primăria Perieţi. Inclusiv un raport al Camerei de Conturi care dezvăluia o groază de încălcări de lege comise de conducerea administrativă a comunei a devenit secret de stat cu girul secretarului, care a refuzat să le pună la dispoziţia consilierilor documentul. Dosare penale închise din condei, blat pe faţă al prefectului cu administraţia din Perieţi şi memorii rămase fără răspuns au fost singurele rezultate vizibile ale acestui război care durează de mai bine de doi ani.

Ameninţări, intimidare şi anchete blocate

Simplul fapt de a cere documente de la primărie l-a transformat pe Pîrvu în inamicul public numărul 1 al secretarului Ionuţ Ghica. Situaţia tensionată dintre cei doi a culminat cu plângeri penale reciproce de care poliţia se ocupă printre picături. Consilierul Stoica a primit ameninţări prin intermediul unor SMS-uri, iar Pîrvu nişte plicuri cu prafuri în ele. Ambii au sesizat poliţia, bănuindu-l de agresiune pe secretar. După luni de anchetă asiduă poliţia a identificat telefonul de pe care au fost expediate mesajele ca fiind al secretarului, după cum susţine Stoica. Efectele anchetei au fost nule. De curând, prin comună au fost răspândite nişte manifeste subversive care reproduceau un aşa zis articol al unui ziar local în care Pârvu era acuzat de viol! Făcătura grosolană a fost urmată de o alta care anunţa dezvăluiri despre mărturiile pe care fiica consilierului Pîrvu şi-ar acuza tatăl de viol. Mizeriile tipărite au fost împrăştiate dintr-o maşină. Consilierul PD-L susţine că poliţia ar fi identificat maşina ca fiind înmatriculată pe numele soţiei lui Ghica. Ziarul a cărui ediţie electronică a fost piratată grosolan este Ialomiţa. Şeful publicaţiei, domnul Nicolae Tache, a făcut plângere pentru furt de identitate iar Parchetul a început urmărirea penală împotriva secretarului Ghica Ionuţ. În ciuda acestor demersuri timide ale organelor statului, la Perieţi legea continuă să fie călcată în picioare, sub nasul Prefecturii.

Piaţă fantomă pentru fraieri

În iulie 2010, producătorii agricoli care comercializau pepeni pe marginea DN2A au primit vizita oamenilor de la primărie. Li s-a explicat că trebuie să plătească o taxă de 3 milioane de lei pentru a putea vinde. Li s-au tăiat chiar nişte chitanţe pentru închirierea unor suprafeţe în piaţa comunei. Care piaţă este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Ulterior oamenii au aflat că n-au voie să comercializeze produse pe marginea drumului şi că piaţa pentru care au plătit chirie nu este autorizată. Şi nici nu avea cum să fie din moment ce ea nu reprezintă decît un teren plin de buruieni şi împrejmuit cu un gard. Iar asta pare o glumă pe lângă golănia de la ultima şedinţă a CL, când doamna primar a propus casarea tribunelor şi gardului de la stadion, obiective aparţinând domeniului public care au fost măritate de mult. Singurul care a ţipat pe această temă a fost Pîrvu. Evident, nu l-a auzit nimeni.